Drept procesual civil. Acţiunea în revendicare. Calitate procesuală activă. Coparticipare procesuală necesară

Instanţa reţine că acţiunea reclamanţilor, are ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilele cu nr. top. 99/1 şi 100/1, înscrise în CF 165 Negru. Însă pentru că statul are drept de proprietate asupra unei cote părţi din aceste imobile, se impune ca o astfel de acţiune în revendicare, să fie pornită de toţi coproprietarii. Într-o astfel de situaţie, coparticiparea procesuală este necesară.

Având în vedere că unul dintre coproprietarii acestor imobile nu are calitatea de reclamant, adică Statul român, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge cererea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1382/187/2008 din data de 11.07.2008 pe rolul acestei instanţe, reclamanţii G.N., B.F. şi J.I. au chemat în judecată pe pârâtul I.F., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi folosinţă imobilele cu nr. top. 99/1 şi 100/1 înscrise în CF 165 Negru.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt arătate prin cererea de chemare în judecată:

Reclamanţii au arătat că sunt proprietari tabulari, sub B16, B19, B28, B29 şi B30 în CF 165 Negru, asupra întregilor imobile cu nr. top. 99/1 şi 100/1. Pârâtul este proprietar tabular sub B24, în CF 165 Negru, însă, doar asupra casei de locuit. Cu toate acestea, în mod abuziv, acesta ocupă întreaga suprafaţă de teren ce o însumează imobilele cu nr. top. 99/1 şi 100/1. Prin fapta sa, pârâtul nu dă posibilitatea reclamanţilor de a se bucura de prerogativele dreptului lor de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul prezentei acţiuni, situaţie în care solicită instanţei să oblige pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi folosinţă terenurile ce le aparţin.

În drept, invocă art. 1075 Cod civil.

Prin întâmpinare, pârâtul I.F. solicită respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:

Pârâtul I.F. arată că la o analiză atentă a cărţii funciare se poate observa faptul că este proprietar tabular asupra construcţiilor de pe aceste imobile, dobândind acest drept cu titlu de cumpărare, tocmai de la reclamanţi, având înscris dreptul de proprietate sub B24 din Cf 165 Negru. Totodată arată că deţine un drept de folosinţă asupra suprafeţei de 250 mp, care a intrat în proprietatea Statului român, cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare, potrivit inscripţiilor de sub B25 din aceeaşi coală de carte funciară. În atare situaţie, reclamanţii nefiind proprietari exclusivi, asupra imobilelor în litigiu, acţiunea în revendicare apare ca fiind inadmisibilă.

Imobilele din litigiu au format proprietatea numiţilor G.N. şi soţia G.M., dobândite cu titlu de cumpărare în anul 1950, având înscris un drept proprietate sub B16 şi B17 din Cf 165 Negru.

După decesul numitei G.M. se dezbate succesiunea, iar sub B22 şi B23 din aceiaşi coală, în anul 1974, s-au întabulat cu titlu de succesiune ceilalţi doi pârâţi G.N. şi G.F., căsătorită B.

În anul 1980 între aceştia şi pârâtul I.F. se încheie un contract autentic de vânzare cumpărare, prin care se înstrăinează construcţiile şi întreg terenul în suprafaţă de 2263 mp, identificat cu nr. top. 99/1 şi 100/1, iar, în drept, văzând dispoziţiile art. 30 din Legea 58/1974, în cuprinsul contractului autentic se menţionează doar casa de locuit şi suprafaţa aferentă, care era de 250 mp şi aceasta trecând în proprietatea Statului român, terenul respectiv rămânând în folosinţa pârâtului pe toată durata existenţei construcţiilor.

Nu s-a putut însera în contract întreaga suprafaţă de teren, datorită dispoziţiilor legale de la acea vreme, însă în sens de negotium, tranzacţia se realizează pe întreaga suprafaţă de teren şi casa de locuit cu anexe.

De altfel, la data cumpărării terenul era clar delimitat şi îngrădit, iar vânzătorii locuind în Beiuş nu au mai venit niciodată, nici măcar în prezent să folosească vreo suprafaţă de teren din cel vândut.

Până în anul 1992, terenul a fost folosit paşnic şi public doar de către pârâtul I.F., an în care au încercat să revendice la Legea 18/1991 şi reclamanţii o parte din terenul în litigiu, născându-se chiar procese la legea 18/1991, în prima fază, pronunţându-se Sentinţa Civilă nr. 962/1992 a Judecătoriei Beiuş.

Ulterior, se eliberează Titlu de Proprietate nr. 26/1993 pe seama pârâtului I.F., care în urma proceselor intentate de reclamanţi a fost anulat prin Sentinţa Civilă nr. 836/2006 a Judecătoriei Beiuş.

Acum, însă, primind o nouă citaţie, pentru un proces de revendicare, pârâtul I.F. a constatat cu stupoare că reclamanţii eludând dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi folosindu-se de doi martori mincinoşi, îşi stabilesc un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra cotei de 1/6 părţi din imobilele în litigiu. Coroborând această cotă cu cele deţinute sub B16 şi B23 din CF 165 Negru solicită ca pârâtul I.F. să le lase în deplină posesie şi proprietate întreaga suprafaţă de teren, parcă uitând, de fapt, că pe imobilul revendicat există construcţii alături de teren, care i-au fost înstrăinate pârâtului. Deşi, reclamanţii ştiau cine este cel care foloseşte aceste terenuri, nu au binevoit a-l chema în judecată pe pârâtul I.F. în acel proces, astfel încât hotărârea pronunţată nu îi este opozabilă.

În drept, invocă art. 115-118 C. pr. civilă.

În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei copii de pe c.f. nr. 165 Negru, Sentinţa civilă nr. 836/2006 a Judecătoriei Beiuş, Sentinţa civilă nr. 348/2008 a Judecătoriei Beiuş, extras CF 165 Negru, contractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 1427/10.11.1980.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat cu nr. 1427/10.11.1980, pârâtul I.F. a dobândit proprietatea asupra imobilelor înscrise în c.f. nr. 165 Negru, nr. top. 99/1 şi 100/1, ce în natură, potrivit contractului, reprezintă casă din cărămidă, acoperită cu ţiglă şi compusă din cameră, bucătărie, cămară de alimente, antreu. Potrivit inscripţiei c.f. nr. 165 Negru B 24 (fila 33), pârâtul I.F. a dobândit dreptul de proprietate asupra porţiunii de proprietate de sub B 16, 19, 22 şi 23. Apoi, potrivit inscripţiei de sub B 25 din aceeaşi coală c.f. (fila 33), terenul aferent construcţiilor, în suprafaţă de 250 mp. trece în proprietatea Statului român.

Ulterior, în baza Titlului de proprietate nr. 26/04.03.1993, eliberat de către Comisia judeţeană Bihor de aplicare a Legii nr. 18/1991, se întabulează dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2262 mp. în favoarea pârâtului I.F., inclusiv asupra suprafeţei de 250 mp. proprietatea Statului român de la B 25 (a se vedea inscripţia de la B 26 din c.f. nr. 165 Negru, fila 33). Însă, prin Sentinţa civilă nr. 836/2006 a Judecătoriei Beiuş (filele 19-20) s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr. 26/04.03.1993 şi restabilirea situaţiei anterioare de c.f., în favoarea proprietarilor de sub B 16, 19, 22 şi 23 din c.f. nr. 165 Negru.

Pe parcursul procesului, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Instanţa constată că în urma încheierii contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 1427/10.11.1980, terenul în suprafaţă de 250 mp., aferent construcţiilor care au făcut obiectul contractului, a trecut în proprietatea Statului român. Folosinţa acestui teren aferent urma să fie exercitată de către cumpărătorul construcţiilor, adică pârâtul I.F. Acest lucru rezultă din CF 165 Negru, inscripţia de la B25, unde se menţionează că, în baza contractului şi a prevederilor art. 30 din Legea 58/1974 (în vigoare la data încheierii contractului), terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 250 mp se întabulează în favoarea Statului român.

Este adevărat că prin Sentinţa civilă nr. 836/29.06.2006, pronunţată de Judecătoria Beiuş, s-a dispus anularea Titlului de Proprietate nr. 26/04.03.1993 emis de către Comisia Judeţeană Bihor de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care pârâtului I.F. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, inclusiv asupra suprafeţei de 250 mp, întabulată la B25 în favoarea Statului român.

Prin aceeaşi Sentinţă nr. 836/2006, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de CF, în favoarea reclamanţilor de sub B16, 19, 22, 23 deci, constată instanţa, fără anularea şi a inscripţiei de la B25, unde apare Statul român ca fiind proprietar tabular asupra suprafeţei de 250 mp.

Instanţa constată că Sentinţa civilă nr. 836/2006 nu face referire şi la situaţia rezultată prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 1427/1980. Aşadar, câtă vreme acest contract este valabil, se păstrează situaţia juridică rezultată, adică drepturile dobândite prin semnarea contractului – dreptul de proprietate al pârâtului I.F. asupra construcţiilor (inscripţia de la B24 din CF 165 Negru) şi dreptul de proprietate al Statului român asupra suprafeţei de 250 mp (inscripţia de la B25 din CF 165 Negru, neanulată prin Sentinţa civilă nr. 836/2006).

Rezultă dreptul de proprietate al Statului român asupra suprafeţei de 250 mp din terenul înscris în CF 165 Negru, nr. top. 99/1 şi 100/1.

Apoi, instanţa reţine că acţiunea reclamanţilor, are ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi folosinţă imobilele cu nr. top. 99/1 şi 100/1, înscrise în CF 165 Negru. Însă pentru că statul are drept de proprietate asupra unei cote părţi din aceste imobile, se impune ca o astfel de acţiune în revendicare, să fie pornită de toţi coproprietarii. Într-o astfel de situaţie, coparticiparea procesuală este necesară.

Având în vedere că unul dintre coproprietarii acestor imobile nu are calitatea de reclamant, adică Statul român, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge cererea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Sub alt aspect, instanţa reţine şi culpa procesuală a reclamanţilor în promovarea acestei acţiuni, astfel că în baza art. 274 C. pr. civilă, îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului I.F., în sumă de 100 lei (reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanţei nr. 243/02.10.2008 – fila 26).

Domenii speta

Spete similare