Contestatie in anulare.

Decizie 1806 din 10.11.2009


Contestaţia în anulare este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 Cod procedură civilă, finalitatea acestei căi de atac fiind anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nicidecum a unei încheieri privind îndreptarea unor erori materiale.

„Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Prin contestaţia înregistrată la instanţă la data de 18.05.2009 contestatorii E.G. şi E.M. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A.N., R.D. şi D.F.D., anularea încheierii din data de 24.03.2009 pronunţată în dosarul nr. 1993/120/2007.

Motivându-şi contestaţia, contestatorii au arătat că au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 797/19.06.2007 în sensul de a se preciza cu exactitate suma de bani la care a fost obligat fiecare pârât către reclamanţi, că încheierea este lovită de nulitate întrucât nu se arată motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora a fost respinsă cererea, că cea de-a doua parte a hotărârii, respectiv considerentele, lipseşte cu desăvârşire, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă şi că în cauză s-a încălcat principiul continuităţii în sensul că soluţionarea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 797/19.06.2007 nu s-a făcut de către judecătorii care au pronunţat hotărârea judecătorească contestată.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă.

În termen legal intimata D.F.D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, nefiind permisă de prevederile art. 318 Cod procedură civilă, că încheierea atacată a fost motivată, indicându-se în concret considerentele pentru care a fost respinsă cererea privind lămurirea înţelesului dispozitivului deciziei civile nr. 797/19.06.2009 şi că nu a fost încălcat principiul continuităţii completului de judecată întrucât unul din membrii acestuia nu mai desfăşura activitate la tribunalul din data de 24.03.2009.

S-a dispus ataşarea dosarului nr. 1993/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa în care s-a pronunţat încheierea din data de 24.03.2009.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:

În cadrul contestaţiei în anulare, în speţă, s-a invocat nemotivarea încheierii din data de 24.03.2009 în conformitate cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă şi încălcarea principiului continuităţii completului de judecată.

Contestaţia în anulare, motivată în sensul arătat, nu este întemeiată.

Această cale de atac este admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 şi art. 318 Cod procedură civilă, finalitatea acesteia fiind anularea unei hotărâri irevocabile, dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia pronunţată este rezultatul unei erori materiale evidente.

Pe de altă parte, conform art. 318 Cod procedură civilă, pot fi atacate cu contestaţie numai hotărârile instanţelor de recurs şi numai atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, or în cauză este atacată cu contestaţie în anulare o încheiere prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 797/19.06.2007 ceea ce face ca această cale extraordinară de atac, de retractare, să nu fie admisibilă.

Faţă de considerentele de mai sus, tribunalul urmează să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.” (Decizia civilă nr. 1806/10.11.2009)