Răspundere civilă delictuală. Culpă medicală

Titlu: răspundere civilă delictuală. Culpă medicală.

Tip speţă: sentinţă civilă

Număr speţă: 11163

Data speţă: 15.10.2013

Domeniu asociat: răspundere civilă delictuală. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Lipsa vinovăţie.

Conţinut speţă: răspundere civilă delictuală. Culpă medicală

Medicul nu este culpabil în situaţia în care acesta a acţionat în conformitate cu practicile comune, acceptate ca şi potrivite de către un corp de doctori respectabili , rezonabili şi responsabili.

Astfel, dacă actul medical efectuat de un doctor este aprobat de un astfel de corp de medici, în specialitatea, acest practician nu poate fi considerat neglijent. Prin urmare, acest lucru implică şi faptul că dacă există o divergenţă de opinii în legătură cu un anume tratament sau act medical între specialişti, faptul că medicul acuzat de malpraxis a aplicat o metodă adoptată de către un corp şi nu cea adoptată de un alt corp, chiar dacă există posibilitatea ca în cazul concret cealaltă metodă să fi dus la evitarea rezultatului negativ, acest fapt nu poate constitui temei pentru răspunderea medicului în cauză.

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova reclamanţii M. M. G. şi M. D.,, au chemat în judecată pe pârâţii B. L. E., V. M., S.C.  A. R. – A. S.A., S.C. A.-R. A. S.A. şi S. C. M. F.,, solicitând instanţei ca prin hotărârea pronunţată să se dispună obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale in valoare de 10.000 lei şi 200.000 lei daune morale, ce reprezintă prejudiciul suferit de fiica reclamanţilor, M. A.-Ş., ca urmare a neglijenţei pârâtei B. L. E., în efectuarea actului medical, la plata unei sume cu titlu de prestaţie periodică lunară, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt părinţii fiicei lor M. A. Ş., născută la la S. C. M. F..

Reclamanţii au mai arătat că fetiţa nu a avut probleme la naştere, postnatal a avut o evoluţie favorabilă însă ulterior asistenta de serviciu din ziua a treia a naşterii, potrivit adeverinţei eliberată de S C. M. F., pârâta B. L. E. a administrat fetiţei fenobarbital 0,2 ml IM, ulterior locul de puncţie a prezentat echimoză şi tumefacţii..

Cu toate eforturile depuse de medici datorită evoluţiei nefavorabile a sănătăţii, fetiţei i-a fost amputată o treime medie a coapsei stângi; intraoperator s-a evidenţiat artera femurală trombozată.

Reclamanţii au mai arătat că S. C. M. F. este chemat în judecată în calitate de pârât, calitatea sa procesual pasivă fiind întemeiată în baza 1000 alin 3 C.Civ., deoarece între cei doi pârâţi există un raport juridic, respectiv un contract de muncă, mai mult decât atât B. L. E. îndeplinit necorespunzător îndatorirea ce-i revenea în funcţia de asistentă medicală.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998, 999, art. 1000 alin 3 Cciv.

La data de 19.11.2010 reclamanţii au depus la dosar precizare la acţiune, în sensul că solicită judecata în contradictoriu şi cu V. M., medic neonatolog în cadrul S. C. M. F

La data de 15.02.2011 reclamanţii au depus la dosar precizare la acţiune, în sensul că înţeleg să cheme în judecată şi pe d-na dr. V. M. pe S.C. A. R. A. S.A., în calitate de asigurător, solicitând obligarea pârâtei V. M., în solidar cu a pârâţilor B. L. E., S. C. M. F şi a S.C. A. R. A. S.A. la plata daunelor materiale în valoare de 10.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 200.000 lei; plata unei prestaţii periodice lunare, în solidar cu pârâta B. L. E. şi S.C. A. R. A. S.A. şi de asemenea, ori de câte ori este necesar plata contravalorii protezei pentru picior.

În şedinţa publică din data de 26.04.2011 reclamanţii au depus la dosar precizare la acţiune, în sensul că înţeleg să cheme în judecată şi S.C. A.R.A. S.A., în calitate de asigurător pentru pârâta V. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor V. M. şi B. L. E., a S. C. M. F şi a celor două societăţi la piaţa daunelor materiale în valoare de 10.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 200.000 lei; obligarea pârâtelor V. M. şi B. L. E. a S. C. M. F şi a celor două societăţi la plata unei prestaţii periodice lunare şi de asemenea, ori de câte ori este necesar plata contravalorii protezei pentru picior.

Deoarece cele două pârâte V. M. şi B. E. E. au fost asigurate în anul 2008 pentru malpraxis medical, la societăţi de asigurare diferite, se impune introducerea acestora în cauză în calitate de asigurător.

În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamanţilor M. M. şi M. D., al pârâtei V. M., al pârâtei B. L. E., proba testimonială, fiind audiaţi martorii Ş. I., P. A. M., B. C., M. V. şi P.  M. C. şi proba cu expertiză medico-legală, raportul de expertiză fiind efectuat de către I. de M. L. C. şi depus la dosar la data de 10.05.2013.

De asemenea, raportul de expertiză efectuat în cauză a primit avizarea de la Comisia de Control şi Avizare, avizul fiind depus la dosar la data de 12.07.2013 .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

 Prin cererea de chemare in judecata precizata, reclamanţii M. M. G. şi M. D., au chemat în judecată pe pârâţii B. L. E.– asistenta medicala, V. M. - medic neonatolog, S. C. M. F., S.C. A. R. A. S.A. si SC A. R. A. SA, solicitând obligarea pârâtei V. M., în solidar cu a pârâţilor B. L. E., S. C. M. F., a SC A. R. A. SA şi a S.C. A. R. – A. S.A. la plata daunelor materiale în valoare de 10.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 200.000 lei, sume ce reprezintă prejudiciul suferit de fiica reclamanţilor, M. A. Ş., născută la 30.07.2008, ca urmare a neglijenţei pârâtelor V. M. si B. L. E., în efectuarea actului medical, obligarea paratei V. M. la plata unei prestaţii periodice lunare, în solidar cu pârâta B. L. E., S.C. A. –R. A. S.A. şi S.C. A. R. – A. S.A. si ori de câte ori este necesar la plata contravalorii protezei pentru picior, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 10.01.2011 pârâtul S. C. M. "F. " a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la faptul ca S. C. M. "F. " nu este responsabil de fapta persoanei medicale chemate în calitate de pârât în prezentul dosar, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 1000, alin. 3 C.civ.

Analizand exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a S. C. M. "F. ", instanta retine ca spitalele raspund solidar cu medicii angajati in cadrul lor pentru calitatea actului medical precum si pentru culpa medicala.

Astfel, din interpretarea dispozitiilor Legii nr. 3/1978 (art. 30, 58, 71, 77) rezulta ca „medicul raspunde de calitatea asistentei medicale acordate si are obligatia sa asigure asistenta medicala permanenta a bolnavilor pe care ii are in ingrijire, iar spitalul aplica tratamentul medical complet – curativ, preventiv si de recuperare – individualizat si diferentiat in raport de starea bolnavului, natura si stadiul evolutiv al bolii, neexistand practic o delimitare intre atributiile medicului si cele ale spitalului ca entitate juridica.

Din succesiunea de dispozitii legale privind organizarea si functionarea spitalelor rezulta ca atat la data comiterii faptei cat si in prezent unitatile spitalicesti raspund pentru calitatea actului medical precum si pentru culpa medicala.

In acest sens, dispozitiile art. 4 din Legea 146/1999 privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor nu pot suferi interpretare: “Spitalul raspunde, potrivit legii, pentru prejudicii cauzate pacientilor, inclusiv din culpa medicala, stabilite de catre organele competente”.

De asemenea, potrivit art. 168 al. 2 din Legea 95/2006, ulterioare Legii 270/2003, „Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor”.

Instanta retine si art. 642 alin. 2 si 3 din Legea 95/2006 in care se arata ca personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament. Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea, consintamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale „nu exclude raspunderea spitalului ca parte responsabila civilmente, ci instituie independenta prescriptiilor medicale ale personalului medical (de altfel, existenta si la momentul comiterii faptei) si raspunderea pentru prejudiciile pe care acesta le cauzeaza, fara a exclude in mod expres raspunderea spitalului ca si comitent si fara a exclude in mod expres calitatea de prepus a medicului.” (…) „Medicul actioneaza ca prepus, in acele situatii in care este pusa in discutie indeplinirea ori neindeplinirea unor indatoriri de serviciu care, chiar daca nu sunt straine de asistenta medicala, sunt stabilite prin regulamente savarsite independent de natura tratamentului prescris.

In aceste conditii in care se pune problema daca paratele B. L. E.– asistenta medicala si V. M. - medic neonatolog în cadrul S. C. M. "F. ", au actionat corect sau incorect din punct de vedere al tratamentului aplicat si al modului in care s-a efectuat injectia cu fenobarbital prescrisa de medic, instanta retine ca, in situatia in care se invoca nerespectarea regulilor de acordare a asistentei medicale unui pacient internat in spital, personalul medical si Spitalul raspund, in calitate de angajat si respectiv prepus al acestuia,in cazul provocarii unui prejudiciu partii civile, situatie in care sunt incidente dispozitiile art. 1000 al. 3 Cod civil, iar potrivit dispozitiilor legale in vigoare atat la data comiterii faptei cat si in prezent, expuse anterior, spitalul raspunde pentru prejudiciile cauzate pacientilor de catre medici si asistenti.

 Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa respinga, ca neantemeiata, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S. C. M. "F. " din Craiova, excepţie invocată de acesta în întâmpinarea formulată.

 Pe fondul cauzei instanta retine ca s-a invocat de reclamanti incidenta in cauza a dispozitiilor art. 998, 999 C.civ care reglementeaza  condiţiile răspunderii civile delictuale, aratandu-se ca există un prejudiciu, există o faptă ilicită, un raport de cauzalitate intre fapta, prejudiciu şi vinovăţia pârâtelor: V. M. - medic neonatolog si B. L. E.– asistenta medicala, în cadrul S. C. M. "F.", constând în faptul ca medicul nu a adoptat conduita medicală corectă, în sensul că ,,a existat o întârziere în luarea deciziilor de diagnostic şi tratament de urgenţă a complicaţiei apărute” si in neglijenţa cu care asistenta medicala a acţionat în efectuarea actului medical.

Din dispoziţiile art. 998, 999 C.civ se reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv: a) fapta ilicită; b) cauzarea unui prejudiciu; c) raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat; d) vinovăţia pârâtelor; e) inexistenţa unei cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei sau vinovăţia făptuitorului.

În materie delictuală, fapta ilicită atribuită unei persoane trebuie să constea în încălcarea unei obligaţii legale generale, şi anume a aceleia de neminem laedere, obligaţie care se consideră încălcată în momentul dovedirii faptului pozitiv prejudiciabil contrar, respectiv lezarea unuia dintre subiecţii pasivi nedeterminaţi.

In speta de fata din declaratiile martorilor audiati: Ş. I., B. C. si  M. V., precum si din raportul de expertiză efectuat de către Institutul de Medicină Legală şi depus la dosar la data de 10.05.2013 rezulta ca parata-doctor V. M. a urmarit cu atentie evolutia clinica a copilului si a observat cu promptitudine evolutia locala neforabila, motiv pentru care a solicitat consult de chirurgie pediatrica in dinamica,a avut o atitudine corecta din punct de vedere medical in ceea ce priveste pacienta nou-nascuta, fara a crea prejudicii medicale prin omisiune .

Instanta retine ca raportul de expertiză medico-legala efectuat de către Institutul de Medicină Legală şi depus la dosar la data de 10.05.2013 a primit avizul Comisiei de Control si Avizare a actelor medico-legale de pe langa Institutul de Medicină Legală.

 De asemenea, din decizia pronuntata de Comisia Superioara de Medicina din cadrul Colegiului medicilor din Romania, rezulta ca medicul V. M. a avut indicatie corecta atunci cand a prescris administrarea fenobarbitalului, doza a fost cea adecvata, injectia efectuandu-se la locul de electie. Medicul a recunoscut complicatia de la aparitie, a solicitat consult de specialitate de chirurgie pediatrica, care, in mod repetat, nu a pus diagnosticul de ischemie de membru. Rezulta, de asemenea, ca tratamentul ischemiei locale, etajate la nivelul coapsei,  in perioada 02.08 - 18.08. cand s-a constatat ireversibilitatea leziunilor si s-a practicat amputatia de coapsa, nu era de competenta medicului V. M., ci a chirurgilor pe care aceasta i-a solicitat in repetate randuri si care nu au recunoscut leziunile si nici nu au facut indicatia terapeutica.

 In ceea ce o priveste pe parata B. L. E.– asistenta medicala, în cadrul S. C. M. "F. ", instanta retine ca aceasta a efectuat injectia cu fenobarbital in urma prescrierii acesteia de catre medicul neonatolog V. M. - indicatie stabilita ca fiind corecta in concluziile raportului de expertiza- iar in ceea ce priveste modalitatea de efectuare a acestei injectii din raportul de expertiză medico-legala efectuat de către Institutul de Medicină Legală rezultand –punctul 7- rezulta ca din documentele medicale existente nu reiese ca injectarea fenobarbitalului s-a practicat intraarterial, in protocolul operator al amputatiei de coapsa nefiind descrisa o leziune traumatica a arterei femurale superficiale (nu reiese topografia aberanta a injectiei cu fenobarbital), nefiind astfel dovedita neglijenţei pârâtei B. L. E. în efectuarea actului medical.

Instanta constata ca prin probele administrate in cauza nu s-a facut dovada faptei ilicite a paratelor V. M. si B. L. E.

In ceea ce priveste celalalt element al răspunderii civile delictuale - vinovăţia pârâtelor, instanta retine ca, ca si formă a vinovăţiei, culpa de drept comun are un caracter excepţional şi subsidiar faţă de intenţie, care reprezintă regula în această materie. Stabilirea existenţei acesteia necesită reţinerea încălcării unei obligaţii de diligenţă şi în plus mai presupune faptul că urmarea încălcării obligaţiei era previzibilă şi evitabilă.

 Obligaţia de diligenţă implică în cazul culpei o obligaţie de prevedere, subiectul acţiunii având această sarcină fie pe baza unui act normativ care o prevede, fie pe baza unei reguli de conduită nescrise. În ceea ce priveşte previzibilitatea şi evitabilitatea , acestea sunt analizate in concreto , având în vedere atât împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea, cât şi caracteristicile subiective ale autorului.

 Din prevederile Codului Penal deducem că în dreptul românesc există două categorii de culpă. Culpa cu prevedere, care implică ca autorul cunoscând şi realizând conduita sa contrară obligaţiei de diligenţă, prevede posibilitatea lezării valorii sociale ocrotite prin norma de incirminare, dar, bazându-se pe anumite împrejurări obiective, consideră că această urmare (lezarea valorii sociale) nu se va întâmpla în concret. Culpa fără prevedere, reprezintă o situaţie în care autorul nu a prevăzut urmarea conduitei sale, cu toate că trebuia şi putea să o prevadă

Se poate reţine regula potrivit căreia în măsura în care autorul nu putea să prevină producerea urmării, întrucât nu era previzibilă sau, deşi previzibilă, nu putea fi evitată, este exclusă posibilitatea anagajării răspunderii sale cu titlu de culpă.

Culpa medicală este „o eroare de conduită pe care un medic prudent şi diligent, aflat pe acelaşi plan  profesional şi în aceleaşi circumstanţe externe, nu ar fi comis-o” sau „fapta săvârşită fără intenţie, în timpul şi în legătură cu exercitarea profesiei medicale, prin care se produce un prejudiciu pacientului, pentru care medicul este răspunzător,deoarece, în aceleaşi condiţii, un alt medic cu aceeaşi pregătire profesională nu l-ar fi generat.”

Medicul nu este culpabil în situaţia în care acesta a acţionat în conformitate cu practicile comune, acceptate ca şi potrivite de către un corp de doctori respectabili , rezonabili şi responsabili.

Astfel, dacă actul medical efectuat de un doctor este aprobat de un astfel de corp de medici, în specialitatea, acest practician nu poate fi considerat neglijent. Prin urmare, acest lucru implică şi faptul că dacă există o divergenţă de opinii în legătură cu un anume tratament sau act medical între specialişti, faptul că medicul acuzat de malpraxis a aplicat o metodă adoptată de către un corp şi nu cea adoptată de un alt corp, chiar dacă există posibilitatea ca în cazul concret cealaltă metodă să fi dus la evitarea rezultatului negativ, acest fapt nu poate constitui temei pentru răspunderea medicului în cauză .

In cazul de fata instanta retine ca potrivit raportului de expertiză medico-legala efectuat, administrarea tratamentului- cu fenobarbital- la noul nascut ce a prezentat convulsii reprezinta o practica uzitata international si de electie pentru preventia sechelelor neurologice grave postconvulsive, parata V. M. transmitand o indicatie medicala corecta privind tratamentul, doza de injectare si locul efectuarii punctiei astfel incat nu se poate retine ca aceasta a avut vreo culpa in oricare dintre cele doua modalitati de prezentare a acesteia- culpa cu prevedere sau culpa fara prevedere.

 Nici in ceea ce o priveste pe parata B. L. E. instanta retine ca nu s-a facut dovada in cauza ca aceasta ar fi avut vreo culpa, in conditiile in care din acelasi raport de expertiza intocmit rezulta ca “nu reiese topografia aberanta a injectiei cu fenobarbital”.

 Nu in ultimul rand,  se are in vede si faptul ca, in sistemul nostru, instanta este ţinută de opiniile de specialitate, expertiza medico-legală fiind o probă cu valoare absolută care nu poate fi combătută decât cu o altă probă cu aceeaşi valoare. În caz de expertize contradictorii, în mod obligatoriu Comisia Superioară Medico-Legală va emite un aviz care va tranşa problema, ori in cauza reclamantii nu au depus la dosar vreun raport de expertiza medico-legala care sa ateste vreo alta stare de fapt decat cea retinuta in raportul de expertiza intocmit in cauza.

Nefiind astfel dovedite elementele raspunderii civile delictuale, care trebuie sa existe cumulativ, instanta urmeaza sa respinga actiunea precizată formulată de reclamanţii M. M. G. şi M. D. prin care se solicita obligarea pârâtei V. M., în solidar cu a pârâţilor B. L. E., S. C. M. "F. ", a SC A. R. A. SA şi a S.C. A. R. – A. S.A. la plata daunelor materiale în valoare de 10.000 lei şi a daunelor morale în cuantum de 200.000 lei, obligarea paratei V. M. la plata unei prestaţii periodice lunare, în solidar cu pârâta B. L. E., S.C. A. R. A. S.A. şi S.C. A. R. – A. S.A. si ori de câte ori este necesar la plata contravalorii protezei pentru picior, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, ca neantemeiata atat in ceea ce le priveste pe paratele V. M. si B. L. E., dar si pe paratele S.C.  A. R. A. S.A. si S.C. A. R. A. S.A., avand in vedere ca, in condiţiile de asigurare privind asigurarea de răspundere civila profesionala a medicilor si personalului auxiliar, parte integranta a contractului de asigurare, se stipuleaza faptul ca asigurătorul acoperă doar prejudiciile pe care asiguratul le produce din culpa, in timpul si in legătură cu exercitarea activităţii profesionale in perioada asigurata, iar in cauza nu s-a facut dovada culpei paratelor exercitarea activităţii profesionale in perioada asigurata care aveau calitate de persoane asigurate la aceste societati de asigurare in exercitarea activităţii profesionale, in perioada asigurata.

Pe de alta parte, respingand actiunea formulata in contradictoriu cu paratele V. M. si B. L. E. ca neîntemeiata urmeaza sa respinga si actiunea formulata in contradictoriu cu paratul la S. C. M. "F. ", avand in vedere ca acesta putea fi obligat la plata despagubirilor doar prin prisma dispozitiilor art. 1000, alin. 3 C.civ., daca s-ar fi stabilit culpa paratelor V. M. si B. L. E..

Se va lua act că pârâţii nu solicită obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare