Soluţionarea acţiunii civile în procesul penal. Disjungere

Soluţionarea acţiunii civile în procesul penal. Disjungere.

Este corectă maniera în care a procedat prima instanţă, de disjungere atât a acţiunii penale, cât şi a acţiunii civile exercitate faţă de un inculpat şi continuare a judecăţii faţă de celălalt inculpat, nefiind necesar ca disjungerea să opereze în latura civilă a pricinii faţă de ambii inculpaţi.

Prin sentinţa penală nr.766/22.06.2011 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art.26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g  şi i C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, art.320 ind.1 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul K.G.S., la pedeapsa de 2 ani  şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii 12.04.2011 şi s-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b C.pen.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B.P. 602 lei  şi părţii civile B.I.I. 742,5 lei  despăgubiri civile .

În baza art. 191 alin.2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul K.G.S., să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a disjuns cauza privind pe inculpatul B.C..

Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele conS.erente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, din data de 17.01. 2011, înregistrată la această instanţă sub nr.419 din 25.01.2011, au fost trimişi  în judecată inculpaţii K.G.S.,  în prezent  arestat în altă cauză, pentru săvârşirea  unei infracţiuni de complicitate la furt calificat prev. de art.26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit.a, g, e, i  Cod penal, săvârşită în condiţiile  art.41 alin.2 C.pen  şi B.C., pentru săvârşirea  unei infracţiuni de furt calificat prev de  art. 208 alin. 1 209 alin 1 lit.a, g, e, i  Cod penal , săvârşită în condiţiile  art.41 alin.2 C.pen

În conS.erentele actului de sesizare, în fapt, s-a arătat că,  la data de 11.04.2010, un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Miercurea Ciuc i-a prins în flagrant pe inculpaţii K.G.S. şi B.C. în timp ce sustrăgeau motorină din rezervoarele autocamioanelor parcate pe strada Harghita, platoul CFR din Miercurea Ciuc,

Echipajul de poliţie a reuşit să-l reţină pe inculpatul K.G.S., inculpatul B.C. fugind de la faţa loculuui.

La faţa locului a fost identificat un autoturism marca BMW proprietatea inculpatului K.G.S., în care inculpatul a încărcat butoaie plină de motorină..

Părţile vătămate B.P. şi B.I.I., s-au constituit părţi civile în cauză..

Inculpatul K.G.S.  în faţa instanţei a recunoscut comiterea infracţiunii declarând că se prevalează de prevederile art.320 ind.1 Cod procedură penală.

Inculpatul B.C., a declarat că nu recunoaşte comiterea infracţiunii.

Având în vedere poziţia procesuală a celor doi inculpaţi în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei ca urmare a invocării dispoziţiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală de către inculpatul K.G.S., instanţa a disjuns cauza şi a dispus continuarea judecării cauzei faţă de inculpatul B.C. .

În urma disjungerii cauzei în privinţa inculpatului K.G.S., din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:

La  data de 11.04.2010,  inculpatul K.G.S. a fost  prins în flagrant în timp ce sustrăgea motorină din rezervoarele autocamioanelor parcate pe strada Harghita, platoul CFR din Miercurea Ciuc.

La faţa locului s-a aflat  şi o altă persoană identificată ulterior în persoana inculpatului B.C., care a fugit de la faţa locului.

La faţa locului a fost identificat un autoturism marca BMW proprietatea inculpatului K.G.S., în care inculpatul a încărcat butoaie pline de motorină.

În cauză a fost efectuată o cercetare la faţa locului în care s-a consemnat modul comiterii infracţiunii şi din care a rezultat că activitatea inculpaţilor a vizat două autocamioane aparţinând părţilor vătămate B.P. şi B.I.I..

Inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii.

Din modul identic de operare, intervalul de timp scurt între cele două acte materiale a rezultat că inculpatul a acţionat în baza aceluiaşi rezoluţii infracţionale.

Prin coroborarea probelor mai sus descrise  a rezultat fără dubiu că inculpatul s-a făcut vinovat de comiterea infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, fapta inculpatului, s-a apreciat că  întruneşte elementele constitutive a unei infracţiunii de complicitate la  furt calificat prev. de art.208 alin. 1, 209 alin, 1 lit.a, g, e i Cod penal săvârşită în condiţiile art.41 alin.2 Cod penal.

În privinţa pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală  instanţa a constatat următoarele:

Inculpatul la data comiterii faptei nu avea antecedente penale însă din cazierul judiciar  a rezultat că este învinuit în mai multe cauze.

Instanţa a reţinut valoarea conS.erabilă a prejudiciului.

Instanţa a mai reţinut că infracţiunea prezenta un pericol social sporit, având în vedere modalitatea comiterii ei .

Aceste împrejurări alături de circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului şi felul pedepsei, prin închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Întrucât părţile vătămate B.P. şi B.I.I.  s-au constituit părţi civile  conform art. 14 C.pr.pen., instanţa, în temeiul art. 346 C.pr.pen., s-a pronunţat şi asupra acţiunii civile.

Având în vedere natura infracţiunii de furt calificat infracţiune condiţionată de existenţa unui prejudiciu  acesta nu poate fi disjunsă  de latura penală, instanţa reţinând că, inculpatul a recunoscut valoarea prejudiciului şi a fost de acord cu achitarea acestuia. 

 În aceste condiţii pretenţiile părţilor civile s-a constituit într-un prejudiciu material care s-a impus a fi reparat, conform art. 998 C.civ.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei penale descris mai sus, atât asupra laturii penale, cât şi a laturii civile.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853  alin. 1 Cod procedură penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc  care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate  şi rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului parchetul arată că instanţa de fond în mod greşit a desfiinţat obligaţia solidară a inculpaţilor privind despăgubirea părţilor civile, dispunând obligarea inculpatului K.G.S. la plata întregului prejudiciu cauzat.

În motivarea orală a recursului procurorul a solicitat disjungerea cauzei cu privire la latura civilă.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu,  în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele conS.erente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor K.G.S. şi B.C. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat, respectiv furt calificat.

Inculpatul K.G.S. a recunoscut comiterea infracţiunii, fiind judecat după procedura simplificată prev. de art.3201 Cod procedură penală, însă inculpatul B.C.  nu a dorit că uzeze de aceeaşi procedură. În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a disjuns cauza cu privire la inculpatul B.C., întrucât acesta trebuie judecat după procedura obişnuită, ce presupune  readministrarea întregului probatoriu din cursul urmăririi penale, având în vedere că acest inculpat a fost plecat din ţară şi nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală de către procuror, ceea ce presupune desfăşurarea judecăţii pe o perioadă mare de timp.

Prima instanţă dispunând condamnarea inculpatului K.G.S. în mod corect l-a obligat pe acesta la plata tuturor despăgubirilor cauzate părţilor civile.

În cazul în care şi inculpatul B.C. va fi găsit vinovat şi condamnat este necesar ca şi acesta să fie obligat la plata întregii sume de bani în favoarea părţilor civile, fiind vorba de o chestiune ce ţine de executarea silită împotriva căruia dintre cei doi inculpaţi se vor îndrepta părţile civile, dacă aceştia nu achită prejudiciul de bunăvoie.

Prin urmare, nu se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii sub aspectul laturii civile, instanţa de fond procedând în mod corect când a obligat inculpatul K.G.S. la plata întregului prejudiciu cauzat părţilor civile, efectele solidarităţii obligaţiei nefiind afectate în niciun  fel în acest caz.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă ca nefondat recursul parchetului.

Domenii speta

Spete similare