Procedura insolvenţei

Articolul 17 aliniatul 5, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes, conflictul de interese neconstituind motiv de nelegalitate al hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a ales comitetul creditorilor.

Prin Decizia nr. 296/R/08.05.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, în dosarul nr.  7056/108/2012/a22* a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 120/10.03.2014 pronunţată de Tribunalul Arad, pentru următoarele argumente:

Prin sentinţa civilă nr. 120/10.03.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7056/108/2012/a22*, s-au respins contestaţiile formulate de creditorii BE-I a României, E SA Bucureşti, CB Timişoara şi BCR SA Bucureşti, împotriva hotărârilor adoptate în cadrul şedinţei Adunării generale a creditorilor debitorului din 11.02.2013 în contradictoriu cu debitoarea SC C SA.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte desemnarea creditorului ANAF ca membru în Comitetul Creditorilor debitoarei SC C SA Arad – societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar E SPRL Filiala Timiş.

S-a constatat desemnat comitetul creditorilor în următoarea componenţa SC IM SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL, CB SA şi ANAF.

S-a constatat confirmat administratorului judiciar E SPRL – Filiala Timiş şi onorariul acestuia în cuantum de 5.000 euro/lună + TVA şi onorariul variabil aplicabil după cum urmează: 5 % din recuperarea de creanţe şi 5 %  din sumele distribuite creditorilor din valorificarea bunurilor debitorului.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că sentinţa casată, a soluţionat cereri de repunere în termen şi cereri de desfiinţare a hotărârilor Adunării Generale a Creditorilor debitoarei SC C SA din 11.02.2013, nefiind analizate partea de contestaţii la tabelul preliminar al creanţelor.

Acest aspect se datorează, pe de o parte, faptului că cele două tipuri de contestaţii se supun unor proceduri distincte – în Camera de consiliu contestaţiile împotriva hotărârilor Adunării Creditorilor, în şedinţă publică cele privind contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor – pe de altă parte cele două tipuri de contestaţii sunt declarate în termene diferite prevăzute chiar de legea insolvenţei.

Nu în ultimul rând, analiza contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor justifică un probatoriu mai amplu, pe când analiza nelegalităţii hotărârilor adunării creditorilor vizează doar convocatorul şi procesul verbal al acestei adunări.

Potrivit Deciziei Curţii de Apel Timişoara, judecătorul sindic a reţinut că a fost sesizat cu rejudecarea contestaţiei privind hotărârile Adunării creditorilor debitoarei SC C SA din 11.02.2013, în baza prevederilor art. 14, cauză care se soluţionează în Camera de Consiliu, cu citarea creditorilor, a comitetului creditorilor, a debitoarei şi a practicianului în insolvenţă în funcţie la data adunării.

Judecătorul sindic a constatat că prima adunare a creditorilor după deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC C SA a avut loc, conform celor dispuse prin hotărârea de deschidere a procedurii, la data de 11.02.2013.

Convocatorul pentru această Adunare a fost comunicat tuturor creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe şi publicat în BPI odată cu Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvenţă, potrivit înscrisurilor de la filele 172 şi următoarele a noului dosar.

Potrivit punctului 4 al ordinii de zi s-a ales un comitet al creditorilor din care să facă parte SC IM SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL, CB SA, şi ANAF. Toţi aceşti creditori au acceptat să facă parte din acest comitet.

La punctul 5 al adunării creditorilor s-a confirmat administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic la deschiderea procedurii în persoana SCP E SPRL – FILIALA TIMIŞ şi s-a stabilit onorariul acestuia ca fiind format din onorariu fix de 5000 euro pe lună plus TVA, şi onorariu variabil de 5% din recuperările de creanţă şi 5% din sumele distribuite din valorificarea bunurilor debitorului.

Creditorii contestatori au invocat în cuprinsul contestaţiilor mai multe motive în vederea anulării adunării creditorilor, judecătorul-sindic urmând să cerceteze fiecare motiv în parte. De asemenea suprapunerea motivelor impune cercetarea acestora şi în situaţia în care unul dintre contestatori nu a votat contra şi nu a făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării.

Caracterul complex al cererii creditorului BCR SA şi existenţa şi a altor contestaţii având aceleaşi obiecte, au impus, pentru soluţionarea unitară a fiecărui capăt de cerere, soluţionarea separată a capetelor de cerere grupate funcţie de obiect. Astfel, în prezentul dosar s-a reţinut contestaţia vizând adunarea creditorilor.

 Astfel, raportat la alegerea în comitetul creditorilor a creditorului ANAF, judecătorul sindic constată că,  la momentul alegerii creditorului ANAF în comitetul creditorilor acest creditor, prin adresa nr. 826495/08.02.2013 se oferise voluntar să facă parte din acest comitet.

Judecătorul-sindic a reţinut că manifestarea de voinţă a creditorului este anterioară desemnării sale ca şi membru al comitetului creditorilor, deci intenţia sa exista chiar dacă din diverse motive nu era cunoscută de ceilalţi creditori.

De altfel, prin participarea sa la şedinţa comitetului creditorilor din  21.03.2013, şi-a manifestat din nou în mod evident intenţia de a face parte din comitetul creditorilor, ceea ce ar fi echivalat, în cazul în care nu îşi exprima intenţia anterior şedinţei adunării creditorilor, cu o ratificare a mandatului acordat anterior de ceilalţi creditori.

În consecinţă judecătorul-sindic a constatat că alegerea acestui creditor în comitetul creditorilor este legală, în plus, nici unul dintre contestatarii din prezenta cauză nu a dat vot negativ privind calitatea de membru în comitetul creditorilor a acestui creditor, astfel nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006).

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale active, judecătorul sindic a constatat că, potrivit art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006, lipsa calităţii cerute pentru introducerea contestaţiei împotriva hotărârii adunării creditorilor nu echivalează cu o excepţie, ci este o condiţie de admisibilitate a unei astfel de contestaţii, motiv pentru care o va respinge.

În legătură cu pretinsul conflict de interese în care se află creditorii SC IM SRL, SC ML SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL, SC MCT -I SRL cu interesele celorlalţi creditori,  cu ocazia exprimării votului în şedinţa adunării creditorilor, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art. 15 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „(1) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

(2) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

d) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

 (3) Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile prevăzute la art. 101.”

Articolele 100 şi 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cuprind prevederi derogatorii de la art. 15 aliniatul 1 şi 2, în ce priveşte votul asupra planului de reorganizare. Cum excepţia este de strictă interpretare, rezultă că votul în adunările creditorilor care nu privesc aprobarea sau modificarea planului se face conform art. 15 aliniatul 1 şi 2 şi nu potrivit condiţiilor impuse de art. 100 şi 101.

Prin urmare, neexistând nici un fel de interdicţie, votul exprimat este valabil. Mai mult, până la soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor, ponderea la masa credală care rezultă din acest tabel face dovada deplină, fapt care rezultă şi din cuprinsul art. 72, alin. 3, teza finală, pe lângă prevederile mai sus citate.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că procedura insolvenţei este o procedură concursuală în ceea ce îi priveşte pe creditori, fiecare creditor urmărind să îşi valorifice propria creanţă, legea însăşi stabilind anumite diferenţe de tratament între creditori sau grupe de creditori. Deci faptul că anumiţi creditori au interese contrare altor creditori şi interese comune între ei, precum şi anumite interese contrare sau comune debitorului,  nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării creditorilor decât eventual în cazul votării planului de reorganizare.

Judecătorul-sindic a constatat că pretinsa incompatibilitate a administratorilor judiciari şi a creditorilor/debitorilor din procedurile de insolvenţă ale  SC IM SRL, SC ML SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL, SC MCT -I SRL nu priveşte prezenta procedură. De asemenea practicianul în insolvenţă este organ care aplică procedura şi nu este subordonat direct unor creditori, comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, aceste organe putând exercita doar un control asupra acţiunilor sale manageriale, asupra cărora decide în final adunarea creditorilor, adunare care reprezintă voinţa majorităţii creditorilor.

De altfel, contestatarii nu au precizat în ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestaţi şi nici în ce ar consta aceste interese în detrimentul altor creditori.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că faptul că debitorul SC C SA este la rândul său înscris în tabelul creanţelor din procedurile de insolvenţă ale unor creditori ai săi nu privează aceşti creditori de a vota în prezenta procedură. Art. 50 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei reglementează situaţia creanţelor reciproce prevăzând compensarea acestora în anumite condiţii. Compensarea/necompensarea creanţelor reciproce dintre SC C SA şi creditorii amintiţi pot face obiectul verificărilor în cadrul unor contestaţii, fără a afecta însă dezbaterile primei adunări a creditorilor, desfăşurată în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de art. 15, alin.2 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Noţiunea de grup de societăţi, invocată repetat în cuprinsul contestaţiilor, nu are corespondent juridic, în cauză nefăcându-se dovada existenţei unui grup de interes economic în accepţiunea legii.

În ceea ce priveşte lipsa recomandării comitetului creditorilor cu privire la numirea şi remuneraţia practicianului în insolvenţă, judecătorul sindic constată că, potrivit art. 19, alin 2, teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

“(2)(...)Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul sindic” .

Potrivit practicii judiciare, la prima şedinţă a adunării creditorilor, se discută exact chestiunile care există pe ordinea de zi a şedinţei din data de 11.02.2013, respectiv, se alege un comitet al creditorilor, tot creditorii fiind cei îndreptăţiţi să stabilească numărul membrilor acestuia, se confirmă practicianul în insolvenţă şi onorariul acestuia pe baza ofertelor făcute sau nu, urmând ca adunarea să stabilească în sarcina comitetului creditorilor să negocieze cu orice practician atât condiţiile desemnării, cât şi onorariul acestuia.

Potrivit disp. 16, alin. 1, 2 şi 4, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic poate să desemneze un comitet al creditorilor doar după întocmirea tabelului preliminar de creanţe, anterior acestui moment fiindu-i necunoscută componenţa acestui tabel şi:„(4) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”.

Prin urmare, este neîntemeiată susţinerea contestatarilor că judecătorul sindic nu a desemnat un astfel de comitet prin hotărârea de deschidere a procedurii, câtă vreme legea nici nu îi permite să facă o astfel de desemnare anterior întocmirii tabelului preliminar de creanţe.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a constatat că întreg articolul 19 se referă la posibilitatea creditorilor de a desemna un administrator judiciar/lichidator dintre practicienii în insolvenţă care au depus la dosar ofertă de servicii însoţită de documentaţia precizată, acest articol neîmpiedicând în nici un caz confirmarea practicianului desemnat provizoriu de judecătorul sindic.

Potrivit art. 19, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia…”

În acord cu aceste prevederi, adunarea generală a creditorilor, la prima sa şedinţă, a ales comitetul creditorilor.

Odată ales comitetul creditorilor, creditorii aveau două opţiuni: fie să desemneze, în cadrul aceleiaşi şedinţe, administratorul judiciar şi să stabilească remuneraţia acestuia fără recomandarea, de altfel consultativă, a comitetului creditorilor, fie să stabilească o nouă şedinţă a adunării creditorilor până la care să primească recomandarea comitetului creditorilor şi să desemneze administratorul judiciar şi remuneraţia sa.

Lucrând ca şi for decizional suprem în această problemă adunarea creditorilor a optat pentru prima variantă, desemnând administratorul judiciar şi stabilindu-i remuneraţia la prima sa adunare, fapt prevăzut de art. 19, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ca fiind posibil, dat fiind caracterul consultativ al recomandării. A lipsi adunarea creditorilor de această opţiune echivalează cu a face ineficientă prevederea conform căreia practicianul în insolvenţă poate fi desemnat în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, ori legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte.

Mai mult, interpretând strict obligativitatea recomandării comitetului creditorilor, ar însemna ca în cazurile în care nu se impune existenţa unui astfel de comitet să nu se poată desemna practicianul în insolvenţă.

 De asemenea adunarea creditorilor, for care poate suplini inexistenţa comitetului şi poate infirma deciziile comitetului creditorilor, poate cu atât mai mult să ia o decizie fără o recomandare consultativă a acestui comitet.

În consecinţă judecătorul-sindic a apreciază ca nefondat motivul invocat de creditorii contestatori.

Mai mult, judecătorul sindic a constatat că, atât în privinţa alegerii comitetului creditorilor, cât şi cu privire la confirmarea administratorului judiciar, contestatoarea BCR SA a votat favorabil, s-a oferit să facă parte din Comitetul creditorilor şi a fost de acord cu un număr de 5 membri pentru comitet, dar voturile majorităţii au consemnat o altă componenţă a acestui comitet din care BCR SA nu face parte, ulterior acesta votând confirmarea comitetului creditorilor în forma rezultată ca urmare a centralizării voturilor, ceea ce face să nu fie îndeplinite condiţiile art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006.

Creditorul CB SA nu a cerut să-i fie consemnat votul negativ în procesul verbal, vot care, de altfel, nu rezultă din acest proces-verbal al adunării.

Singurul creditor care a votat împotrivă şi i s-a consemnat votul negativ ca atare în procesul-verbal al şedinţei a fost E SA.

Cu privire la desemnarea administratorului judiciar confirmat şi a onorariului său, s-a constatat că votul a fost luat cu o majoritate a celor prezenţi de 85,9854% din totalul creditorilor participanţi la adunare, CB fiind de acord cu confirmarea administratorului judiciar provizoriu, dar propunând un alt cuantum al onorariului, E votând împotriva, în timp ce BCR SA a solicitat amânarea votării până la formularea unei recomandări de către comitetul creditorilor, ceea ce înseamnă că era conştient că poate cere o astfel de recomandare, recomandare care nu este imperativă.

