Revendicare-anulare act

SENTINŢA CIVILĂ NR. 230/21.03.2013 (revendicare-anulare act)

Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile, având ca obiect „revendicare imobiliară”, acţiune formulată de reclamantele AL şi AR împotriva pârâtului PDA.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 01.02.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la 08.02.2012 şi, având în vedere imposibilitatea prezentării la instanţă a preşedintelui de complet din motive de sănătate, aflându-se în concediu medical, precum şi respectarea principiului continuităţii, a amânat pronunţarea la 15.02.2012, la 22.02.2012, la 29.02.2012, la 07.03.2012, la 14.03.2012, apoi la 21.03.2012 când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de  21.07.2010, şi înregistrată sub nr. 1170/249/2010, reclamantele AL şi AR, reprezentate prin avocaţi, TT şi ŞI, în contradictoriu cu pârâtul PDA au formulat acţiune în revendicare prin comparare de titluri, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: lăsarea în deplină proprietate şi posesie către reclamante a imobilului „Locuinţă grup social”formată din 4 camere şi dependinţe, dotată cu instalaţie electrică şi sanitară (corp C 16), să se constate prin compararea titlurilor de proprietate ale părţilor că titlul lor de proprietate este preferabil şi pe cale de consecinţă să se dispună anularea titlului pârâtului.

În motivarea acţiunii reclamantele arată că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I Secţia Notariat la nr. 2571/31.01.1931 şi transcris la nr. 1164/1931, AR şi AD au cumpărat moşia C - F în suprafaţă de 671 de pogoane.

 Mai arată că prin actul de partaj voluntar nr. 11721/31.03.1941 RA a ieşit din indiviziune cu DA primind o parte din moşie în deplină proprietate, iar această parte de moşie a făcut obiectul Actului de donaţie nr. 66193 din 24.11.1941 către NA care a fost moştenitorul legal al acesteia, terenul şi construcţiile fiind preluate de stat prin Deciziile nr. 95/24.10.1947, 977/12.07.1947, 102/02.03.1949 şi 15/08.05.1945 date în aplicarea Legii nr.187 din 23.03.1945.

Precizează că, la data de 29.10.2001, autorul lor, AN, a formulat Notificarea nr. 170/N/2001 înaintată SP F, că prin Decizia civilă nr. 638/08.12,2009 rămasă definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul acestora, obligând Staţiunea F să le restituie terenul în suprafaţă de 64.801 mp, precum şi clădirile C 8 - atelier mecanic, C 16 – locuinţă şi C 27 castel nefolosit, iar prin procesul verbal din 18.05.2010 al Executorului Judecătoresc OC din dosarul de executare nr. 44/2010, au fost puse în posesie asupra terenului şi a construcţiilor, fără nici o obiecţie din partea SC F, raportat la construcţiile C 8 şi C 16.

Mai arată că, la data de 01.07.2010, au fost citate la Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 848/249/2010, în calitate de pârâte, de către PDA care solicită instanţei de judecată anularea procesului verbal de punere în posesie a acestora, arătând că el este proprietar al ”locuinţei grup social” formată din 4 camere şi dependinţe, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 19.12.2005.

Întrucât se află în situaţia unui bun imobil revendicat de doi proprietari cu titluri distincte, solicită ca instanţa să stabilească în urma probelor adevăratul proprietar prin compararea titlurilor.

Consideră că titlul lor de proprietate este mai bine caracterizat având la bază următoarele argumente: titlul lor de proprietate are la bază contractul de vânzare–cumpărare al autorilor AR şi AD; apreciază că trecerea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv în baza celor patru decizii de expropriere; SC F a fost detentor precar întrucât acesta nu s-a comportat ca un adevărat proprietar neparticipând la nici o licitaţie din cele prin care i-au fost înstrăinate bunurile nefăcând nici o opunere la executarea silită a bunurilor imobile; imobilul în discuţie le-a fost atribuit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv Decizia civilă nr. 638/08.12.2009 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, în dosarul nr. 1462/116/2008; punerea în posesie s-a făcut de către Executorul Judecătoresc OC în cadrul unei executări silite ce a format obiectul dosarului nr.44/2010 de executare, acelaşi executor care a participat şi la licitaţia din anul 2005 şi care în mod cert avea cunoştinţă de notificarea formulată de reclamante în anul 2001.

