Sentinţa civilă nr. 473/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR. 473/2010 Dosar civil nr. 1463/177/2009

JUDECĂTORIA ALEŞD  - anulare act.

Constată că prin cererea înregistrată la instanţă la data de 06.08.2009, timbrată cu suma de 76,00 lei taxă timbru achitată conform chitanţei fiscale nr. 1230299/03.11.2009, reclamanta SC L.T. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii I.E.L., I.C.M., C.C.M. şi C.A.R., ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut nr.9/22.12.2008 şi a contractului de vânzare cumpărare nr. 666/22.05.2009 autentificat de BNP V.C., contract prin care pârâţii de rândul 1 şi 2 înstrăinează dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1435 Tileagd, cota de 12/ casă+1/1 teren din nr. topo. 345 şi nr. topo. 351/5 constând într-o casă de locuit situate în localitatea Tileagd, nr. 88, jud. Bihor, repunerea în situaţia anterioară semnării acestor contracte, radierea înscrierilor operate în CF, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că între aceasta şi SC A.T.SRL, societate la care acţionar majoritar este I.E.L., s-au desfăşurat relaţii comerciale constând în furnizarea de către reclamantă de motorină necesare autovehiculelor societăţii. Încă din anul 2008, mai exact luna septembrie au început să intervină întârzieri la plata facturilor emise. În aceste condiţii chiar dacă au continuat livrarea de marfă către societate au procedat la semnarea contractului de furnizare produse nr. 139/05.02.2009. Între cele două societăţi a existat o colaborare şi în anii 2006-2007, doar că în anul 2007 s-a întrerupt colaborarea iar datoria acumulată pe parcursul anului 2007 a fost achitată pe parcursul anului 2008, era vorba despre suma de 261.340 lei.

În anul 2008 s-a reînceput colaborarea, nu s-a mai semnat contract între părţi ci s-a lăsat un bilet la ordin avalizat de către dl. I.L., în august 2008.

Cu toate acestea, pârâţii de rând unu şi doi văzându-se aflaţi în imposibilitatea de a achita datoria de 250.048 lei către reclamantă şi într-o iminentă insolvabilitate, au procedat la redactarea unui contract de împrumut cu vecinii lor la sfârşitul anului 2008, pârâţii de rând doi pe care l-au notat şi în cartea funciară, pentru ca apoi în momentul în care s-au agravat lucrurile la data de 22.05.2009 când reclamanta avea deja încuviinţată executarea silită a biletului la ordin avalizat de pârât, pârâţii de rând doi să simuleze vânzarea imobilului a cărei anulare o solicită în petit, cu toate că le datorează suma de 450.000 lei.

Consideră că este necesară constatarea nulităţii acestor două acte ilicite şi imorale, şi că se impune desfiinţarea lor retroactivă iar părţile urmând a fi puse în situaţia anterioară semnării acestor contracte. Scopul urmărit de pârâţii de rând doi la semnarea acestor acte a fost acela de a frauda interesele creditorilor.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art.966 şi următoarele din Codul civil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,  la filele 32-35, pârâţii C.C.M. şi C. A.R. solicită instanţei a dispune respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, în motivare se arată în primul rând faţă de modul în care este formulată acţiunea şi mai ales faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă, înţeleg să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei care are totală calitate de terţ faţă de actele a căror anulare o cere şi în primul rând faţă de contractul de împrumut încheiat între pârâţii de rândul 1 şi doi şi nu justifică nici un fel de interes legitim în susţinerea acţiunii sale. Deşi în motivarea faptică reclamanta vorbeşte despre existenţa unui titlu executoriu împotriva SC A.T.SRL şi pârâtului de rândul 1 din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă existenţa vreunui astfel de titlu executoriu, reclamanta nefăcând în acest fel dovada vreunui interes în promovarea prezentei acţiuni.

Pe de altă parte, faţă de motivarea în drept a prezentei acţiuni, din care nu rezultă că ar avea de-a face cu o acţiune pauliană, formularea de către o societate comercială a unor cereri de natura prezenteia cu privire la raporturi juridice încheiate între pârâţii C.C. şi C.A.R şi pârâţii I.E.L. şi I.C.M. acum mai bine de 2 ani, acţiunea pare ca fiind complet lipsită de interes, motiv pentru care invocă excepţia lipsei interesului în promovarea prezentei acţiuni.

Dat fiind obiectul acţiunii, solicită obligarea reclamantei la timbrarea la valoare a pretenţiilor sale, dacă acest lucru nu a fost făcut la introducerea acţiunii.

Pe fond, acţiunea reclamantei este complet nefondată şi neîntemaiată, ambele acte atacate fiind legale şi consacrând operaţiuni juridice perfecte legale şi cu cauză licită.

Raportat la motivarea acţiunii reclamantei, rezultă că reclamanta îşi fundamentează acţiunea pe un drept de creanţă pe care l-ar avea asupra pârâtului de rândul 1, solicitând anularea actelor în litigiu în baza art. 975 din Codul civil, aceasta putând fi eventual încadrată ca reprezentând o acţiune pauliană.

Raportat la această stare de fapt foarte succint arată că nu sunt îndeplinite condiţiile promovatoare şi de admisibilitate a prezentei cereri de chemare în judecată.

Astfel, reclamanta nu face în nici un fel dovada că pârâtul de rândul 1 şi-a creat prin actele în litigiu o stare de insolvabilitate. Or, pentru promovarea unei astfel de cereri este necesar ca reclamantul să facă dovada că prin actele atacate reclamantul şi-a creat sau adâncit starea de insolvabilitate, fiind vorba despre pârâtul de rândul 1 şi nu de firma SC A.T.SRL, debitoarea reclamantei. În lipsa probei unei astfel de stări acţiunea reclamantei este inadmisibilă.

Pentru ca acţiunea reclamantei să fie admisibilă trebuie ca creanţa acesteia certă, lichidă şi exigibilă să fie anterioară actului atacat. Ori, titlul executoriu al reclamantei împotriva debitorului de rândul 1 datează din data de 01.07.2009 în timp ce ambele acte a căror anulare se cere sunt anterioare acestei date. Astfel, contractul de împrumut dintre pârâta de rândul 3 şi pârâţii de rândul 1 şi 2 este din 15.05.2007 în timp ce contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii de rândul 3 şi 4 şi pârâţii de rândul 1 şi 2 este din data de 22.05.2009.

Însă, câtă vreme obligaţia de garanţie asumată de pârâtul de rândul 1 alături de firma SC A.T.SRL prin avalizarea biletului la ordin emis de aceasta este ulterioară datelor încheierii actelor atacate, prezenta acţiune este inadmisibilă. Ambele operaţiuni juridice au fost publice, nefiind clandestine, ambele fiind notate în registrul de publicitate imobiliară ce ar putea fi vizualizat de orice persoană interesată, inclusiv de reclamantă. Aceste acte n-au fost încheiate în secret pentru fraudarea intereselor ulterioare ale reclamantei, ci au fost operaţiuni juridice autentice, operate deîndată în registrele de publicitate imobiliară.

În al treilea rând, nu există nici un  fel de complicitate în scopul fraudării intereselor reclamantei între pârâţii din prezentul dosar. Ambele operaţiuni juridice sunt reale şi înfăptuite de ei cu o totală bună credinţă.

Faptic, între pârâta de rândul 3 şi pârâţii de rândul 1 şi 2 s-a încheiat contractul de împrumut în litigiu în data de 15.05.2007, după cum rezultă din înscrisul depus la dosar chiar de către reclamantă. La momentul respectiv, banii împrumutaţi i-au fost solicitaţi de pârâţii de rândul 1 şi 2 cu titlu de împrumut pentru că din banii respectivi cei doi pârâţi doreau să plătească preţul imobilului situat în com. Tileagd, nr. 108, jud. Bihor vânzătorilor C.M. şi B.M.F., precum şi creditorilor acestor vânzători, numitul L.I.I..

Concret, cei 90.000 Euro urmau a fi plătiţi astfel: preţul de 25.000 Euro a fost achitat vânzătorilor cu ocazia perfectării în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1092/23.05.2007 iar suma de 65.000 Euro reprezentând datoria de 65.000 Euro ce greva imobilul respectiv urma a fi achitată către creditorul vânzătorilor, numitul L.I.I., părţile contractante consimţind la naşterea unei novaţii, iar pârâţii de rândul 1 şi 2 asumându-şi obligaţia de a plăti debitorilor vânzătorilor, numitul L. I.I.

Este ceea ce s-a întâmplat, banii împrumutaţi de la pârâta de rândul 3 fiind efectiv folosiţi pentru plata sumei de 25.000 Euro preţul plătit vânzătorilor a căror primire este confirmată de aceştia prin contractul autentic, iar suma de 65.000 Euro a fost plătită numitului L.I.I. în baza novaţiei obligaţionale încheiate între părţi. Acesta confirmă prin înscris autentic pe care–l depune la dosar ataşat că a primit întreaga sumă ce i se datora, solicitând radierea ipotecii înscrise în favoarea sa.

Aceasta este realitatea juridică şi faptică. Contractul de împrumut dintre aceştia a fost efectiv încheiat în considerarea acordării de către pârâta de rândul 3 a sumei de 90.000 Euro în favoarea pârâţilor de rândul 1 şi 2 necesară achiziţionării imobilului în litigiu, aceasta fiind suma necesară prenegociată de pârâţi cu vânzătorii imobilului.

