În situaţia în care nu se face dovada că s-au modificat împrejmuirile unei proprietăţi, deţinătorul terenului împrejmuit este proprietarul întregii suprafeţe de teren ce constituie curtea şi grădina casei de locuit, prin efectul legii, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991-republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 1044 din 05.04.2007 a Judecătoriei Balş a fost respinsă, ca netemeinică cererea reclamantului privind nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate pentru motivul că pârâţilor nu li s-a atribuit o suprafaţă mai mare de decât cea care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare.
Prin decizia nr. 957 din 31.05.2007 a Tribunalului Olt a fost respins recursul reclamantului.
Instanţa de fond a motivat că reclamantul nu a făcut dovada certă a faptului că pârâţii au modificat împrejmuirile proprietăţii cumpărate de la autorul său, iar potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991-republicată, deţinătorul terenului împrejmuit este proprietarul întregii suprafeţe de teren ce constituie curtea şi grădina casei de locuit, deoarece în cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
Judecătoria Târgu-Cărbunești
obligatii
Tribunalul Vaslui
Fond funciar
Judecătoria Hârlău
Sentinta civila
Judecătoria Topoloveni
Fond funciar
Tribunalul Argeș
legea 10/2001