Ordonanţă de plată

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 21.11.2013 sub nr. 1XXX/225/2013,  creditoarea SC XX SRL a formulat cerere de emitere  ordonanţei de plată  împotriva debitoarei SC YY SRL, pentru a fi obligată la plata sumei de 17.663,42 lei reprezentând debit restant.

-  În fapt, creditoarea a încheiat contractul de subantrepriză nr. 2XX/14.02.2011 cu debitoarea, contract în baza căruia s-a obligat să presteze servicii de pază pentru antreprenorul SC YY SRL. Societatea creditoare şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, a emis facturile nr.  17153/31.07.2012 - în valoare de 1.491, 39 lei, 3016/31.07.2012 - în valoare de 1.484.03 lei, din care s-a achitat suma de 368,56 lei, rămânând un debit restant de 1.115,47 lei, 17563/31.08.2012 - în valoare de 1.460,58 lei, din care s-a achitat suma de 292,77 lei, rămânând un debit restant de 1.167,81 lei, 17826/05.09.2012 - în valoare de 2.151,40 lei, 3159/30.09.2012 - în valoare de 1.349,12 lei,  3228/31.10.2012 - în valoare de 1.551,49 lei, 3308/29.11.2012-în valoare de 1.416,58 lei,  3383/31.12.2012 - în valoare de 1.146,75 lei, 3450/31.01.2013 - în valoare de 1.551,49 lei, 3514/28.02.2013 - în valoare de 1.349,12 lei, 3588/31.03.2013 - în valoare de 1.416,58 lei, 3659/30.04.2013 - în valoare de 1.484,03 lei, 3730/31.05.2013 - în valoare de 472,19 lei, iar debitoarea a plătit aceste facturi până în perioada iulie 2012, când a început să aibă restanţe la plata facturilor. După acest moment, debitoarea a mai achitat doar contravaloarea a 4 facturi, iar ulterior nu a mai plătit nimic, astfel că debitul restant este de 17.663,42 lei.

A mai arătat că a încercat soluţionarea litigiului  pe cale amiabilă, în conformitate cu disp. art. 1014 NCPC, la data de 22.10.2013, dar fără rezultat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1013 si următoarele NCPC.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (chitanţa seria DTS nr.489681/29.11.2013 (f.64).

În dovedirea acţiunii a depus la dosarul cauzei, în fotocopie,  următoarele înscrisuri: notificare din 15.10.2013 cu dovada de înmânare, somaţie înregistrată în dosarul de executare nr.7X/N/2013/14.10.2013 BEJ CG, situaţie clienţi-facturi+încasări – Anexa 1, facturi, deviz lucrări, act adiţional la contractul de prestări servicii nr.1/10.02.2012, contract de subantrepriză nr.230/14.02.2011 cu anexa 1 la contract (f.4-30).

La primirea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1018 alin. 3 Cpc, s-a dispus citarea debitoarei  cu duplicat acţiune şi înscrisuri şi menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată, nedepunerea întâmpinării putând fi interpretată ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei, în condiţiile art. 1018 alin. 3 din C.pr.civ..

Deşi citată cu această menţiunea, debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 258 Cod procedură civilă rap. la art. 255 alineat 1 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează pentru  reclamanta creditoare proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanţa constată următoarele:

Conform prevederilor articolului 1013 din Codul de procedură, prevederile titlului IX se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Prin urmare, pentru declanşarea procedurii ordonanţei de plată, creditorul trebuie să deţină o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a cărei existenţă să rezulte dintr-un contract scris şi asumat de ambele părţi.

Potrivit art. 662 alin. 2 C.proc.civ. creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, caracterul cert al creanţei, în cazul ordonanţei de plată trebuie să rezulte din contractul ori actul prevăzut de art. 1013 alin. 1 C.proc.civ.

Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, creanţa certă este aceea a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlu executoriu. Astfel, în primul rând creditoarea trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în plata unei sume de bani, fiind totodată necesar ca această obligaţie să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris şi determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege.

Potrivit alin. 4 al art. 662 C.proc.civ. creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă. În cauza de faţă, scadenţa la care face referire textul menţionat anterior este scadenţa stabilită de contractul încheiat între părţi.

În cauza de faţă, între părţi a fost încheiat contractual de subantepriză nr.230/14.02.2011 (f.24-30), în baza căruia s-au emis facturile nr. 7153/31.07.2012 - în valoare de 1.491, 39 lei; nr. 3016/31.07.2012 - în valoare de 1.484.03 lei; nr. 17563/31.08.2012 - în valoare de 1.460,58 lei; nr. 17826/05.09.2012 - în valoare de 2.151,40 lei; nr. 3159/30.09.2012 - în valoare de 1.349,12 lei; nr. 3228/31.10.2012 - în valoare de 1.551,49 lei; nr. 3308/29.11.2012-în valoare de 1.416,58 lei; nr. 3383/31.12.2012 - în valoare de 1.146,75 lei; nr. 3450/31.01.2013 - în valoare de 1.551,49 lei; nr. 3514/28.02.2013 - în valoare de 1.349,12 lei; nr. 3588/31.03.2013 - în valoare de 1.416,58 lei; nr. 3659/30.04.2013 - în valoare de 1.484,03 lei; nr. 3730/31.05.2013 - în valoare de 472,19 lei (f.9-18 şi 20-22).

