Revendicare. Capete alternative de cerere. Inadmisibilitatea solicitării unei despăgubiri egală cu contravaloarea terenului revendicat în lipsa unei cereri a pârâtului în acest sens. Echivalarea unei astfel de cereri cu o vânzare forţată.

Revendicare. Capete alternative de cerere. Inadmisibilitatea solicitarii unei despagubiri egala cu contravaloarea terenului revendicat în lipsa unei cereri a pârâtului în acest sens. Echivalarea unei astfel de cereri cu o vânzare fortata.

Decizia civila nr. 93/24.01.2011 pronuntata

de Tribunalul Dâmbovita în dosarul nr.

 3964/315/2009

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgoviste sub nr. 3964/315 din data de 20.05.2009, reclamantul B.D. a chemat în judecata pârâtul D.I., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce  va pronunta, sa oblige pârâtul sa lase reclamantului în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 384 mp situata în T., sau sa îi dea acestuia alt teren în schimb în echivalent pe acelasi amplasament, ori reclamantul sa fie despagubit cu contravaloarea terenului, la valoarea de circulatie a pietii sau cu lipsa de folosinta pe ultimii 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat, în esenta, ca pârâtul se învecineaza cu reclamantul, iar atunci când a construit gardul despartitor între cele doua proprietati precum si casa, a încalcat hotarul si a intrat în proprietatea reclamantului pe o lungime de 85,62 ml si o latime medie de circa 4 m. A mai aratat reclamantul ca a constatat acapararea de teren în momentul în care pârâtul a turnat fundatia, ca reclamantul si-a recunoscut greseala, l-a asigurat ca îl va despagubi dar, ulterior a refuzat stingerea litigiului pe cale amiabila.

Pârâtul a  solicitat prin întâmpinare respingerea actiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata, motivând în esenta ca  a cumparat în anul 2000 suprafata de 1400 mp de la T.M. în cartierul P., iar în anul 2001 a mai dobândit înca 5230 mp, suprafata totala ce este evidentiata în documente cadastrale, iar gardul a fost edificat cu stirea reclamantului prin folosirea de materiale cumparate de la acesta.

Au fost administrate în cauza probele cu înscrisuri, interogatoriul partilor, martori si doua expertize tehnice de specialitate.

Prin sentinta civila nr.3964/05.11.2010 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul 3964/315/2009 a fost admisa în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul B.D., a obligat pârâtul sa lase în deplina proprietate si posesie terenul în suprafata de 136 mp, situat în T., Cartier P., evidentiat prin suprafata cu contur A-3-D în raportul de expertiza întocmit în cauza de expert E.A. si reprezentat în planul de situatie anexat acestuia si a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata efectuate în cauza de reclamant, în cuantum de 300 lei.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul B.D. a dobândit prin mostenire legala de la autoarea sa B.F. terenul în suprafata de 3665 mp curti constructii situat în T., cartier P., cu numar cadastral provizoriu 4055, învecinat pe latura vestica cu pârâtul D.I., pe o lungime de 85,32 ml , ca prin contractul de schimb 1066/23.05.2007, terenul reclamantului în suprafata de 148 mp, înscris cu nr. cadastral provizoriu 8622 a fost înstrainat numitilor G.O. si G.M. în schimbul suprafetei de 148 mp cu nr. cadastral provizoriu 8444 si ca  pârâtul D.I. a devenit proprietar asupra terenului de 1400 mp, cu nr. cadastral provizoriu 974, prin contract de vânare cumparare nr. 988/2000, de la T.M., si asupra terenului de 5230 mp, cu nr. cadastral 10526, prin sentinta civila nr. 4334/20.11.2006, pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosar 5632/315/2006.

Instanta de fond a apreciat de asemenea ca, din probatoriul administrat, raportul întocmit de expert E.A. este preferabil, deoarece raportul de expertiza întocmit de expert B.I. evidentiaza toate suprafetele dobândite de reclamant prin mostenirea lasata de autoarea sa, referindu-se la totalul suprafetelor, în vreme ce raportul de expertiza întocmit de expert E.A., desi aminteste aceste suprafete, analizeaza în detaliu strict suprafata învecinata cu pârâtul si ca , în plus, desi reclamantul a apreciat, prin concluziile scrise depuse la dosar, ca expertul E.A. „a lasat o distanta de 15 ml de la canal în cadrul masuratorilor si astfel l-a avantajat pe pârât pentru a scoate o suprafata mai mica, împingând masuratorile spre terenul meu”, problema distantei de la canal (latura vestica a proprietatii pârâtului) a fost apreciata diferit de cei doi experti în sensul ca în vreme ce primul expert a aratat ca latimea drumului de exploatare a canalului este de 3,83 m, care nu a fost luata în calcul la punerea în posesie a proprietarilor fara a arata însa în ce mod a ajuns la aceasta valoare, expertul E.A. a indicat faptul ca limita proprietatii pârâtului la vest nu este materializata pe teren, si cu partile prezente au aproximat limitele canalului în punctele 20 si 21 din schita anexata raportului.

A mai retinut instanta de fond ca  raportul de expertiza B.I. nu se coroboreaza cu celelalte probe din dosar, constatarile expertului fiind contrazise de restul înscrisurilor depuse la dosar, care justifica proprietatea fiecarei parti,  precum si de constatarile celui de-al doilea expert, care a retinut ca „terenul (reclamantului) ramas între gardul pârâtului situat între punctele A-3 si gardul B-C are suprafata masurata de 3529 mp, cu 136 mp mai putin decât suprafata de 3665 mp din acte”. Ca urmare, terenul pârâtului se învecineaza cu terenul reclamantului, si nu poate fi vorba de situatia prezentata de expert B.I., alta cauza pentru care nu se poate restitui fizic terenul este acela ca, atât la Est, cât si la Vest si la Sud, terenurile sunt ale altor proprietari si nu se pot alatura alte suprafete”).

În plus, s-a considerat ca înlaturarea de la solutionarea cauzei a raportului de expertiza întocmit de expert B.I.,  este justificata si de coincidenta între modul în care reclamantul a formulat petitul cererii sale de chemare în judecata - atipic pentru o actiune în revendicare si concluziile, pe de o parte, si sugestiile expertului B.I. pe de alta parte, precum si de faptul ca reclamantul a propus spre audiere ca martor în favoarea sustinerilor sale pe acelasi inginer care a fost consilier al expertului B.I.,  instanta de fond concluzionând ca lucrarea întocmita de catre acest expert este afectata de subiectivism.

Împotriva sentintei civile pronuntata la data de 05.11.2010 de catre Judecatoria Târgoviste în dosarul nr. 3964/315/2009 a declarat recurs recurentul reclamant B.D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitând  admiterea recursului, casarea hotarârii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare cu îndrumarea de a se efectua o cercetare locala cu participarea celor doi experti si luarea în considerare a planurilor cadastrale pentru terenurile detinute conform titlurilor de proprietate, iar în subsidiar,  admiterea recursului si modificarea hotarârii instantei de fond în sensul de a obliga pârâtul la contravaloarea terenului ocupat si care nu poate fi restituit fizic si la contravaloarea lipsei de folosinta pe ultimii trei ani.

În motivarea cererii de recurs recurentul a aratat ca instanta de fond a înlaturat pentru subiectivism si fara argumente solide raportul de expertiza B.I.,  în mod eronat, având în vedere ca si-a dovedit sustinerile prin  coroborarea probelor administrate (declaratia martorului audiat si raportul de expertiza înlaturat ) , ca instanta de fond nu s-a pronuntat  pe capatul de cerere privind lipsa de folosinta pe ultimii trei ani, si ca nu i s-a încuviintat efectuarea unei cercetari locale pentru solutionarea obiectiunilor formulate la raportul de expertiza E.A., instanta de fond respingând neîntemeiat cererea pe care a formulat-o în acest sens .

Cererea de recurs nu a fost motivata în drept.

Prin întâmpinarea formulata la data de 14.01.2011, intimatul pârât D.I. a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica , motivat de faptul ca instanta de fond pe buna dreptate a înlaturat expertiza întocmita de inginer B.I. si depozitia martorului audiat în favoarea reclamantului.

A mai aratat intimatul prin întâmpinare ca cele constatate prin expertiza E.A. se coroboreaza cu înscrisurile de la dosar, ca instanta de fond nu putea sa se pronunte pe lipsa de folosinta a terenului , având în vedere ca era un petit subsidiar iar reclamantul a solicitat admiterea actiunii, respectiv petitul principal care este revendicarea – capat de cerere solutionat de instanta si ca în mod temeinic a fost respinsa proba cu cercetarea locala , care nu este utila solutionarii cauzei  în conditiile în care au fost efectuate doua expertize  si administrata proba cu înscrisuri .

În ceea ce priveste sustinerea recurentului ca trebuia sa se dispuna obligarea pârâtului la plata contravalorii terenului, intimatul a aratat ca aceasta nu poate fi primita deoarece reclamantul nu a solicitat nici prin cererea introductiva nici prin alta cerere ulterioara acest lucru si nu s-au administrat probe pe acest aspect.

Analizând recursul prin raportare la actele si lucrarile dosarului si la motivele de recurs formulate tribunalul retine ca prin sentinta civila nr. 3964/05.11.2010 pronuntata de Judecatoria Târgoviste în dosarul 3964/315/2009 a fost admisa în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul B.D., a obligat pârâtul D.I. sa lase în deplina proprietate si posesie terenul în suprafata de 136 mp, situat în T., Cartier P., evidentiat prin suprafata cu contur A-3-D în raportul de expertiza întocmit în cauza de expert E.A. si reprezentat în planul de situatie anexat acestuia si a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata efectuate în cauza de reclamant, în cuantum de 300 lei.

