Reincredintare minor

Sentinţă civilă 239 din 11.02.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.239/11.02.2010

Domeniu asociat - ordonanţă preşedinţială

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.01.2010 reclamantul M. C. a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale în contradictoriu cu pârâta G. L. A. reîncredinţarea minorei L. A. spre creştere şi educare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că de la sfârşitul lunii decembrie 2009 pârâta a plecat de la locuinţa unde stătea cu minora lăsând-o pe aceasta în grija rudelor, aceştia îl împiedică să îşi exercite dreptul de vizită, iar minora nu mai urmează cursurile grădiniţei.

Pârâta nu a depus întâmpinare, dar a precizat că se opune admiterii cererii de reîncredinţare.

Reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri ( f. 4-8, 23-24, 27-36 şi 50-51 ), ca şi pârâta ( f. 42-49 şi 52-55 ).

Au fost efectuate anchetele sociale la locuinţele părţilor ( f. 25-26 şi 41 ).

Din actele dosarului rezultă că minora L. A., născută la - ( f. 4 ) a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei prin sentinţa civilă nr. -/2006 a Judecătoriei Mediaş, cu ocazia soluţionării procesului de divorţ ( f. 5-8 ).

Prin sentinţa civilă nr. -/2006 a Judecătoriei Mediaş ( f. 33-34 ) reclamantul a obţinut un drept de vizită, la domiciliul său, de două ori pe lună, la sfârşit de săptămână.

Pârâta a solicitat în două rânduri modificarea programului de vizită, în sensul împiedicării reclamantului să o ia pe minoră la locuinţa sa. Prin sentinţele civile nr. -/20006 ( f. 27-30 ) şi 446/2008 ( f. 31-32 ) acţiunile reclamantei au fost respinse.

Urmare a plângerii reclamantului pentru împiedicarea exercitării programului de vizită, procurorul a dispus prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi i-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ ( f. 36, 50-51 ).

Ancheta socială la locuinţa pârâtei a stabilit că aceasta locuieşte împreună cu mama sa şi minora, pe care nu le-a abandonat, iar relaţiile interne în cadrul familiei sunt normale ( f. 41).

Ancheta socială la locuinţa reclamantului a consemnat susţinerile tatălui cu privire la dificultăţile exercitării programului de vizită, eforturile acestuia pentru plata pensiei de întreţinere şi suspiciunea că aceşti bani primesc o altă destinaţie din partea pârâtei ( f. 25-26 ).

Actele medicale depuse la dosar fac dovada unor examinări medicale frecvente ale minorei, care predispusă mai uşor decât alţi copii la îmbolnăviri frecvente la categoria ei de vârstă.

Între părţi există pe rolul instanţei înregistrată acţiunea de drept comun ( f. 23-24 ), având ca obiect reîncredinţarea minorei.

Potrivit art. 581 C. pr. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Textul amintit reglementează generic ipotezele apreciate de legiuitor că ar îndeplini condiţia urgenţei, care să justifice emiterea ordonanţei preşedinţiale.

Din probele administrate, expuse anterior, nu rezultă o modificare a stării de fapt examinată de instanţe prin hotărârile anterioare, care să pună în pericol iminent interesele minorei şi să impună scoaterea acesteia din actualul mediu până la soluţionarea acţiunii de fond privind încredinaţarea. În continuare minora se află în grija pârâtei, care locuieşte la mama acesteia, iar dificultăţile materiale sunt deja cunoscute de instanţă.

Reclamantul nu a reuşit să probeze o situaţie de fapt care să se încadreze în vreuna din cele 3 ipoteze reglementate de textul legal, astfel că instanţa constată neîndeplinită condiţia de admisibilitate a urgenţei, necesară în vederea emiterii ordonanţei preşedinţiale.

Faţă de cele arătate, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, în temeiul art. 581 C. pr. civ.