Fond penal. Plângere formulată împotriva actului de netrimitere în judecată. Succesiunea în timp a normelor penale incriminând infracţiunile de evaziune fiscală. - art.2781 Cod procedură penală

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI

SECŢIA PENALĂ

Decizii relevante trimestrul IV/2011

1.Fond penal. Plângere formulată împotriva actului de netrimitere în judecată. Succesiunea în timp a normelor penale incriminând infracţiunile de evaziune fiscală.

- art.2781 Cod procedură penală

- Legea 87/1994; Legea 241/2005;

- art.13 Cod penal

- art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală

TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.138/07.10.2011

Asupra acţiunii penale de faţă;

La data de 26.04.2011 a fost înregistrată la TC, sub nr. x, plângerea formulată de petenta GF – CG împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din 17.02.2011, emisă de Parchetul de pe lângă TC în dosarul  x/P/2010.

Se arată că, urmare unui control efectuat de GF – CG la S.C. T S.R.L. la obiect de activitate producerea şi comercializarea distribuţiilor de vin şi din cereale) s-a constatat că, în perioada 01.01.2011 – 31.07.2002, societatea a adus bugetului de stat un prejudiciu de 215.502.430.811 lei ROL (reprezentând accize, TVA şi impozit pe profit şi majorări şi penalităţi de întârziere).

S-a  mai reţinut că, în perioada 30.08.2001 – 31.07.2001 SC T SRL a efectuat plăţi nejustificate fiscal în sumă de 48.566.515.549,59 lei (ROL) prejudiciind bugetul de stat în sumă de 12.141.628.887 lei (ROL).

Se mai arată că, prin rechizitoriul x/P/2005 din.2005 al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a disjuns cauza în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.c din Legea 247/2005 a aplicat art. 13 C.p. (pentru relaţiile SC T SRL – V / SC ID) şi s-a declinat competenţa în favoarea DNA – Serviciul Teritorial Bucureşti – BTS, care, la rându-i, şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 de către reprezentanţii SC T SA şi A. Călăraşi şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.c din Legea 241/2005 de către intimatul KM pentru relaţiile comerciale SC T SRL Călăraşi şi SC ID SRL.

Critică petenta soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului KM pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea 87/1994, invocându-se faptul că ascunderea sursei impozabile  este doar una din modalităţile de săvârşire a infracţiunii de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale prev. de art.  12 din Legea 87/1994, celelalte modalităţi descrise în text fiind nedeclararea veniturilor impozabile şi, respectiv, efectuarea oricăror alte operaţiuni în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.

Precizează petenta că fapta intimatului KM de a deduce nelegal suma de 128.747.866.381 lei ROL se poate înscrie în categoria „altor operaţiuni” nominalizate în textul de lege.

Se mai arată că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Lg. 87/1194 şi diminuarea impozitului pe profit al SC T SA prin efectuarea de plăţi nejustificate cu titlu de cheltuieli de compensare a creanţelor B la SC A.

Se critică şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale a intimaţilor KM şi IFC pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin.1 lit.c din Legea 656/2002, deoarece sumele deduse ilegal se regăsesc în veniturile societăţii şi prin impozitarea lor capătă o aparenţă legală.

Se critică actul procurorului şi pentru că soluţia adoptată nu are la bază şi o expertiză contabilă, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză şi de motivele invocate în plângere, tribunalul reţine următoarele:

Prin rezoluţia din data de 13.01.2003,  Poliţia judiciară din cadrul IPJ C – Serviciul Poliţiei Economico-Financiare a început urmărirea penală împotriva învinuitului KM pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994, reţinându-se că în perioada 01.01.2002 – 31.07.2002 acesta, în calitate de administrator judiciar al SC T SRL, a dedus ilegal accize, TVA şi s-a sustras de la plata impozitului pe profit pentru operaţiuni comerciale în legătură cu mai multe societăţi comerciale din jud.C precum şi din alte judeţe, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 212.502.430.811 lei ROL.

Prin rechizitoriul nr. x/P/2005 din 23.05.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – DNA – BTS s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MK pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 C (la fel şi alţi inculpaţi în cauză) dar s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiune de evaziune fiscală pe relaţii comerciale SC T SRL Călăraşi, SC V, SC ID SRL  (art. 9 lit.c Lg. 241/2005 cu aplic. Art. 13 C.p).

Prin Ordonanţa x/P/2007 din 17.11.2009 DNA – Serviciul Teritorial Bucureşti – BTS s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 13 din Lg. 87/1994 în infracţiunea prev. de art. 9 lit.c din Lg. 241/2005 cu aplic. Art. 13 C.p. cu ref. La art. 12 din Lg. 87/1994.

La data de 19.11.2010 s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit. c din Legea 656/2002 de către reprezentanţii SC T şi SC A SA şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.c din Lg. 241/2005.

Procurorul cauzei prin soluţia atacată, a apreciat că infracţiunea de evaziune fiscală sub aspectul săvârşirii căreia a fost cercetat KM este cea prevăzută de art. 13 din Lg. 87/1994 iar nu cea prev. de art. 2 din aceeaşi lege, motiv pentru care a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit.d C.p.p., faptei lipsindu-i latura obiectivă.

De reţinut este faptul că limitele investirii organului de urmărire penală, aşa cum rezultă din ordonanţa dispusă la 19.11.2010 în dosarul 85/P/2007 al DNA Serviciul Teritorial Bucureşti – BTS – fila 18 – sunt relaţiile comerciale dintre SC T SRL – SC IID SRL, iar fapta reţinută în sarcina inculpatului – infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.c din Lg. 241/2005.

Din actele dosarului de urmărire penală, mai precis din Raportul de constatare întocmit de specialistul DNA în dosarul x/P/2007, rezultă că relaţiile comerciale care fac obiectul cercetării în prezenta cauză s-au derulat în perioada 06.07.2002-31.07.2002 când SC T S.A., s-a aprovizionat, în baza a 78 facturi fiscale de achiziţii, cantitatea de 2.022.098 litrii vin aromatizat cu concentraţie de 19,5 % de la SC ID SRL, în valoare de 74.709.910.869 lei, în baza cărora a dedus accize aferente în contabilitate în valoare de 30.195.989.434 lei (vechi).

Acelaşi expert, explicând condiţiile imperative pentru deducerea accizei la alcool, concluzionează că s-au înregistrat eronat, ca accize deductibile (pentru că nu s-a dovedit calitatea de producător a societăţii comerciale furnizoare, de acest aspect nefiind răspunzătoare SC T S.A.

Mai mult decât atât, expertul apreciază că litigiul nu are conotaţie penală, fiind un litigiu fiscal în cadrul căruia urmează a se stabili datoriile societăţii al cărei administrator este intimatul KM.

Cu toate acestea,  în baza declaraţiei reprezentantului SC ID, numitul TM, procurorul DNA a reţinut că nu s-au comercializat de către SC ID SRL băuturile menţionate în cele 78 de facturi, valoarea accizei deduse nelegal fiind de 929.107 E.

În raport de data săvârşirii faptelor (iulie 2002), constată tribunalul că încadrarea juridică trebuie făcută cu referire la Legea 87/1994, în măsura in care prevederile acesteia în forma publicată în Monitorul Oficial 299 din 24 octombrie 1994 au fost preluate în textele legii în vigoare (Legea 241/2005).

Conform art. 12 din Legea 87/1994, constituie infracţiunea de evaziune fiscală „sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte prin nedeclararea veniturilor, ascunderea sursei  impozabile sau taxabile sau efectuarea oricăror operaţiuni în acest sens”.

Teza finală a art.12 a fost înlăturată urmare modificărilor interioare ale Legii 87/1997, în forma republicată la data de 29.07.2003, prevederile art. 12 fiind preluate de art. 11 din legea sus amintită, în noua redactare fiind determinate expres şi limitativ modalităţile normative ale elementului material al laturii obiective  al infracţiunii amintite, exclusiv modalitatea „ oricăror operaţiuni în acest scop” (Decizia nr. 367/2007 a ICCJ – Secţia penală, Decizia 10/2009 a ICCJ – Secţia Penală).

Apreciază tribunalul că, pentru acest motiv,  raportat la prevederile legale în vigoare, încadrarea juridică a faptei este cea prev. de art.9 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 13 C.p. cu referire la art. 13 din Legea 87/1994.

Potrivit acestui text de lege constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă s-a realizat în scopul sustragerii de la obligaţiile fiscale: „evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.

Textul este preluat add literam din forma legii publice la data de 27.07.2005, care preia în parte dispoziţiile art. 11 din Legea 87/1994, republicată la 15.07.2005 (art. 11 lit.c „omisiunea în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ca alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate sau înregistrare  de operaţiuni sau cheltuieli nereale în scopul de a nu plăti sau diminua taxa sau contribuţia” în art. 9 lit.c.

În forma anterioară (după modificarea legii prin Legea  161/2003) se regăseşte identic textul tot la art. 11 lit.c iar în forma iniţială (publicată în 24 octombrie 1994) aceeaşi infracţiune este definită în art. 13, care prevede că este evaziune fiscală fapta „de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata sau diminuarea impozitului, taxei, contribuţiei”.

Faţă de cele de mai sus, conduita infracţională a intimatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.9 lit.c din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 13 C.p. cu ref. La art. 13 din Lg. 87/1994, fapta pentru care procurorul a stabilit corect că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Aceleaşi considerente argumentează şi soluţia de neincepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Lg. 87/1994 modificată, latura obiectivă conturată de procuror cuprinzând acte materiale nespecifice acestei incriminări, ci celei prev.  de art. 9 lit.c din Lg. 641/2005 cu aplic. art. 13 C.p. şi ref. la art. 13 din Legea 87/1994.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani în forma prev. de art. 23 alin.2 din Lg- 656/2002, tribunalul îşi însuşeşte soluţia procurorului, cu următoarele precizări:

În ordonanţa de declinare a competenţei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, la lit.e pct.5 se precizează „operaţiunile bancare de spălare a banilor nu s-au dovedit a avea ca obiect provenienţa sumelor decât din săvârşirea operaţiunii de evaziune fiscală” (fila 17), din conţinutul ordonanţei şi dispozitiv rezultă că se referă la sume provenite din infracţiunea de evaziune fiscală rezultată de relaţia SC T SA şi SC A SA.

Legat de soluţia pentru cealaltă infracţiune, cum a fost vorba de deducere în contabilitate a accizelor (posibil în baza unor operaţiuni fictive) suma respectivă nu poate fi considerată ca obiect al vreunei tranzacţii bancare având ca finalitate ascunderea provenienţei ilicite a banilor, ci deduceri din sume datorate statului, deci micşorarea obligaţieie de plată a accizelor.

Constată tribunalul, pe de altă parte, că perioada analizată de organele de urmărire penală şi la care se referă chiar sesizările iniţiale ale petentei este anterioară adoptării Legii 656/07.12.2002, publicată în Monitorul Oficial al României – Publicat la 12.12.2002, deci eventualelor operaţiuni suspecte de spălare de bani le erau aplicabile dispoziţiile Legii 21/1999 care, în art. 23, enumera expres şi limitativ infracţiunile din care proveneau banii/valorile ce puteau face obiectul spălării de bani, printre acestea nefiind  nominalizată şi evaziunea fiscală.

În raport de cele de mai sus, apreciază corectă soluţia de neîncepere a urmăririi penale şi În baza art. 278 ind.1 al.8 lit.a C.p.p. şi va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de GF – CG împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală (respectiv neînceperea urmăririi penale) din 17.02.2011 emisă în dosarul x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, menţinând această ordonanţă cum şi ordonanţa din 2011, nr. x/II/2/2011 emisă de primul-procuror al  Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Urmează a obliga petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

1

Domenii speta

Spete similare