Şi din acest punct de vedere nu se poate susţine că hotărârea adunării creditorilor este nelegală, mai mult, hotărârea CB de confirmare a administratorului judiciar neîndeplinind nici condiţiile art. 14, alin. 7 din legea insolvenţei. Votul BCR, nefiind împotrivă, de asemenea nu se circumscrie condiţiilor de admisibilitate a cererii potrivit dispoziţiilor legale ale art. 14 alin. 7 din aceeaşi lege.

Cu privire la pretinsa ineficienţă a comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut că articolul 17 aliniatul 5, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat de creditorul-contestator CB, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes. De asemenea nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor că unul sau mai mulţi membri ai acestuia sunt in conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmând a fi analizată individual. De altfel un conflict de interese general nu este probat de creditorul-contestator rămânând doar la stadiu de afirmaţie. Mai mult, dacă nu decide comitetul creditorilor poate decide adunarea creditorilor.

Raportat la respectarea condiţiei ca membrii comitetului creditorilor să fie dintre primii creditori în ordinea valorii creanţelor, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 16, alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

“(1) Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3 - 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de creditori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) şi f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor.[...]

(4) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”

Deci legea are în vedere la constituirea comitetului creditorilor numărul creditorilor, ponderea creanţelor şi grupele de creanţe.

Tabelul preliminar de creanţe are 75 poziţii cuprinzând tot atâtea creanţe care fac parte din patru grupe; grupa creanţelor garantate, grupa creanţelor salariale, grupa creanţelor bugetare şi grupa creanţelor chirografare.

Adunarea creditorilor a optat pentru un comitet al creditorilor format din 5 creditori şi anume SC IM SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL, CB SA şi ANAF.

Grupa creanţelor garantate cuprinde creanţele a trei creditori şi este reprezentată în comitetul creditorilor de creditorul CB SA.

Grupa creditorilor bugetari este formată din trei creditori şi este reprezentată în comitetul creditorilor de creditorul ANAF.

Grupa creditorilor chirografari cuprinde 69 creanţe şi este reprezentată în comitetul creditorilor de trei creditori, respectiv SC IM SRL, SC IO SRL, SC GMC SRL.

Creanţele tuturor membrilor comitetului creditorilor se situează în primele 20, chiar 10 creanţe în ordinea valorii.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor să facă parte creditorii ce deţin cele mai mari creanţe, o astfel de condiţie nu poate fi impusă de anumiţi creditori ci poate fi realizată doar prin votul majorităţii prevăzut de art. 15, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Deci faptul că există creditori cu creanţe mai mari decât cele ale creditorilor din comitet nu împietează asupra legalităţii alegerii comitetului creditorilor cât timp condiţiile legale au fost respectate.

Judecătorul sindic nu a reluat consideraţiile cu privire la condiţiile de admisibilitate a contestaţiilor cu privire la acest aspect, fiind redat mai sus felul în care a votat fiecare dintre creditorii contestatori.

Revenind la problema schimbării majorităţii în cadrul adunării creditorilor ca urmare a contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, judecătorul sindic a reţinut că creditorul-contestator BCR SA susţine că nelegalitatea Hotărârii adunării creditorilor este determinată de nelegalitatea tabelului preliminar de creanţe şi că după soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe se va obţine o altă majoritate la luarea deciziilor.

Judecătorul-sindic a constatat că art. 15 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, articol reprodus anterior, stabileşte cvorumul, majoritatea şi calculul valorii totale a creanţelor la care se raportează acestea pentru ca adunarea creditorilor să fie legal constituită iar hotărârea legal luată. Această valoare totală a creanţelor este determinată diferit în funcţie de stadiul în care se află procedura. Astfel între momentul afişării tabelul preliminar de creanţe şi al afişării tabelul definitiv de creanţe, calculul valorii totale a creanţelor se face pe baza tabelului preliminar de creanţe. Modificarea valorii totale a creanţelor potrivit tabelului definitiv de creanţe nu duce la anularea hotărârii legal luate anterior ci are efecte doar pentru viitor potrivit aliniatului 2, al acestui articol.

Deci chiar şi în situaţia în care tabelul preliminar de creanţe va fi modificat, acest fapt nu aduce atingere hotărârii luate de creditori în cadrul primei adunări a acestora.

Dimpotrivă, legea, prin art. 72, alin. 3, teza finală, recunoaşte dreptul de vot al creditorilor înscrişi în tabelul preliminar după afişarea acestui tabel.

De asemenea, se vor menţine consideraţiile cu privire la îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006 mai sus analizate.

Raportat la pretinsa lipsă a consimţământului şi a caracterului licit al cauzei, judecătorul sindic a constatat că, în esenţă creditorul-contestator invocă din nou faptul că valoarea creanţelor ar putea fi modificată şi prin urmare unii creditori eliminaţi din tabelul creanţelor ceea ce ar arăta că votul dat la prima adunare a creditorilor a fost viciat, fapt ce ar duce la anularea hotărârii în condiţiile dreptului comun, ca act juridic unilateral adoptat ca urmare a lipsei consimţământului.

Contrar afirmaţiilor creditorului-contestator, lucrările adunării creditorilor şi hotărârile acestora au un regim special, reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, derogatoriu de la dreptul comun, fapt menţionat şi anterior, modificarea tabelului creanţelor neducând la nulitatea hotărârii anterioare.

Cu privire la pretinsa lipsă a cauzei hotărârii adunării creditorilor, judecătorul sindic a constatat că motivul este nefondat deoarece, aşa cum s-a arătat deja, eventuala modificare a valorii creanţelor creditorilor ce au votat nu produce efecte decât pentru viitor.

Raportat la pretinsa încălcare „gravă a dispoziţiilor Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, situaţie descrisă de art. 11 NCC” judecătorul sindic a  reţinut că creditorul-contestator nu arată care ar fi acea încălcare gravă a legii, reţinând că la adoptarea hotărârii atacate nu erau aplicabile dispoziţiile din NCC, ci cele ale vechiului cod.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a constată netemeinicia motivului invocat.

Găsind neîntemeiate toate motivele invocate de creditorii contestatori judecătorul-sindic a respins contestaţiile formulate împotriva hotărârilor adoptate în cadrul şedinţei Adunării generale a creditorilor debitorului din 11.02.2013,

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele BCR SA Bucureşti şi CB SA Bucureşti.

Prin recursul său, creditoarea BCR SA Bucureşti a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat şi modificarea sentinţei de fond în sensul admiterii contestaţiei formulată la hotărârea adunării creditorilor din data de 11.02.2013.

În motivare, recurenta arată că acţiunea în anularea hotărârii creditorilor SC C SA din 11.02.2013 are ca temei de drept art. 11 alin.1 lit.m coroborat cu art. 14 alin.7 şi 8 şi art.15 alin.2 din Legea nr. 85/2006.

Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a aplicat greşit art. 15 alineat 2 din Legea insolvenţei. Astfel, instanţa de fond deşi recunoaşte caracterul esenţial al tabelului preliminar (tabelul preliminar guvernează formarea valabilă a consimţământului adunării creditorilor) consideră în mod greşit că anularea/desfiinţarea pentru orice motiv al tabelului preliminar nu ar avea nici un efect juridic asupra hotărârii adunărilor creditorilor care ar fi fost luată în temeiul tabelului modificat în aplicarea principiului accesorium sequitur principalae.

Creditorii care au participat la şedinţa adunării creditorilor din 11.02.2013 (personal, prin reprezentant cu mandat şi vot prin corespondenţă), au înregistrat o prezenţă de 64,92 % din totalul creanţelor înscrise în tabelul preliminar (faţă de o prezenţă de70,0134 % calculată de administratorul judiciar ce a asigurat prezidarea şi secretariatul şedinţei).

Analizând ponderea creanţelor – care şi-au manifestat dreptul de vot şi care au fost contestate de BCR SA – în tabelul preliminar, care – în baza prevederilor art. 15 alin.1 şi 2 din Legea insolvenţei – au stat la baza determinării hotărârii adunării creditorilor din 11.02.2013 rezultă un procent de 45,75 % din totalul creanţelor înscrise în tabelul preliminar şi faţă de creditorii prezenţi şi care au votat prin corespondenţă, un procent de 70,46636 %) din calculul administratorului judiciar rezultă un procent de 65,34463 %).

Nelegalitatea Hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013 este determinată de nelegalitatea tabelului preliminar, tabel care acordă în mod greşit, nelegal, calitate de creditor unor subiecte de drept civil care fie nu aveau deloc această legitimare, fie sunt titulari ai unor creanţe cu un cuantum mult inferior celor cuprins în tabel, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 15 şi art. 67 din Legea 85/2006.

În speţă, sunt aplicabile însă şi dispoziţiile legale privind nulitatea absolută a actului juridic. Sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii adunării creditorilor, raportat la înscrierea fără temei în tabelul preliminar, a creanţelor creditorilor sus menţionaţi, rezultă din însăşi esenţa dreptului civil, respectiv:

1. Încălcarea gravă a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, situaţie descrisă prin art. 11 N.C.C.: „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. Art. 11 C.civ., prin intermediul art. 149 din Legea 85/2006, determină nulitatea absolută a deliberărilor şi hotărârilor Adunării creditorilor din 11.02.2013.

2. Lipsa consimţământului – Hotărârea Adunării creditorilor din 11.02.2013 reprezintă potrivit art. 1324 C.civ. un act juridic unilateral, ale cărui condiţii speciale de validitate sunt reglementate prin art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea 85/2006. Fiind un act juridic unilateral, Hotărârea din 11.02.2013 este supusă, în ce priveşte regimul său juridic, dispoziţiilor legale privitoare la contracte, care se aplică în mod corespunzător (conform art. 1325 C.civ.). Una dintre condiţiile esenţiale, deci constitutive, ale existenţei în mod valabil a actului juridic este reprezentată de existenţa consimţământului (potrivit art. 1179 C.civ.). Interpretând acest text de lege în coordonare cu art. 15 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006, rezultă în mod indubitabil că în speţă nu a existat consimţământul valabil al Adunării creditorilor întrucât tabelul preliminat este nelegal întocmit şi nu reflectă creanţele legitime, aspect constatat şi de instanţă care a dispus admiterea contestaţiilor formulate şi înlăturarea creanţelor din tabel; majoritatea necesară adoptării actului juridic (hotărârea) nu există de vreme ce nu există în fapt şi în drept însăşi calitatea de creditor îndreptăţit al subiectelor de drept civil care şi-au exprimat votul în cadrul Adunării creditorilor.

3. Lipsa caracterului licit al cauzei actului judiciar. Pe de altă parte, este evident că rezultatul votului asupra punctelor înscrise pe ordinea de zi a şedinţei este rezultatul modului în care creditorii contestaţi şi ale căror creante se impune a fi eliminate (total sau parţial) din tabelul de creante, au înțeles să acţioneze. Din această perspectivă, desfiinţarea Hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013 se impune în temeiul art.1179 alineat 1 pct.4 Cod civil. Noul Cod civil statuează prin  dispoziţiile art. 1235 faptul că prin cauză se înţelege „motivul care determină pe fiecare parte să încheie contractul" (în speţa actul juridic contestat). Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii (desprinse din dispoziţiile art. 1236, 1237 N.C.civ.): -sa fie morală; să existe şi să fie licită. Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legi şi ordinii publice (art. 1236 alin. 2 din Noul Cod civil). Ori, în speţă au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile art.15, art.3 pct.8. art.67 din Legea nr.86/2006, precum şi dispoziţiile art.1179,1236 si 1237 C.Civ.

Mai mult, cauza este considerată ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Ori, în contextul în care aceste societăţi au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul procedurii, este evident că s-a urmărit deturnarea sensului acestei proceduri în interesul acestor creditori, în detrimentul celorlalţi creditori prezenţi în procedură, în acest sens fiind înregistrate cererile de creanţa mai sus analizate, înregistrare care denota o strategie coordonată de a facilita realizarea exclusiv a intereselor debitorului procedurii - SC C SA.

În drept, creditoarea BCR SA invocă disp. art. 299 şi urm Cod pr. civ.,

Creditoarea CB SA Bucureşti, a solicitat prin recursul declarat, în principal admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, în sensul desfiinţării în parte a hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013, respectiv cu privire la componenţa Comitetului Creditorilor; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar de 60,15 lei şi alte cheltuieli ce vor fi avansate.

În motivare, arată că dacă se raportează hotărârea luată în cadrul Adunării Creditorilor şi componenţa comitetului creditorilor la prevederile art. 17 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient.

De asemenea, potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 : "(4) în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic."

În raport de textul de lege mai sus citat, de creditorii care s-au oferit voluntar să facă parte din comitetul creditorilor, precum şi de hotărârea luată, aprecierea recurentei este că nu au fost respectate prevederile legale.

Astfel, se observă că s-au oferit să facă parte din comitetul creditorilor, creditori cu creanţe mult mai mari decât cel puţin doi dintre membri creditorilor - S.C. IO S.R.L. (0,205% din total creanţe) şi S.C. GMC S.R.L. (0,145% din total creanţe), respectiv : BE-I a României, E SA. - 9,806 % din total creanţe. BCR SA. - 2,472 % din total creanţe.

În acelaşi sens învederează şi practica recentă a instanţelor: - Decizia nr. 1784/03.12.2013 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială, pronunţata în dosarul nr. 8287/30/2012/a35 (debitor SC CONFORT SA), şi Decizia nr.1782/03.12.2013 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 8287/30/2012/a4

Analizând în funcţie de motivele invocate şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ. recursurile formulate de către cele două creditoare, Curtea reţine că acestea sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin recursurile formulate de cele două creditoare, sentinţa este criticată sub aspectul menţinerii hotărârii adunării creditorilor din data de 11.02.2013, solicitând modificarea acesteia în sensul desfiinţării în parte a hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013, respectiv cu privire la componenţa Comitetului Creditorilor debitoarei.

Analizând recursul creditoarei BCR SA, prin care se solicită modificarea hotărârii recurate, Curtea constată că în drept, aceasta invocă disp. art. 299 şi urm Cod pr. civ., fără a indica care anume punct de la art. 304 C. pr. civ., a fost încălcat în speţă prin hotărârea pronunţată şi impune modificarea acesteia.

Curtea însă va analiza recursul creditoarei prin prisma disp. art. 304 ind. 1 C. pr. civilă.

În motivarea ambelor recursuri, se invocă faptul că 3 dintre membri comitetului creditorilor constituit în cadrul Adunării Creditorilor din data de 11.02.2013 se află în situaţia descrisa de art. 17 alin. 5 din legea insolvenţei şi că comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient, prin raportare la aceste dispoziţii legale.

Recurentele arată că cei 3 creditori sunt S.C. IM S.R.L, S.C. IO S.R.L. si S.C. GMC S.R.L., creditori care au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul S.C. C S.A., existând între aceştia pe de o parte şi debitor pe de altă parte, inclusiv relaţii comerciale care au dat naştere la o situaţie în care fiecare apare atât debitor, cât şi creditor pentru cealaltă societate din grupul de firme, şi că o astfel de situaţie descrisă prin existenţa reciprocă a unor creanţe deţinute de aceşti creditori şi debitorul procedurii, conduce la existenţa unui conflict de interese, respectiv între interesul fiecăruia dintre cei 3 creditori şi interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură.

Curtea constată că Legea 85/2006 reglementează conflictul de interese si instituie obligaţia abţinerii de la vot în două situaţii:

- la art. 17 alin.5 pentru votul exprimat în şedinţa comitetului creditorilor, " daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedura, acesta se va abţine de la vot",

- la art. 100 alin.5 în secţiunea a V a legii în capitolul privind "planul" unde stipulează în mod expres ca "creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai puţin decât ar primi în cazul falimentului."

Cum abţinerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepţie , deci este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situaţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, la votul exprimat în desemnarea comitetului creditorilor.

Cum legea nu prevede nici o interdicţie în desemnarea comitetului creditorilor, nici judecătorul sindic şi nici instanţa de recurs nu poate restrânge dreptul unui creditor fără să existe un temei legal în acest sens.

Dispoziţiile art.16 alin.4 din Legea 84/2006, interpretate în mod corect de către judecătorul sindic prevăd că ,,în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creaţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic’’.

Astfel, dispoziţia legală impune doar condiţia ca la alegerea comitetului creditorilor să participe creditori din primii 20 în ordinea valorii care s-au oferit voluntar, însă dintre aceştia pot fi aleşi oricare. În acest sens este interpretarea sistematică şi gramaticală art. 16 din lege, precum si art. 16 alin. 5 care reglementează situaţia în care nu se obţine majoritatea necesară.

Prin urmare, în speţă, creditorii aleşi în comitet, în urma voturilor valabil exprimate în adunarea de la 11.02.2013, fac parte din primii 20 de creditori înscrişi în tabel în ordinea valorii si au întrunit majoritatea ceruta de lege.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor să facă parte creditorii ce deţin cele mai mari creanţe, o astfel de condiţie nu poate fi impusă de anumiţi creditori ci poate fi realizată doar prin votul majorităţii prevăzut de art. 15, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Împrejurarea că există creditori cu creanţe mai mari decât cele ale creditorilor din comitet nu împietează asupra legalităţii alegerii comitetului creditorilor cât timp condiţiile legale în desemnarea acestora au fost respectate.

În ceea ce priveşte conflictul de interese invocat, al celor trei creditori care au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul S.C. C S.A, Curtea constată că nici o dispoziţie a Legii nr. 85/2006 nu interzice creditoarelor S.C. IM S.R.L, S.C. IO S.R.L. si S.C. GMC S.R.L., să facă parte din comitetul creditorilor, compus din 5 creditori.

Judecătorul sindic în mod corect a reţinut că, contestatoarele nici nu au precizat în ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestaţi şi nici în ce ar consta aceste interese în detrimentul altor creditori. Împrejurarea că cei trei creditori fac parte din acelaşi grup de societăţi nu dovedeşte conflictul de interese.

Faptul că cei trei creditori şi debitorul aflat sub incidenţa Legii nr. 85/2006 au creanţe reciproce nu privează aceşti creditori de a vota în prezenta procedură, în condiţiile în care există dispoziţii speciale în legea insolvenţei cu privire la compensarea creanţelor reciproce, compensare ce poate avea loc numai în condiţiile prevăzute de disp. art. 52 din Legea nr. 85/2006 şi care poate fi supusă verificării în cadrul unor contestaţii.

Dispoziţiile art. 17 alin. 5 din lege, care stipulează că ,,dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot’’, se referă la hotărârile ulterioare desemnării comitetului creditorilor, hotărâri ce se vor lua în comitetul creditorilor, hotărâri ce pot fi atacate separat.

Aspectele invocate de recurente privind conflictul de interese al celor trei membri aleşi în comitetul creditorilor nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din data de 11.02.2013, aceasta fiind ţinută cu respectarea disp. art. 14 şi urm din legea insolvenţei, ce re

Cu privire la pretinsa ineficienţă a comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut în mod corect că articolul 17 aliniatul 5, din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat de recurenta CB, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes.

De asemenea, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor că unul sau mai mulţi membri ai acestuia sunt în conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmând a fi contestată şi analizată individual.

Susţinerea creditoarei recurente BCR SA că nelegalitatea Hotărârii adunării creditorilor este determinată de nelegalitatea tabelului preliminar de creanţe şi că după soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe se va obţine o altă majoritate la luarea deciziilor, este un aspect ce nu face obiectul cauzei, soluţionarea  contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, fiind reglementată de alte dispoziţii legale.

Modificarea valorii totale a creanţelor potrivit tabelului definitiv de creanţe nu duce la anularea hotărârii legal luate anterior ci are efecte doar pentru viitor potrivit aliniatului 2 al art. 15 din legea insolvenţei, astfel că chiar şi în situaţia în care tabelul preliminar de creanţe va fi modificat, acest fapt nu aduce atingere hotărârii luate de creditori în cadrul primei adunări a acestora.

În ceea ce priveşte practica judiciară a C.A.Timişoara, invocată de către recurenta CB SA Bucureşti, instanţa constată că prin Decizia nr. 1784/03.12.2013 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială, pronunţata în dosarul nr. 8287/30/2012/a4 (debitor SC C SA), au fost admise recursurile formulate "împotriva Sentinţei nr. 791/04.04.2013 a Tribunalului Timiş, modificată în parte hotărârea recurată în sensul că au fost respinse contestaţiile creditorilor BCR SA şi E SA.

În acest dosar însă, obiectul a fost anularea în parte a hotărârii Adunării Creditorilor din 29.11.2012, în limita pct. 4 şi 5 privitor la convocarea unei noi adunări a creditorilor pentru desemnarea comitetului creditorilor debitoarei şi la confirmarea administratorului judiciar E SPRL Arad.

În acest litigiu nu s-a invocat conflictul de interese al creditorilor aleşi în comitetul creditorilor, ci s-au invocat aspecte de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor, referitoare în primul rând la întrunirea condiţiilor de reprezentare în cadrul comitetului creditorilor a creditorilor SC C&C MH C SRL şi IM SRL, reţinându-se în justificarea calităţii de reprezentant al SC C&C MH C SRL că dl. DM avea mandat general să reprezinte SC C&C MH C SRL doar la adunările creditorilor SC C SA .

Din acest motiv judecătorul sindic a considerat că SC C&C MH C SRL nu a fost legal reprezentat în adunarea comitetului creditorilor din 29.11.2012, astfel că în lipsa votului valabil al creditoarei SC C&C MH C SRL s-a constat lipsa cvorumului prevăzut de art. 17 alin. 4 din legea  85/2006.

În ceea ce priveşte dosarul nr. 8287/30/2012/a35 (debitor SC C SA), instanţele au constatat că Hotărârea adunării creditorilor din 22.04.2013 s-a adoptat cu votul unor creditori înscrişi nelegal în tabelul preliminar ale căror creanţe au fost înlăturate sau diminuate semnificativ prin hotărâri judecătoreşti cu efect retroactiv.

În aceste două dosare motivele de anulare a hotărârii adunării creditorilor  din 29.11.2012 şi 22.04.2013 sunt altele decât cele din dosarul de faţă, astfel că în speţă nu au fost încălcate disp. art. 16 alin. 4 din legea insolvenţei după cum greşit arată recurentele.

Domenii speta

Spete similare