Contestaţie decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere. legiuitorul a reglementat, în mod expres, drept criteriu principal, ce trebuie avut în vedere de către angajator la stabilirea ordinii de prioritate, realizarea obiectivelor de performanţă de către salariaţi, urmând ca celelalte criterii de natură socială să fie avute în vedere doar în subsidiar pentru departajarea salariaţilor.

Prin contestaţia formulată de contestatorul H. S. s-a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SC..., ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei de concediere nr…./10.04.2012, emisă de intimată, reîncadrarea acestuia pe postul avut în momentul desfacerii contractului de muncă şi obligarea intimatei la plata salariilor, cuvenite începând cu data concedierii şi până la reîncadrarea efectivă a acestuia. Contestatorul a arătat că, la data de 10.04.2012, i-a fost comunicată decizia de concediere, din conţinutul căreia rezultă că intimata a procedat la desfiinţarea postului de inspector coordonator daune din organigrama societăţii, aflându-se într-o gravă eroare, întrucât acesta nu îndeplinea această funcţie în cadrul Agenţiei R., ci funcţia de ,,specialist evaluare daune,, aşa cum rezultă din fişa postului, că prin decizia directorului din data de 8.03.2012 a fost menţinut în această funcţie N.C., care nu are niciun copil în întreţinere, încălcându-se disp. art. 82 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii şi decizia directorului din data de 8.03.2012, în care sunt prevăzute criteriile avute în vederea stabilirii ordinii de prioritate la concediere. Contestatorul  a invocat disp. art.65 codul muncii. Intimata SC….a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată şi nefondată, arătând că afirmaţia contestatorului în sensul că funcţia din decizia de concediere nu este deţinută de către acesta nu este fondată, din moment ce în contractul individual de muncă, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adiţional încheiat în data de 12.11.2009, este menţionată funcţia de ,,inspector coordonator daune,, astfel cum această funcţie este menţionată în decizia de concediere şi în organigrama societăţii, iar denumirea uşor diferită a funcţiei ce se regăseşte în fişa postului este dată doar de necesitatea de a departaja salariaţii în funcţie de sarcinile specifice, aspect care nu poate duce la anularea deciziei de concediere decât dacă se dovedeşte existenţa unei vătămări, care nu a fost identificată sau probată în cauză, că potrivit art. 63 alin. 3 codul muncii, reluate de art. 80 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii, prevăd că aceste criterii se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă, context în care nu poate aprecia că o analiză comparativă din perspectiva criteriilor subsidiare(sociale), indicate de contestator, corespunde prevederilor legale, în condiţiile în care criteriul performanţelor profesionale se aplică cu prioritate, şi că a respectat în totalitate obligaţiile legale impuse acesteia.

 Instanţa reţine că, prin Decizia de concediere nr…/10.04.2012, a dispus încetarea de plin drept a contractului individual de muncă al contestatorului, având funcţia de ,,inspector coordonator daune,, în cadrul sucursalei T., prevăzând totodată la art. 4 criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. În ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura concedierii colective. Tribunalul reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit.c codul muncii, republicat, potrivit cărora, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform dispoziţiilor art.69 alin.2 lit.d codul muncii, republicat, care prevăd criteriile de ordin social ce trebuie avute în vedere pentru stabilirea ordinii de priorităţi, iar dispoziţiile art.69 alin.3 codul muncii, republicat, stabilesc subsidiaritatea aplicării criteriilor de ordin social, în sensul că aceste criterii sunt aplicabile după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă. În acest sens, instanţa reţine că legiuitorul a reglementat, în mod expres, drept criteriu principal, ce trebuie avut în vedere de către angajator la stabilirea ordinii de prioritate, realizarea obiectivelor de performanţă de către salariaţi, urmând ca celelalte criterii de natură socială să fie avute în vedere doar în subsidiar pentru departajarea salariaţilor, constatând că decizia contestată nu cuprinde criteriile de departajare, de ordin profesional, aşa cum impun dispoziţiile mai sus menţionate, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a deciziei în conformitate cu dispoziţiile art.78 din codul muncii republicat. De altfel, intimata nu a depus înscrisuri din care să rezulte că a avut loc o evaluare a realizării obiectivelor de performanţă. S-a concluzionat că respectarea acestei proceduri se impunea nu numai ca o măsură de protecţie a salariaţilor, dar este necesară în evaluarea legalităţii măsurii concedierii de către instanţa de judecată. 

Tribunalul, invocând disp. art. 76 alin. 1 lit.c codul muncii republicat, raportate la disp. art. 69 alin.2 lit.d şi alin. 3 din acelaşi act normativ, ale art.78 şi art. 80 codul muncii, republicat, a admis contestaţia formulată de contestatorul H.S. în contradictoriu cu intimata SC…, dispunând anularea Decizia de concediere nr…./10.04.2012, emisă de intimată.

Domenii speta

Spete similare