Din factura nr. 3016/31.07.2012, debitoare a achitat suma de 368,56 lei, rămânând un debit de 1.115,47 lei iar din factura nr. 17563/31.08.2012 s-a achitat suma de 292,77 lei, rămânând un debit restant de 1.167,81 lei.

Din lucrările dosarului instanţa reţine că în cauză creditoarea s-a conforma cerinţelor legale comunicând somaţia prevăzută la art.1014 C.p.civ. prin intermediul executorului judecătoresc X ( filele 4-6).

Potrivit art. 1018 alin. 3 C.proc.civ. întâmpinarea este obligatorie, iar nedepunerea întâmpinării poate fi asimilată cu o recunoaştere a pretenţiilor, în funcţie de împrejurările cauzei, recunoaştere ce are relevanţă pentru modul de soluţionare a cererii privind ordonanţa de plată potrivit art. 1020 C.proc.civ.

Norma juridică menţionată anterior nu se referă la achiesarea debitorului la pretenţii reclamantului creditor, ca act procesual de dispoziţie, ci la necontestarea creanţei, ce are relevanţă exclusiv în contextul emiterii ordonanţei de plată conform art. 1021 C.proc.civ. Se instituie o prezumţie simplă, care poate fi valorificată de către judecător ca mijloc de probă, prin coroborare cu alte probe administrate.

Prin urmare, facturile reprezintă înscrisuri sub semnatură privată ce fac dovada existenţei actului juridic şi executării operaţiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturii fiind expresă, astfel încât prin semnarea facturilor de către un reprezentant al debitoarei, instanţa reţine că debitoarea a acceptat facturile menţionate.

În speţă, facturile nu au fost semnate de debitoare, fiind comunicate prin poştă, conform contractului, însă, având în vedere că nu au fost contestate ci, dimpotrivă, aceasta a efectuat plăţi parţiale, se apreciază că au fost însuşite de pârâtă.

Creanţa este lichidă, potrivit art. 662 alin.3 C.pr.civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui, în cauză facturile nr. 10535/14.07.2012  în valoare de 4092 lei şi nr. 10451/28.07.2012 în valoare de 3844 lei.

De asemenea, în privinţa exigibilităţii, este necesar ca obligaţia debitorului să fi ajuns la scadenţă ori ca debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului de plată.

În cauză, creanţa este exigibilă (scadentă), termenul prevăzut în favoarea debitoarei fiind împlinit, “termenul de plată fiind de 30 zile de la primirea facturi”.

Potrivit menţiunilor existente pe factură, debitoarea avea obligaţia de a achita aceste facturi în termen de 30 zile de la primirea facturi şi până în prezent debitoarea nu a achitat suma restantă datorată societăţii creditoare.

Având în vedere cele expuse mai sus şi dispoziţiile art. 1021 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite acţiunea formulată şi va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 17663,42 lei reprezentând contravaloare debit restant.

Potrivit art. 1021 alin. 3 cod procedură civilă, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse şi a declaraţiilor părţilor, instanţa constată că cererea este întemeiată, va preciza şi  termenul de plată, care nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată. Instanţa urmează să stabilească un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instant reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată creditoarea a solicitat obligarea debitoarei şi la plata cheltuielilor de judecată.

La data dezbaterilor apărătorul acesteia a renunţat la cheltuielile de judecată, arătând că vor fi solicitate pe cale separată.

Cheltuielile de judecată, ocazionate de către reclamantă au fost 200 lei achitată cu titlu de taxa de timbre  prin chitanța aflată la fila 64 dosar.

Potrivit disp. art.451 alin.1 cpciv, cheltuielile de judecată  constau în taxele judiciare de timbre şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi numiţi în condiţiile art.330 alin.3, sumele cuvenite martorilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului, iar potrivit disp. art.406 alin 1 şi 2 cpciv, reclamantul poate să renunţe la judecată personal sau prin mandatar cu procură specială.

În speţă, apărătorul creditorului nu are procură speecială pentru a renunţa la acest petit, astfel că instant nu va lua act de renunţarea judecarea capătului de cerere privind  cheltuielile de judecată.

Prin urmare, în temeiul art.453 alin. 1 cod procedură civilă, instanta va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare