Plăţi

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.06. 2009, sub nr. ..., creditoarea SC ... SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC ..... SRL solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care debitoarea să fie somată pe calea ordonanţei de plata, să plătească suma de 2313,35 lei reprezentând contravaloare marfă şi a sumei de 1433,57 lei, reprezentând dobânzi legale. Cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii, creditoarea arată că a livrat marfa debitoarei. Pentru marfa livrată s-au emis facturi care nu fost achitate de către societatea pârâtă.

în drept creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr. 5/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

In dovedirea cererii creditoarea a solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar facturi(filele 10-12), situaţie dobânzi legale, fişa cont, notificare din 02.05.2009, fişa SC ...SRL.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, taxa judiciară de timbru şi 0,30 lei, timbru judiciar.

Debitoarea, legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a înfăţişat în instanţa.

La data de 30.06.2009 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care modifica petitul acţiunii în sensul reducerii pretenţiilor la suma de 1409 lei, reprezentând penalităţi. Cu cheltuieli de judecată. Aceasta solicitare a fost motivată de faptul ca debitoarea a înţeles să achite parţial debitul.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că, reclamanta a livrat diferite mărfuri debitoarei. Pentru aceste mărfuri s-au emis facturi care nu fost achitate de către societatea pârâtă.

Situaţia de fapt rezultă din facturile acceptate, din celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, precum şi din atitudinea pasiva a pârâtei, care legal citată nu s-a înfăţişat în instanţă pentru a-şi susţine poziţia procesuală faţă de acţiunea introductivă.

Conform art. 1 din O.G. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca o cerere de somaţie de plată să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite în mod

cumulativ condiţiile: existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, constând din plata unei sume de bani, obligaţia să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris, sau determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi să privească executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Examinând cererea pendinte, instanţa reţine că sunt îndeplinite cerinţele menţionate mai sus deoarece, creditoarea pretinde executarea de către debitoare a obligaţiei de restituire a unei sume de bani reprezentând dobânzi legale calculate faţă de o creanţă principală certă, lichidă şi exigibilă.

Astfel, cu privire la caracterul cert al creanţei principale, instanţa va avea în vedere că, potrivit art. 379 alin.3 C.proc.civ., creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

Referitor la caracterul lichid al creanţei principale , instanţa reţine că o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 379 alin. 4 C.proc.civ.

In cauză, din facturile depuse la dosar(filele 10-12) rezultă fără echivoc care este cuantumul creanţei.

In ce priveşte condiţia exigibilităţii, instanţa reţine că o creanţă este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadenţă. Conform art.1023 C.civ. creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadenţei.

In cauză, obligaţia de plată a creanţei principale a devenit scadentă la data predării mărfii.

In drept, potrivit dispoziţiilor art.46 C.comercial „obligaţiile comerciale se probează cu facturi acceptate şi avându-se în vedere dovedirea existenţei creanţei certe, lichide şi exigibile".

Instanţa apreciază că, prin plata creanţei principale, debitoarea a recunoscut implicit suma asupra căreia s-a calculat dobânda legală.

Faţă de argumentele de fapt şi de drept enumerate mai sus, instanţa apreciază că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de OG nr. 5/2001.

Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei izvorâte din contract, şi faţă de argumentele de fapt şi drept indicate mai sus, instanţa va obliga pe debitoare la plata sumei de 1409,07 lei reprezentând dobândă legală, calculată conform OG nr. 9/2000, pentru lunile ianuarie -mai 2009.

Faţă de culpa procesuală a debitoarei în declanşarea prezentului litigiu şi în raport cu dispoziţiile art. 274 C.pr.civ., instanţa va admite această cerere şi va obliga debitoarea la plata sumei 39,30 lei, reprezentând taxă timbru judiciar şi timbru judiciar, dovedite în cauză în condiţiile art. 1191 C.civ.

Domenii speta

Spete similare