 De asemenea, arată că pârâta a dobândit titlul respectiv în condiţiuni în care cunoştea că există o notificare din anul 2001 formulată de SC F privind un teren de 64.801 mp şi construcţii aferente; executorul OC ştia de notificare, deoarece a fost comunicată prin biroul acestuia; SC F a fost parte în toate dosarele iniţiate de reclamantă încă din anul 2003, cunoscând situaţia juridică a terenului şi a construcţiilor; pârâtul a dat dovadă de superficialitate şi rea credinţă, în sensul că nu a cercetat situaţia juridică a imobilului, acceptând drept preţ de plecare la licitaţie sumele de inventar mai mult decât modice; reclamantele sunt proprietarele de drept ale terenului de sub construcţie, fapt ce le îndreptăţeşte şi la obligarea pârâtului la plata lipsei de folosinţă.

Apreciază că bunul ce a fost scos la licitaţie face parte din categoria bunurilor preluate de statul comunist şi pentru restituirea cărora a fost adoptată Legea nr.10/2001, iar ca efect al intrării în vigoare a acestei legi a avut loc o indisponibilizare legală a tuturor acestor categorii de bunuri, a căror situaţie juridică a devenit incertă până la soluţionarea cererilor de restituire formulate de foştii proprietari.

De asemenea, apreciază că existenţa notificării putea fi cunoscută cu uşurinţă de adjudecatar atât de la executorul judecătoresc, cât şi de la unitatea debitoare, astfel SC face dovada relei credinţe, participând la vânzarea bunului altuia.

Mai apreciază că este evident că toate aceste elemente duc la concluzia că adjudecatarul nu a fost nici el de bună credinţă şi nu s-a aflat în vreo eroare cu privire la bunul respectiv şi astfel să poată proteja acum bunul său.

În drept, reclamantele şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.480 şi 481 din Codul civil, art.112 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii solicită probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului precum şi orice alt mijloc de probă a cărei necesitate rezultă din dezbateri.

Alăturat cererii reclamantele au ataşat în xerocopie următoarele acte: Decizia civilă nr. 638/08.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti; procesul-verbal încheiat la data de 18.05.2010 de executorul judecătoresc OC în dosarul nr. 44/2010; schiţa cu suprafaţa de teren de 68.892,00 mp; actul de partaj voluntar încheiat la data de 31.03.1941; actul de donaţie nr. 66193/24.11.1941.

Reclamantele au depus la dosar note de timbraj, în care au apreciat că valoarea imobilului revendicat este de 6000 euro, respectiv 25.747 lei.

Acţiunea este legal timbrată, la valoare, pe ambele capete de cerere, cu 2 taxe de timbru de câte 1650 lei fiecare şi timbre judiciare de 10 lei.

Reclamantele au mai depus la dosar următoarele înscrisuri în xerocopie: încheierea nr. 17746/17.08.2010 emisă de OCPI C; extrasul de CF pentru informare – or. F (nr. CF 22552); procesul – verbal de licitaţie şi actul de adjudecare întocmite la data de 19.12.2005 în dosarul de executare nr. 114/2005; extrasul din planul cadastral al imobilului; planul de situaţie al imobilului; planul de amplasament şi delimitare a imobilului,

Pârâtul PDA a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE la cererea de chemare în judecată formulată de reclamante, solicitând respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte corpul C16, iar în cazul în care se va respinge excepţia, pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâtul arată că prin Decizia civilă nr. 638/8.12.2009, Curtea de Apel Bucureşti a obligat intimata SC F să restituie, în natură, reclamantelor "clădirile C8..., C16...şi C 27..., precum şi terenul în suprafaţă de 64.801 mp...".

Mai arată că acţiunea în revendicare a fost definită ca fiind acţiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, deci acţiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, împotriva posesorului neproprietar al bunului revendicat.

Referitor la revendicarea corpului C16, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa pentru următoarele considerente: prin procesul - verbal de licitaţie încheiat la data de 19.12.2005, a adjudecat bunurile indicate mai sus, respectiv corpurile C33, C24 si C35, iar corpul revendicat de reclamante prin cererea de chemare în judecată, respectiv C16, nu îi aparţine, întrucât bunurile pe care le-a adjudecat la licitaţie se compun din alte corpuri, deja arătate.

Mai precizează că acţiunea în revendicare se exercită, aşa cum a arătat mai sus, de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar or, în cauza de faţă, nu posedă bunul revendicat, având în vedere faptul că imobilul revendicat de reclamante nu se găseşte în procesul - verbal de licitaţie, proces - verbal încheiat la data de 19.12.2005.

Apreciază că acest capăt de cerere nu poate fi calificat ca fiind o acţiune în revendicare din moment ce el nu deţine imobilul revendicat cu niciun titlu, având titlu de proprietate doar pentru corpurile arătate, corpuri care nu sunt revendicate de către reclamante pe calea prezentului litigiu.

Consideră că s-ar impune efectuarea unei expertize care să aibă ca obiective identificarea corpurilor revendicate de către reclamante, precum şi identificarea corpurilor ale căror proprietar este, potrivit procesului - verbal de licitaţie.

Precizează că în dosarul nr. 848/249/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Lehliu, având ca obiect contestaţie la executare, dosar suspendat în prezent, nu a solicitat anularea procesului - verbal de punere în posesie dat fiind că el este proprietarul „locuinţa grup social”; el a solicitat anularea procesului - verbal de punere în posesie pentru corpurile indicate şi al căror proprietar este, tocmai datorita faptului că punerea în posesie e ilegală, întrucât reclamantelor nu le-au fost retrocedate, prin hotărârea invocata de ele, aceste bunuri.

Având în vedere că cele solicitate de reclamante nu se suprapun cu bunurile proprietatea sa, conform licitaţiei şi actului de adjudecare, apreciază că rămâne fără obiect solicitarea de anulare a titlului său.

Apreciază că nu există identitate între construcţiile provizorii care puteau fi retrocedate prin hotărârea judecătoreasca, şi construcţiile definitive care sunt proprietatea sa conform actului său de adjudecare şi procesului-verbal de licitaţie (solicită a se vedea opinia separata in hotărârea judecătoreasca de retrocedare).

Dacă în urma identificării imobilelor se va constata că este vorba de imobile asupra cărora atât reclamantele, cât şi el au pretenţii privind dreptul de proprietate, arată că dreptul său de proprietate a fost obţinut în urma unei proceduri de licitaţie în cadrul executării silite, în urma căreia se obţine proprietatea bunurilor fără sarcini legale sau convenţionale de orice fel.

Precizează că dreptul său de proprietate a fost recunoscut şi printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva şi irevocabila (sentinţa civila nr. 1081/21.12.2007, pronunţata de Judecătoria L-G, în dosarul nr. 1476/249/2007), având ca obiect plângere constatare nulitate absoluta proces - verbal de licitate şi act de adjudecare, unde se arată că dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin 2 teza I din Constituţia României şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărare a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ocrotesc dreptul de proprietate al său pe care l-a dobândit prin licitaţia publică.

Apreciază că aceste concluzii se impun pentru ca dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru Apărare a Drepturilor Omului si a Libertăţilor Fundamentale sunt mai favorabile pentru protecţia dreptului său de proprietate dobândit, potrivit celor arătate mai sus, acest drept fiind dobândit prin proceduri reglementate expres de legiuitor, el fiind de bună credinţa, apreciind că buna credinţă rezultă din faptul că a participat la o licitaţie publică şi nu a avut cunoştinţă, la data adjudecării, că imobilele expuse vânzării fac obiectul vreunui litigiu.

De asemenea, arată că a efectuat toate diligentele posibile pentru intabularea dreptului de proprietate obţinut în urma licitaţiei, solicitând Oficiului de Cadastru acest lucru, fiind refuzat de acesta dat fiind că nu avea un drept de superficie asupra terenului de sub imobile.

Mai arată că a solicitat în instanţă acest drept, împotriva proprietarului de drept, respectiv ADS, conform dosar nr. 459/249/2010 al Judecătoriei Lehliu - Gara.

În drept, pârâtul şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 şi urm C. proc. civ., art. 1169 C. civ.

În dovedirea întâmpinării pârâtul a solicitat probele cu înscrisuri şi expertiză imobiliară.

Având în vedere motivele invocate de către pârât în susţinerea excepţiei, fiind necesară administrarea de probe, instanţa a unit excepţia cu fondul.

Având în vedere capătul de cerere din acţiunea reclamantei privind anularea titlului pârâtului, urmare a solicitării instanţei, a fost ataşat (în xerocopie) dosarul de executare nr. 114/2005 al BEJ OC – or. LG. 

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2571/31.01.1931 de Tribunalul I Secţia Notariat şi transcris sub nr. 1164/1931, numiţii RA şi DA au cumpărat în indiviziune Moşia C F în suprafaţă de 671 pogoane, iar prin actul de partaj voluntar nr. 11721 din 31.03.1941 au ieşit din indiviziune, primind fiecare o parte din moşie în deplină proprietate.

Ulterior, prin actul de donaţie nr. 66193/24.11.1941 numitul DA i-a donat fiului său NA nuda proprietate de 30 pogoane din moşia C din F.

Potrivit certificatelor de moştenitor nr. 103/2003 şi nr. 117/2003 emise de Societatea Civilă L – Biroul Notarial – Notari Asociaţi, reclamantele sunt moştenitoarele lui AN, care, la rândul său, a fost moştenitorul mamei sale AAD, conform certificatului de moştenitor nr. 449/1996 emis de BNP M, aceasta din urmă fiind fiica şi moştenitoarea lui AR alături de fratele său AN, conform certificatului de moştenitor nr.1138/1974 emis de NS Local sector 7 B.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr.1595/31.10.2008 a TC modificată prin decizia civilă nr.638/08.12.2009 a CAB şi irevocabilă prin nerecurare.

La data de 29.10.2001, în baza Legii 10/2001, numitul AN, autorul reclamantelor, a formulat prin intermediul BEJ OC – or. LG notificarea înregistrată sub nr. 170/N/2001 depusă la Primăria F, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului casă de locuit aflat în curtea conacului şi a terenului de 64.801 mp. din moşia C – F preluate de stat prin deciziile nr. 95/1947, 977/1947, 102/1949 şi 15/1945.

La rândul său, primăria or. F, prin comunicarea nr. 6275/28.01.2002, a înaintat notificarea SCPM A F pentru a o soluţiona, în calitate de unitate deţinătoare.

Prin sentinţa civilă nr. 1595/31.10.2008 a TC, modificată prin decizia civilă nr. 638/08.12.2009 a CAB şi irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus obligarea SC F să restituie în natură reclamantelor clădirile C8, C16 şi C27 precum şi terenul în suprafaţă de 64.801 mp, cu excepţia terenului ocupat de construcţiile C9 şi C11, în baza Legii 10/2001, punere în posesie ce s-a realizat prin procesul verbal din 18.05.2010 întocmit de BEJ OC în cadrul procedurii de executare silită a acestei hotărâri judecătoreşti în dosarul nr. 44/2010, imobilele fiind intabulate apoi în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 17746/17.08.2010 emise de OCPI Călăraşi, având nr. cadastral 22552.

În privinţa pârâtului PDA, acesta a dobândit, printre altele, şi construcţia cu destinaţia locuinţă grup social formată din 4 camere şi dependinţe (identificat cu C35 în planul cadastral) prin procesul verbal de licitaţie din 19.12.2005 şi actul de adjudecare din 19.12.2005 întocmite de BEJ OC în dosarul de executare nr. 114/2005.

Aşa cum s-a menţionat, în cauză s-a efectuat o expertiză imobiliară de către expert DS din care rezultă că indicativul C16 din planşa A2 şi indicativul C1 din raportul de expertiză tehnică judiciară din dosarul nr. 26846/2/2005 reprezintă unul şi acelaşi activ imobiliar, reprezentând o construcţie ce a avut destinaţia de locuinţă, care este prezentată în cele două planuri topografice cu indicative diferite: C16 şi C1, având următoarele vecinătăţi: N – incinta fostei SC F, Vest – limita incintei fostei SC F, S – construcţia fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F.

Din acelaşi raport de expertiză mai rezultă că această construcţie este aceeaşi, menţionată în cele două documente indicate în obiectivele expertizei: procesul – verbal de punere în posesie a reclamantelor încheiat la data de 18.05.2010 şi actul de adjudecare din data de 18.12.2005, în favoarea pârâtului, în dosarul de executare nr. 114/2005. 

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru imobilul C16, motivat de faptul că nu deţine imobilul revendicat sub nici un titlu, iar acest imobil nu se găseşte în procesul – verbal de licitaţie din 19.12.2005.

După cum se ştie, potrivit art. 480 Cod civil, acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar printr-o astfel de acţiune i se dă posibilitatea titularului să-şi apere dreptul său real asupra bunului şi să pretindă restituirea lui de la cel care-l stăpâneşte fără temei.

Într-o asemenea acţiune calitate procesuală pasivă o are atât posesorul neproprietar dar şi un alt proprietar.

Susţinerea pârâtului în sensul că nu există identitate între imobilul construcţie C1/C16 revendicat de reclamante şi construcţia locuinţă deţinută de acesta în baza actului de adjudecare din 19.12.2005 întocmit de BEJ OC este infirmată de concluziile raportului de expertiză imobiliară întocmit în cauză de către expert SD din care rezultă că imobilul construcţie menţionat în procesul – verbal de punere în posesie a reclamantelor încheiat la data de 18.05.2010 şi actul de adjudecare din data de 18.12.2005, în favoarea pârâtului este acelaşi.

Cum pârâtul are şi posesia şi proprietatea asupra construcţiei în litigiu, atunci acesta are şi calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, motiv faţă de care urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât.

 În speţă suntem în ipoteza în care ambele părţi deţin titluri de proprietate asupra aceluiaşi imobil (construcţie), titluri care provin de la autori diferiţi, ceea ce implică analiza comparativă a drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, urmând a se da câştig de cauză părţii care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, reclamantele au dobândit titlul de proprietate asupra imobilului construcţie (C1/C16) de la autorul lor AN prin moştenire legală, care l-a rândul lui l-a dobândit de la DA prin actul de donaţie autentificat sub nr.66193/24.11.1941, iar pârâtul a dobândit imobilul construcţie (C35) de la SC F prin actul de adjudecare din 19.12.2005, în urma unei licitaţii publice.

Imobilul proprietatea reclamantelor a fost preluat abuziv de stat şi intrat ulterior în patrimoniul SC F, iar prin sentinţa civilă nr.1595/31.10.2008 a TC modificată prin decizia civilă nr.638/08.12.2009 a CAB şi irevocabilă prin nerecurare s-a dispus cu putere de lucru judecat restituirea în natură a imobilului de către aceasta din urmă în baza Legii 10/2001, stabilindu-se totodată şi caracterul abuziv al preluării de către stat a acestui imobil.

Aşa cum a statuat practica judiciară, dispunându-se restituirea imobilului şi, implicit, constatându-se caracterul abuziv al preluării, înseamnă că nu s-a pierdut proprietatea imobilului (diferit faţă de Legea 18/1991 care prevede reconstituirea dreptului de proprietate).

Mai mult decât atât, nu numai că reclamantele sunt şi proprietarele terenului pe care se află amplasată construcţia în litigiu, dar terenul şi construcţia au fost intabulate în CF nr. 22552 – or. F prin încheierea nr. 17746/17.08.2010 emisă de OCPI C (filele 27 – 30 din dosar). Deşi acest aspect este relevant numai în situaţia în care titlurile provin de la acelaşi autor, s-a menţionat totuşi pentru a reliefa atitudinea reclamantelor faţă de redobândirea imobilelor.

În privinţa pârâtului, într-adevăr, acesta a devenit proprietarul imobilului ca urmarea a vânzării efectuate prin procedura executării silite, în baza unui titlu executoriu şi nu prin vânzare – cumpărare directă de la proprietar, devenind proprietar la data de 11.02.2008, în timp ce hotărârea judecătorească a reclamantelor a devenit irevocabilă, ulterior, la data de 08.12.2009, dar acest aspect nu conferă preferabilitate titlului pârâtului.

Nu în ultimul rând, de menţionat este faptul că reclamantele au demarat procedura de solicitare a restituirii imobilului imediat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, iar faptul că au obţinut titlul de proprietate după 8 ani nu le este imputabil.

Prin urmare, instanţa apreciază că titlul reclamantelor este mai caracterizant, obţinut în baza unei legi speciale, reparatorii, presupunându-se că autorii lor nu au pierdut niciodată proprietate.

În privinţa capătului de cerere privind anularea actului de adjudecare motivat de faptul că existenţa notificării formulate de reclamante ar fi putut fi cunoscută cu uşurinţă de adjudecatar, instanţa reţine că este invocată de fapt cauza ilicită, imorală.

După cum se ştie, cauza este elementul actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului, condiţiile de valabilitate a cauzei fiind prevăzute de art. 966 şi 968 Cod civil, respectiv: să existe, să fie reală, să fie licită şi morală, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Astfel, potrivit art. 968 Cod civil, „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.

La dosarul cauzei a fost ataşat, în copie, dosarul de executare nr. 114/2005 al BEJ OC în care  s-a procedat la executarea silită a debitoarei SC F în baza unor titluri executorii reprezentate de o sentinţă  civilă şi un bilet la ordin, pentru imobilul în litigiu desfăşurându-se procedura vânzării la licitaţie, potrivit disp. art. 488 şi urm. Cod proc.civ.

Verificând dosarul menţionat, instanţa constată că nu a fosta ataşată vreo notificare întocmită în baza Legi 10/2001 pentru imobilul în cauză.

Prin urmare, nu se poate reţine că pârâtul a fost de rea credinţă, atâta timp cât la dosar nu există nicio dovadă că ştia de existenţa notificării formulate de reclamante în privinţa imobilului. Nu era obligaţia executorului judecătoresc să-şi amintească de faptul că la data de 29.10.2001 autorul reclamantelor a formulat prin acelaşi birou notificarea nr. 170/N/2001 ce i-a fost înaintată SC F, ci era obligaţia debitoarei SC F să aducă la cunoştinţa executorului judecătoresc şi implicit a participanţilor la licitaţie, situaţia reală a imobilului.

Fiind în prezenţa unei proceduri execuţionale, nu era obligat pârâtul să depună diligenţele necesare pentru a afla dacă imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat şi a se convinge că vânzătorul era adevăratul proprietar.

În plus, art. 967 din Codul civil instituie o prezumţie de existenţă a cauzei şi de valabilitate a ei, or, din probele administrate, nimic nu poate conduce în speţă la concluzia că motivul determinant ce l-a făcut pe pârât să participe la licitaţie şi să-şi adjudece imobilul ar fi fost ilicit, nefiind răsturnată prezumţia lipsei ori nevalabilităţii cauzei, motiv pentru care apreciază neîntemeiat capătul de cerere privind anularea actului de adjudecare, urmând a-l respinge.

Faţă de toate aceste considerente instanţa apreciază întemeiată numai în parte acţiunea reclamantei, numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind revendicarea, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod civil, urmează a o admite ca atare. 

Urmează a omologa raportul de expertiză tehnică imobiliară – construcţii întocmit în cauză de expert SD.

Urmează a-l obliga pe pârât să le lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie imobilul cu indicativul C1/C16 - construcţie ce a avut destinaţia de locuinţă, situat în or. F, având următoarele vecinătăţi: N – incinta fostei SC F, Vest – limita incintei fostei SC F, S – construcţia fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F, intabulat în CF nr. 22552 a or. F cu nr. cadastral 22552.

Cum acţiunea reclamantelor a fost admisă în parte şi cum acestea au efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite, reprezentând în taxă de timbru de 1650 lei + 5 lei timbre judiciare ( pe capătul de cerere admis – privind revendicare), onorariu expertiză 1000 lei şi onorariu avocat 3.000 lei (diminuat având în vedere admiterea în parte a acţiunii), urmează în baza art.274 Cod proc.civ. a-l obliga pe pârât la plata către reclamante a sumei de 5655 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele AL şi AR, împotriva pârâtului PD A.

Respinge capătul de cerere din acţiunea reclamantelor privind anularea actului de adjudecare din 19.12.2005 întocmit de BEJ OC în dosarul de executare nr. 114/2005.

Omologhează raportul de expertiză tehnică imobiliară – construcţii întocmit în cauză de expert SD.

Obligă pârâtul să le lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie imobilul cu indicativul C1/C16 - construcţie ce a avut destinaţia de locuinţă, situat în or. F, având următoarele vecinătăţi: N – incinta fostei SC F, Vest – limita incintei fostei SC F, S – construcţia fostului sediu al SC F, E - incinta fostei SC F, intabulat în CF nr. 22552 a or. F cu nr. cadastral 22552.

Obligă pârâtul la plata către reclamante a sumei de 5655 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.03.2012.

Domenii speta

Spete similare