Tribunalul retine ca actiunea formulata de catre reclamantul recurent contine 4 capete de cerere cu continut alternativ dintre care un capat de cerere principal reprezentat de revendicarea unei suprafete de 384 m.p. teren si 3 capete de cerere subsidiare si alternative, respectiv: primirea în schimb a unei suprafete de teren echivalente celei revendicate pe acelasi amplasament, despagubirea cu contravaloarea terenului sau lipsa de folosinta pe ultimii 3 ani.

Din acest punct de vedere tribunalul apreciaza ca prin pronuntarea cu privire la revendicare instanta de fond s-a pronuntat în mod corespunzator cu privire la cererea de chemare în judecata fiind neîntemeiat motivul de recurs ce priveste nepronuntarea instantei de fond cu privire la lipsa de folosinta a terenului pe ultimii trei ani. Cum lipsa de folosinta a fost solicitata tot alternativ, respectiv prin folosirea conjunctiei “ori” în petitul actiunii iar actiunea nu a fost niciodata precizata sau completata în sensul ca se solicita si lipsa de folosinta a terenului acaparat pe ultimii trei ani, tribunalul constata ca instanta de fond nu putea acorda mai mult decât s-a solicitat de catre reclamant fiind obligata sa se pronunte doar cu privire la cererile cu care a fost învestita.

Situatia de fapt a terenurilor, modul de dobândire a suprafetelor si vecinatatea acestora au fost explicate pe larg în sentinta instantei de fond cu referire la toate actele prin care partile au dobândit suprafetele de teren învecinate, motiv pentru care tribunalul nu mai reia aceste aspecte cu atât mai mult cu cât ele nu sunt contestate de catre parti.

Un al doilea motiv de recurs vizeaza gresita alegere a raportului de expertiza E.A. în vederea stabilirii suprafetei de teren acaparate de catre pârât. Prin expertiza B.I. se stabilise ca suprafata de teren acaparata de pârât este de 386 m.p. în timp ce prin cea de-a doua expertiza întocmita de catre expert E.A. s-a stabilit ca suprafata acaparata este de 136 m.p.

Cu privire la acest motiv de recurs tribunalul constata ca omologarea expertizei E.A. de catre instanta de fond a fost una corecta din punct de vedere juridic si motivata corespunzator. În primul rând, fiind vorba despre o expertiza ce avea la baza masuratori cadastrale anterior efectuate cu ocazia vânzarii cumpararii terenurilor, era absolut necesar ca expertiza sa fie facuta cu instrumente de precizie si nu cu ruleta, astfel cum a procedat expertul B.I. iar în al doilea rând era absolut obligatoriu ca, la efectuarea acestei expertize, sa se porneasca de la masuratorile cadastrale anterioare si de la punctele de reper fixe existente în aceste masuratori. Cu privire la critica ce vizeaza limita de 15 m a canalului din partea de vest, între punctele 20 si 21,  este de observat ca aceasta limita a fost stabilita prin acordul partilor la faza de teren, situatie în care, critica formulata anterior apare ca fiind nefondata si determinata doar de faptul ca a rezultat ca suprafata acaparata este mai mica decât în prima expertiza.

Din continutul raportului de expertiza E.A. rezulta cu claritate si ca s-a tinut cont de urma vechiului gard existent între parti, acapararea producându-se practic prin schimbarea pozitiei gardului din punctele F si N, astfel cum era corect, în punctele L si 3.

Critica din motivele de recurs ce vizeaza respingerea unei cercetari locale de catre instanta de fond este de asemenea neîntemeiata deoarece în astfel de cazuri, unde exista masuratori cadastrale ce însotesc actele de înstrainare, instanta prin propriile simturi nu poate înlocui, suplini sau completa un raport de expertiza de specialitate, expertiza fiind o proba stiintifica absolut necesara în astfel de cauze. Concluziile raportului de expertiza E.A. se coroboreaza cu actele de proprietate, cu schitele cadastrale si cu declaratiile martorilor audiati în cauza, mai putin cu declaratia martorului M.C., martor care, astfel cum corect retine si instanta de fond, a semnat alaturi de expert B.I., lucrarea întocmita de aceasta.

Cu privire la motivul de recurs subsidiar prin care recurentul reclamant solicita modificarea sentintei instantei de fond în sensul admiterii capatului de cerere subsidiar de acordare a contravalorii terenului acaparat de pârât tribunalul retine ca aceasta ar echivala cu o vânzare fortata, situatie ce nu este permisa de legislatia în vigoare. Doar în situatia în care pârâtul intimat ar fi fost de acord cu acest mod de solutionare a cauzei si cu pretul propus de expert, trecând peste caracterul subsidiar al acestei cereri, instanta ar fi putut lua act de o astfel de întelegere a partilor si ar fi putut proceda în sensul solicitat de recurentul reclamant.

Fata de toate aceste considerente, în conformitate cu dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a respinge recursul si a mentine sentinta instantei de fond.

1

Domenii speta

Spete similare