Contractul de împrumut a fost încheiat la data de 15.05.2007 pentru o perioadă de 19 luni, părţile contractante stabilind că dacă la expirarea celor 19 luni, adică la data de 15.12.2008 împrumutaţii nu-i pot restitui suma împrumutată, contractul să se prelungească automat cu încă 12 luni, dar împrumutaţii să-i dea garanţii imobiliare că îi vor restitui împrumutul, respectiv contractul să primească dată certă la un avocat, operaţiune necesară pentru a fi posibilă notarea lui în coala CF şi să fie notat în foaia de sarcini a imobilului proprietatea pârâţilor, imobil cumpărat chiar din banii împrumutaţi de pârâta de rândul 4.

Este ceea ce a şi făcut, contractul fiind notat în foaia de sarcini a CF 1435 Tileagd după primirea de dată certă, iar aceasta s-a realizat în data de 15.12.2008.

Susţinerile reclamantei a cărui titlu executoriu apare după 6 luni că acest contract este unul simulat este absurd, contractul de împrumut dintre pârâţi fiind cât se poate de real, acordat cu 19 luni înainte de acordarea datei certe, banii fiind încasaţi şi folosiţi de pârâţii de rândul  1 şi 2 efectiv pentru cumpărarea casei în al cărei CF a notat contractul de împrumut.

Întrucât pârâţii de rândul 1 şi 2 nu aveau banii necesari rambursării împrumutului acordat le-au propus şi ei au acceptat ca în contul datoriei şi să devină preţ aceştia cumpără imobilul proprietatea lor cumpărat din banii împrumutaţi şi să stingă astfel datoria pe care o aveau faţă de ei.

Puşi în faţa alternativei de a nu putea recupera altfel banii au acceptat şi au încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 666/22.05.2009 de BNP V.C.. Acest contract nu a fost încheiat în scopul fraudării intereselor reclamantei sau a altor creditori ai SC A.T.SRL ci în scopul recuperării creanţei lor şi în baza libertăţii contractuale a părţilor, aceştia intenţionând oricum să achiziţioneze un imobil în comuna Tileagd. Nu a existat nici un fel de înţelegere frauduloasă între părţi, pârâţii urmărindu-şi interesul patrimonial de a-şi recupera creanţa pe care le-o datorau pârâţii de rândul 1 şi 2. Şi acest contract a fost încheiat cu mult înainte de naşterea titlului executor al reclamantei.

Împrumutul pârâţilor de rândul 3 şi 4 a fost unul efectiv acordat pârâţilor de rândul 1 şi doi pentru realizarea operaţiunii juridice de cumpărare a unui imobil şi nu avea nimic de-a face cu activitatea societăţii SC A.T. SRL.

Pretenţiile reclamantei de a se dispune anularea actelor atacate este absurdă. Acestea sunt acte normale încheiate în circuitul juridic al raporturilor dintre oameni. Banii au fost împrumutaţi şi folosiţi efectiv pentru cumpărarea imobilului în litigiu de către pârâţii de rândul 1 şi doi, iar contractul prin care a cumpărat imobilul respectiv a fost rodul libertăţii lor contractuale, şi actul juridic reciproc convenabil pentru stingerea datoriei pe care pârâţii de rândul 1 şi 2 o aveau faţă de pârâţii de rândul 3 şi 4 de mai bine de doi ani.

De astfel, primul capăt de cerere al acţiunii este inadmisibil în modul în care a fost conceput nefiind de înţeles ce înţelege reclamanta prin solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de împrumut şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, adică, cum să dea banii înapoi sau să se considere că nu le-au dat banii pârâţilor.

Frustrarea reclamantei faţă de imposibilitatea recuperării datoriei pe care reclamanta o are faţă de firma SC A.T. SRL nu poate justifica consacrarea unei ilegalităţi şi nesocotirea intereselor lor patrimoniale. Raporturile juridice încheiate între pârâţii nu au nici o legătură cu problemele firmei SC A.T.SRL, fiind raporturi juridice civile, perfect legale şi fireşti derulării circuitului juridic dintre subiecţii de drept.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispoziţiile art. 115-118 şi art. 274 din Codul de procedură civilă.

În şedinţa publică din data de 04.11.2009 instanţa a dispus completarea taxei de timbru aferentă acţiunii formulată de reclamantă cu suma de 7.902 lei taxă timbru şi 5,00 lei timbre judiciare, reclamantei punându-i-se în vedere completarea acesteia şi prin încheierea de şedinţă din data de 13.01.2010.

Cu toate acestea la termenul de judecată din data de 23.02.2010 reclamanta nu a făcut dovada completării taxei de timbru corespunzătoare acţiunii formulate, motiv pentru care instanţa din oficiu ridică excepţia insuficientei timbrări a cererii formulate de reclamantă.

Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor exprese ale art.20 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.35 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii privind taxele de timbru, instanţa urmează să anuleze ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta SC L.T. SRL.

Domenii speta

Spete similare