Plângere contravenţională

Plângere contravenţională

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2012, petentul  a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 2289650/16.09.2012, prin care a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii de 1.000 de lei cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea cererii şi în concluziile scrise, petentul a arătat în esenţă următoarele:

a) S-a aflat în eroare de fapt, deoarece la data constatării faptei, autovehiculul avea asigurare de răspundere civilă auto RCA încheiată la E, agent Safety Broker, valabilă până la 20.09.2012. Petentul a menţionat că a avut intenţia de a înmatricula autovehiculul şi că a avut convingerea că poliţa este valabilă şi că poate circula cu autoturismul, plătind şi rovinieta.

b) Petentul este student în anul 2 la Facultatea de Arte George Enescu din Iaşi, nu realizează venituri, nu a mai fost sancţionat contravenţional şi are un comportament civilizat. A mai menţionat că nu a fost implicat în nici un accident.

2.Apărările formulate

 Organul din care face parte agentul constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, menţinerea procesului-verbal şi a sancţiunilor aplicate. A precizat, în esenţă, următoarele:

a)petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a avea o poliţă de asigurare internaţională din ţara în care era înmatriculat autovehiculul (Cartea Verde). Poliţa de asigurare prezentată de petent nu reprezintă un document internaţional de asigurare, ci e doar un document necesar la momentul înmatriculării provizorii, respectiv când pe autovehicul ar fi montate numere provizorii de România cu valabilitate de 30 de zile, iar în speţă, autovehiculul avea numere de Marea Britanie.

b)procesul-verbal întruneşte toate cerinţele prevăzute de art. 16 şi art.17 din OG 2/2001

c) fapta are un grad ridicat de pericol social, ţinând cont de urmările care s-ar fi putut produce în cazul în care petentul ar fi fost implicat într-un eveniment rutier.

3.Probatoriul administrat

Instanţa a încuviinţat şi a administrat următoarele înscrisuri:

-copie de cartea de identitate a petentului – fila 8

-copie de pe proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. 2289650/16.09.2012 –fila 9

- contract de vânzare- cumpărare pentru un vehicul folosit- fila 10

-poliţă de asigurare seria RO/16/H16/DV /.2012 şi chitanţă – filele 11 şi 12

- rovinietă din data de 21.08.2012 pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare ….– fila 13

-raportul agentului constatator din 30.10.2012 -fila 30

- adeverinţă de student din 09.11.2012 –fila 37

- caracterizări – filele 39 şi 44

- extras din baza de date CSA –fila 40

-copie de pe certificatul de înmatriculare al autovehiculului marca Lexus – filele 49-50.

4.Starea de fapt reţinută în procesul-verbal

În procesul-verbal seria CP nr. 2289650/16.09.2012 s-a reţinut că la data de 16.09.2012, ora 20:30 pe DN2 E85, în comuna B petentul a condus auto Lexus cu numărul de înmatriculare … , fără a deţine asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă.

S-a reţinut că fapta este prevăzută de art. 56 din Legea 136/1995 şi sancţionată de art. 64 din Legea 136/1995.

Au fost stabilite următoarele sancţiuni: amendă de 1.000 de lei şi reţinerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare. Petentul a semnat procesul-verbal şi a făcut următoarea obiecţiune: „Nu am ştiut că nu am asigurare valabilă”.

5.Reglementări incidente

A. Legea 136 /1995 privind asigurările şi reasigurările în România

ART. 56

(1)  Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.

ART. 48 alin.2

Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii:

a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România;

b) dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în România.

ART. 64

Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul Poliţiei.

B.OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

ART. 11

(1)Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.

ART. 21

(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

ART. 34

(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

 (2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.

6.Motivarea soluţiei

A. Cu privire la temeinicia procesului-verbal şi eroarea de fapt

Elementul material al contravenţiei constă într-un fapt negativ, respectiv în nerespectarea obligaţiei deţinătorului unui autovehicul înmatriculat în străinătate de a avea asigurare valabilă. Simpla afirmare făcută de intimat în sensul că petentul nu a avut asigurare valabilă răstoarnă sarcina probei către petent, care trebuie să dovedească contrariul. Petentul a recunoscut că nu a avut asigurare valabilă, însă a invocat eroarea de fapt cu privire la valabilitatea asigurării.

Petentul a susţinut că a avut intenţia să înmatriculeze autovehiculul în România şi că din acest motiv şi-a făcut asigurare şi rovinietă. Instanţa apreciază că asigurarea pe care a făcut-o petentul ar fi fost valabilă, astfel cum susţine şi intimatul, doar dacă ar fi avut numere provizorii. În condiţiile în care autovehiculul avea numere de Marea Britanie, asigurarea încheiată nu era valabilă, iar procesul - verbal a fost temeinic şi legal încheiat.

Instanţa apreciază că un deţinător al unui autovehicul înmatriculat în străinătate nu poate invoca necunoaşterea prevederilor legale în materie de asigurări, întrucât este obligaţia sa să se informeze şi să aibă toate actele prevăzute de lege. În speţă, petentul trebuia să aibă, conform art. 48 alin.2 din Legea nr. 136/1995, fie asigurare atestată de numerele de înmatriculare, fie documente internaţionale de asigurare valabile în România.

Eroare de fapt înlătură caracterul contravenţional al faptei doar în măsura în care nu îi este imputabilă făptuitorului. În speţa de faţă, petentul trebuia şi putea să se informeze în momentul în care a început să circule cu autovehiculul. Chiar din relatările sale reiese că aceste informaţii au putut fi găsite după încheierea procesului-verbal. Petentul nu poate invoca indiferenţa sa faţă de reguli ca justificare a necunoaşterii acestor reguli. Pentru aceste motive, instanţa respinge apărarea petentului în ceea ce priveşte eroare de fapt.

B. Cu privire la înlocuirea amenzii de 1.000 de lei cu avertismentul

Instanţa apreciază că nu se impune schimbarea amenzii cu avertismentul, pentru următoarele motive:

Avertismentul se aplică, astfel cum prevede art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, când fapta este de gravitate redusă. La aprecierea gravităţii faptei, instanţa are în vedere criteriile prevăzute la art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv împrejurările în care a fost săvârşită fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului.

Chiar dacă circumstanţele personale ale petentului îi sunt favorabile, acesta fiind un student cu un comportament civilizat şi cu o educaţie superioară, instanţa apreciază că la determinarea gravităţii faptei se au în vedere toate criteriile enunţate de lege, şi nu doar cele privind persoana contravenientului. În ceea ce priveşte urmările care s-ar fi putut produce în cazul unui accident rutier, instanţa constată că petentul nu avea nici asigurare obligatorie de răspundere civilă auto şi nici posibilităţi materiale pentru despăgubirea eventualelor persoane păgubite sau vătămate. Prin urmare, instanţa constată că fapta este de o gravitate ridicată şi nu poate schimba amenda cu avertismentul. În consecinţă, va respinge cererea petentului înlocuire a amenzii cu avertismentul.

7.Calea de atac

Conform art. 34 alin. 2 din OG2/2001, prezenta sentinţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare