Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. de dosar 4834/207/2013, contestatoarea SC D SRL  a formulat în contradictoriu cu intimata CNADNR,  contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 393 din 25.07.2013 emisa de BEJ CGîn dosarul de executare nr. 393/E/2013 in baza titlului executoriu reprezentat de  procesul verbal seria R 11 Nr. 0003302 din 01.03.2011, emis CNADNR, contestând si temeinicia si legalitatea proceselor verbale cuprinse de titlul executoriu contestat, de care a luat act odată cu somaţia, procese verbale pe care societatea nu le-a primit, deoarece au fost comunicate la o alta adresa decât cea a societăţii.

De  asemenea solicita  ca pana la soluţionarea contestatiei, sa se dispună suspendarea executarii silite, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv onorariul de avocat.

În motivare, s-a arătat ca societatea contestatoare a  primit, pe bază de proces verbal de predare primire, de la numitul CNdomiciliat in Caracal, …, Judeţul Olt, un nr de 5 somaţii emise BEJ CG in baza unui proces-verbal de contravenţie despre care contestatoarea nu a avut cunoştinţa

Precizează faptul ca subscrisa SC D SRL nu are si nici nu a avut vreodată sediul sau punct de lucru la adresa numitului CN, domiciliat in Caracal, …, Judeţul Olt, considerand că executarea este prescrisă, deoarece in baza art. 14 alin 1 din OG 2/2001 - (executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenţiilor nu a fost comunicat contravenientului in termen de 1 luna de la data aplicării sancţiunii) organul constatator avea obligaţia sa ne comunice in termen procesul verbal in baza căruia a emis somaţia .

Mai mult de atat, considera ca procesele verbale sunt nule, deoarece conform art. 17 din OG 2/2001 lipsa menţiunilor privind sediul societăţii atrage nulitatea procesului-verbal, ori in prezenta cauza este trecut un alt sediu al societăţii, precizand ca nu a primit si nici contestat in instanţa aceste procese-verbale de contravenţie deoarece nu am ştiut de acestea, prima data am auzit de acestea odată cu somaţia de plata, in consecinţa cosiderand prescris dreptul de a cere executarea silita din moment ce acele procese verbale nu au fost comunicate in termenul prevăzut de lege.

În dovedire s-a solicitat probele cu înscrisuri, cu interogatoriu şi cu martorul CN, depunadu-se in copii carte de identitate a vehiculului, bon fiscal privind plata contravalorii rovinietei,  certificat constatator al societatii emis de ORC Olt, somaţia şi procesele verbale de contraventie.

 La data de 28.10.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care arata ca a solicitat Biroului de Executor Judecătoresc CG, demararea procedurii de executare silita a debitorului in baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ROV nr. 0003302/01.03.2011, devenit titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările si completările ulterioare.

Intimata precizeaza ca debitoarea, desi a primit actul sancţionator in termen procedural, astfel cum reiese din confirmarea de primire semnata si stampilata (procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat in data de 01.03.2011 si a fost comunicat contravenientei in data de 07.03.2011, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001), totuşi aceasta nu a formulat plângere in virtutea art. 31 alin. 1 din acelaşi act normativ, motiv pentru care, procesul verbal a devenit titlu executoriu fara vreo alta formalitate.

La data efectuării controlului 15.10.2010 s-a constatat ca autovehiculul cu număr de înmatriculare OT 51 DOL aparţinând SC D SRL, nu deţinea rovinieta valabila, motiv pentru care in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG 15/2002 a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârşirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care fost comunicat prin posta cu confirmare de primire, pe care o ataşeaza in dovedire, in termenul de o luna, dispus de prevederile art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, precizand ca spetei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din aceeaşi norma juridica in evidenta opoziţie cu afirmaţiile eronate ale debitoarei.

De altfel, contestatoarea avea obligaţia legiferata de normele procedurale de a proba

afirmaţia in sensul ca nu a primit actul sancţionator decât odată cu actele de executare.

Or, având in vedere ca aceasta proba nu s-a materializat in lumina legii de aplicare,

considera ca in speţa, nu au fost valorificate dispoziţiile art. 1169 Cod civ.

In concluzie, in contextul celor arătate nu se confirma faptul ca debitoarei nu i s-a respectat dreptul de a lua la cunoştinţa in timp util despre actul sancţionator, deoarece pe avizul de primire care este atat semnat cat si stampilat fapt care dovedeşte ca unul din angajaţii societăţii a primit procesul verbal de constatare a contravenţiei. Mai mult, prin simetrie juridica, sunt aplicabile dispoziţiile art.155 alin.3 Noul Cod proc. civ.

Conex, nedovedita, aceasta precizare tine in continuare pe contestatoare ca obligata, nefiind incidente in cauza prevederile art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, întrucat debitoarea nu si-a valorificat, in dispreţul legii, dreptul conferit de a ataca in instanţa procesul verbal, in termen procedural, acesta a devenit titlu executoriu, iar creanţa de drept comun in cuantum de 720 euro-reprezentand tariful de despăgubire, din acest considerent, îndeplineşte cumulativ condiţiile imperative ale art. 662 Noul Cod proc. civ.

Fiind in cunoştinţa celor de mai sus, apreciază ca prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancţionator, atâta vreme cat acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravenţiilor, care sa atragă nulitatea acestuia.

Precizează ca debitoarea nu respecta întocmai normele legale in numele societăţii fiind intocmite alte 5 ( cinci) procese verbale de constatare a contravenţiei, cum chiar debitoarea a enumerat, in acest caz confruntandu-ne cu situaţia unei contravenţii continue, fapt care face sa

atragă incidenţei prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, unde gradul de pericol social

răsare intr-o maniera evidenta, atat prin scopul urmărit, cat si prin urmarea produsa.

Dubiul cu privire la buna-credinta a contestatorului se manifesta prin chiar faptul ca intrarea sa in legalitate a fost determinata prin modalităţi coercitive prevăzute de lege si nu din proprie iniţiativa.

Argumentele invocate de debitor in sensul ca, necomunicarea actului sancţionator a condus la imposibilitatea valorificării dreptului de a-l ataca in instanţa, sunt neevaluabile intr-o maniera pozitiva, având in vedere ca este confruntată  cu situaţia unei contravenţii continue in prezenta cauza dedusa judecaţii.

In speţa, aşadar, este evident ca, in scopul recuperării creanţei, neachitata de buna voie de către contravenient, am formulat o cerere de executare silita, insotita de titlul executoriu si toate actele necesare realizării acestei proceduri, adresata Biroului de Executor Judecătoresc CG.

Sens in care, Biroul executorului judecătoresc s-a conformat obligaţiilor legale care guvernează procedura executării silite, si a dat curs unei solicitări legale pe care a primit-o si care a survenit in lumina art. 622 alin. 2 Noul Cod proc. civ. coroborat cu cele ale art. 663 din acelaşi.

Având in vedere ca debitoarea a ataşat contestaţiei la executare si bonul fiscal nr. 215 susţinând ca aceasta are rovinieta cu seria 7600842058 valabila menţioneaza ca acest bon este din data de 28.01.2010, or, art. 3. alin. 4 din OG 769/2010 prevede ca "La solicitarea utilizatorului,  achitarea tarifului de utilizare si emiterea rovinietei se pot realiza cu cel mult 30 zile inainte de  data de inceput a valabilităţii" ceea ce nu este in consens cu realitatea. In acest caz este vorba de  cca. 120 zile ceea ce contravine Legii in vigoare, iar ulterior căutărilor in sistem s-a constatat ca rovinieta cu seria 7600842058 nu a fost eliberata vreodată, astfel ca solicita sa fie prezentat de contestator, conf. art 249 Noul Cod proc. civ. originalul bonului fiscal nr. 215 din 28.01.2010 eliberat de S.C. P, ….

Cu privire la susţinerile contestatoarei prin care aceasta afirma ca nu a avut sediul ce se afla înscris pe procesul verbal de constatare a contravenţiei, arătam ca dispoziţiile art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, definesc calitatea de utilizator al reţelei de drumuri naţionale, astfel: "persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule înmatriculate in România...".

Or, daca datele înscrise în certificatul de inmatriculare nu sunt in conformitate cu datele declarate inspectoratului de politie debitoarea intra intr o alta sfera si anume aceea a ilicitului.

Din motivul detailat in prezenta, autovehiculul surprins de sistemul SIEGMCR ca circulând pe reţeaua de drumuri naţionale fara rovinieta valabila, s-a regăsit Ia data controlului (15.10.2010) efectuat pe DN6 km 60+450, figurând in baza electronica de date ca aparţinând proprietarului-utilizator SC D SRL.

Pentru considerentele expuse, intimata solicita respingerea contestaţiei la executare ca neintemeiata, cu consecinţa menţinerii procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ROV nr. 0003302/01.03.201 leu valoare de titlu executoriu, a derulării in continuare a procedurii de executare silita, fara suspendare, fara anularea actelor de executare deja indeplinite, in sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire in cuantum de 720 euro, precum si a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanşarea acestei proceduri,  respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecata cerute de contestator, capătul de cerere cu privire la anulare formelor de executare si suspendarea executării silite.

In drept se invocă disp. art. 205 Noul Cod proc. civ. precum si cele care se regăsesc in cuprinsul întâmpinării, solicitand proba cu inscrisuri si oricare alta proba a cărei necesitate va reieşi din dezbateri.

În cauza a fost audiat în şedinţa publică din data de 03.02.2014 martorul CN, a carui declaraţie a fost consemnata şi ataşată la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanţa reţine următoarele:

În baza  somaţiei  nr. 393/E/2013 emise  la data de 25.07.2013 de Biroului de Executor Judecătoresc CG,  contestatoarea SC D SRL a fost somată  să achite suma de 720 euro debit (c/v lei la cursul de schimb valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului) şi 696 lei cheltuieli de executare pentru titlul  executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenţie seria R 11 nr. 0003302/01.03.2011 emis de CNADNR – CESTRIN Bucureşti.

Împotriva acestui proces verbal de contraventie, contestatoarea nu a formulat plângere contraventională în baza art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cu toate ca prin confirmarea de primire din data de 07.03.2011 s-a făcut dovada comunicării procesului verbal de contraventie către contestator, prin semnătura numite GVcare a aplicat şi ştampila societatii comerciale SC D SRL , astfel fiind respectate prev. art. 27 din OG 2/2001.

În consecinţă, nu pot fi reţinute prev. art. 17 din OG 2/2001 privind nulitatea procesului verbal de contraventie, deoarece aceste aspecte urmau sa fie solutionate numai in cazul formularii unei plângeri împotriva procesului verbal de contraventie, insa contestatoarea nu a uzat de acesta cale de atac, iar sanctiunile aplicate prin procesul verbal de contraventie au ramas definitive.

Susţinerile contestatoarei că în speţă sunt aplicabile dispoz.art.14 din OG nr.2/2001, potrivit căruia executarea este prescrisă deoarece procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientei în termen de 1 lună de la data aplicării sancţiunii, nu sunt aplicabile în speţă deoarece procesul verbal de contraventie a fost comunicat în termenul legal contestatoarei, iar sacţiunea nu este prescrisă.

Prin încheierea din data de 09.12.2013, instanţa a pus in vedere contestatorului sa depună la dosar taxa de timbru in cuantum de 324 lei aferenta capătului de cerere avand ca obiect suspendarea executarii silita si sa depuna originalul bonului fiscal nr. 215/28.01.2010 emis de SC P. SA ….

Instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite formulata de contestatoarea pana la solutionarea contestatiei la executare, întrucat nu a fost achitata cauţiunea de 324 lei şi nu a fost depus la dosar originalul bonului fiscal nr. 215/28.01.2010.

Referitor la faptul că a fost achitata rovinieta, conform bonului fiscal nr. 215/28.01.2010, constata instanţa ca nu sunt indeplinite prev. art. 3 alin. 4 din OG 769/2010 care prevede ca "la solicitarea utilizatorului,  achitarea tarifului de utilizare si emiterea rovinietei se pot realiza cu cel mult 30 zile inainte de  data de inceput a valabilităţii" ceea ce nu este in consens cu realitatea, iar în acest caz este vorba de  cca. 120 zile, ceea ce contravine legii in vigoare.

Analizand bonul fiscal, rezulta ca acesta avea o perioada de valabilitate de la data de  26.05.2010 la 25.05.2011, deşi data emiterii acestuia era de 28.01.2010, ceea ce nu concorda cu prevederile legale în materie.

Afirmaţia contestatoarei că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a fost efectuat la o altă adresă decât la cea care contestatoarea îşi are sediul, respectiv mun.Caracal, str…., jud.Olt, nu este dovedită conform dispoziţiilor prev.de art.249 Cpc, întrucât autovehiculul cu nr. OT-…, figurează înmatriculat în evidenţa informatizată în proprietatea SC D SRL Caracal, cu sediul în Caracal, str…. jud.Olt.

Pe calea contestaţiei la executare, potrivit dispoz. art. 711 şi urm. C.p.c. se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, atunci când sunt invocate vicii ale procedurii de executare şi anume, efectuarea actelor de executare cu încălcarea dispoziţiilor legale ori,  în speţa de faţă, instanţa constată că în mod legal  BEJ  CG– Craiova a emis somaţia în baza titlului executoriu reprezentant de procesul verbal mai sus mentionat.

In ceea ce priveste depozitia martorului CN audiat in cauza, instanţa apreciază ca depozitia acestuia este irelevantă în cauză, avand in vedere ca la dosar au fost depuse înscrisuri, atat de contestatoare, cât şi de intimata, pe baza cărora instanţa şi-a format convingerea.

Având  în vedere considerentele expuse, instanţa urmează să respingă contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Postat 28.02.2014

Domenii speta

Spete similare