Perimare. Intreruperea termenului de perimare.

Decizie 1352 din 06.10.2009


Pentru ca un act de procedură să poată fi calificat drept întrerupător de perimare este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

„Asupra cererii de revizuire de faţă:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 3021/120/22.04.2008, revizuientul M.A., domiciliat în P., a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.L.V.F.F., cu sediul în comuna V., C.J.D.S.D.P.A.T., cu sediul în T., şi A.D.S. - Sucursala D-ţa, cu sediul în T., anularea deciziei civile nr. 910 pronunţată la data de 24.07.2007 de către Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Civilă în dosarul nr. 1114/120/2007.

S-a precizat că motivele revizuirii vor fi depuse în termen util.

În drept, se invocă art. 322 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din 10.06.2008, ca urmare a nemotivării cererii de revizuire, deşi, revizuientul a fost citat cu această menţiune, s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă.

Revizuientul M.A. a solicitat, înainte de a se împlini un an de la momentul suspendării, repunerea pe rol a cauzei la data de 10.06.2009, însă nu a depus la dosar motivele cererii de revizuire.

Tribunalul, din oficiu, la termenul din data de 06.10.2009 a invocat excepţia perimării cererii de revizuire şi a rămas în deliberare asupra acestei excepţii.

Examinând cererea, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale referitoare la perimare, tribunalul reţine că judecata cererii de revizuire este perimată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă „orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an”.

În şedinţa publică din data de 10.06.2008, ca urmare a nemotivării cererii de revizuire, deşi revizuientul a fost citat cu această menţiune, tribunalul a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă.

De la momentul suspendării cauzei dosarul a rămas în nelucrare, până când revizuientul M.A. a solicitat repunerea pe rol la 10.06.2009, înainte de a se împlini un an de la momentul suspendării.

Pentru ca un act de procedură să poată fi calificat drept întrerupător de perimare, este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În principiu, are drept efect întreruperea perimării cererea de redeschidere a procesului care a fost suspendat.

Dar, pentru ca un act de procedură să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să fie valabil făcut, pentru că un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecinţă.

Tribunalul apreciază, însă că cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuient la 10.06.2009, chiar în ziua de împlinire a termenului de 1 an de la momentul suspendării, nu are valoare întreruptivă de perimare pentru că nu se urmăreşte continuarea judecăţii, fiind făcută doar în scopul obţinerii întreruperii, ceea ce poate constitui un abuz de drept procesual, revizuientul neconformându-se obligaţiei de a depune motivele cererii de revizuire, chiar revizuientul menţionând în cererea de la fila 35 din dosar că solicită suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă.

Tribunalul, având în vedere că cererea a rămas în nelucrare din vina părţilor timp de mai mult de 1 an şi că, în speţă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare în condiţiile art. 249 şi 250 din Codul de procedură civilă, apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care în baza art. 252 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să constate perimată judecata cererii de revizuire, deoarece revizuientul nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a căii de atac în termenul de un an socotit din data suspendării.” (Decizia civilă nr. 1352/06.10.2009)