Calitate procesuală activă în recurs, calitate de reprezentant

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 23.06.2011, sub nr. 10238/180/2011, reclamanţii P.M.E., P.A., B.M.L. şi I.G.C. au chemat în judecată pe pârâtele COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A L. 18/1991 A MUN. BACĂU şi COMISIA JUDEŢEANĂ BACĂU, solicitând instanţei obligarea comisiei locale să întocmească documentaţia în vederea reconstituirii dreptului de proprietate şi a emiterii TP pentru terenul în suprafaţă de 4117 mp, arabil, intravilan, situat în pct. C., din fosta comună D.M., în prezent str. P.M. (lângă stadionul municipal), pe vechiul amplasament, precum şi obligarea comisiei judeţene să elibereze TP. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei să întocmească documentaţie pentru suprafaţa de aprox. 3000 mp liber de construcţii pe vechiul amplasament şi pentru diferenţa de aproximativ 1117 mp pe un alt amplasament din rezervă, în zonă echivalentă.

Prin sentinţa civilă nr.8059/2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 10238/180/2011 a fost respinsă cererea ca neîntemeiată, iar pentru a pronunţa hotărârea instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Potrivit Art. 8 alin. 1-2 din Legea nr. 18/1991:

„(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.”

Potrivit Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001:

„Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.”

Potrivit Art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001:

„În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:

……..

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare;”

Potrivit Art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001:

„(1) Imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare.

(2) În cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirii primite şi valoarea construcţiilor demolate aşa cum a fost calculată în documentaţia de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare.

(3) În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător.

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5) Valoarea construcţiilor expropriate şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.

(6) Valoarea construcţiilor expropriate, care nu se pot restitui în natură şi a terenurilor aferente acestora se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcţii, din valoarea corespunzătoare a părţii din imobilul expropriat - teren şi construcţii - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) şi (6).

(8) În situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”

Din coroborarea acestor texte rezultă că pe dispoziţiile din Legea nr.18/1991 se poate reconstitui numai dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de C.A.P.-uri, iar imobilele expropriate fac obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 care, ca lege specială derogă de la celelalte legi aplicându-se obligatoriu cu prioritate, conform principiului speciallia generalibus derogant.

În cauză, instanţa reţine următoarele:

Din certificatele de moştenitor depuse la filele 8-9 dosar, rezultă că reclamanţii sunt moştenitori ai defunctului P.I. (reclamanţii P.A. şi B.M.L. prin retransmitere, de la fiul postdecedat P.M., iar reclamanta P.M.E. prin retransmitere, de la fiul postdecedat P.A.)

De asemenea, se reţine că doar reclamanţii P.A. şi B.M.L., personal ori prin mandatar, au formulat cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul arătat în cerere, iar nu şi reclamanta P.M.E.

Prin urmare, reclamanta P.M.E. nu a făcut dovada în cauză nici a calităţii sale de moştenitoare după defuncta P.C. şi nici a faptului că ar fi formulat în termenele prevăzute de lege cereri prin care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arătat în cererea de chemare în judecată, la data formulării cererii de chemare în judecată fiind decăzută din drept, neinvocând în cauză existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa ei.

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2173/28.03.1947 şi transcris sub 3147/28.03.1947 (filele 76-77 dosar), P.C. a cumpărat de la I.A. suprafaţa de 23 prăjini sau 41 ari 17 centiari teren arabil situat în pct. C., pe teritoriul comunei D.M., megieşit la E – T.G.; V – P.S.; S – proprietatea Şcolii Normale de Fete; N – str. M.P.

Conform menţiunilor înscrise la data de 05.06.1958 olograf pe procesul verbal nr. 2173/28.03.1947 (încheiat cu ocazia autentificării actului de vânzare-cumpărare şi aflat în copie la fila 77 dosar), suprafaţa de teren de 7818 mp a fost expropriată conform decretului nr. 11/1958 (tov. D.D.).

Prin Decretul nr. 11/06.01.1958 (fila 119 dosar) a fost expropriată o suprafaţă totală de 112294,84 mp terenuri cu clădiri aferente pentru construirea unui stadion.

Potrivit poziţiei nr. 29 din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 11/06.01.1958 (fila 120 dosar), de la P.V., din str. P.M. nr. 23, şi D.D., din str. M. nr. 35, a fost expropriată suprafaţa totală de 7818 mp.

Conform declaraţiei aflate fila 82 dosar, dată la 03.08.1957 de către P.I. suprascris V., semnată de către P.I., acesta este proprietarul terenului situat în Bacău în aproprierea străzii P.M. şi consimte la exproprierea proiectată pentru stadionul A. a suprafeţei de teren de 7818 mp şi consimte să cedeze de bunăvoie şi nesilit de nimeni, contra plată sau în schimb terenul proprietatea sa arătat mai sus; solicită 10 lei mp şi nu va pleca de pe teren până nu va primi banii. O declaraţie similară a fost dată şi de către numitul D.D. (fila 122 dosar).

Conform registrului agricol de la filele 78-79, P.I. figura în anii 1956-1957 cu 0,48 ha teren, din care 0,07 pe str. P.M., iar 0,41 ha  în Cartierul V. R.

Conform registrului agricol aflat la fila 36 dosar nr. 12534/2002 al Tribunalului Bacău (ataşat la dosarul nr. 2436/110/2006, nr. în format vechi 3504/2006, al Tribunalului Bacău, ataşat la prezenta cauză), D.D. figura în anii 1956-1957 cu 0,54 ha teren, din care 0,18 pe str. L. , iar 0,36 ha  în Cartierul V. R.

Conform Adeverinţei nr. 171/3/11.10.1991 emisă de Primăria Municipiului Bacău (fila 80 dosar), în perioada 1959-1962, P.I. figurează înscris cu 0,48 ha din care 0,41 ha a fost expropriat conform decretului 11, pentru care s-a compensat în bani; a mai rămas 0,07 ha.

Conform înscrisurilor aflate la filele 68-74 dosar, prin Decretul nr. 343/1977, la adresa din str. P.M. nr. 26, pe numele P.M., s-a expropriat suprafaţa de 800 mp teren şi 152 mp construcţii, iar prin Decretul nr. 309/1977 la adresa din str. P.M. nr. 39, pe numele P.M. - M. - C., s-a expropriat suprafaţa de 440 mp.

Din răspunsul Primăriei Municipiului Bacău (fila 92-93 dosar), comunicat numitului P.A. cu privire la cererile nr. 11090/1991 şi nr. 41875/1991, rezultă că din totalul suprafeţei de 0,45 ha existente la rolul lui P.I., s-a expropriat suprafaţa de 0,41 ha prin Decretul nr. 11/1959, rămânând o diferenţă de 0,04 ha care împreună cu 0,03 ha curţi construcţii nu au făcut obiectul preluării în vederea cooperativizării agriculturii.

Ulterior, numita P.I., în numele copiilor săi P.A. şi  B.M.L., prin cererile nr. 28873/2005 (fila 64-65), nr. 44401/2008 şi nr. 44399/2008 (fila 62 dosar) către Primăria Municipiului Bacău, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4117 mp care au fost expropriate prin Decretul nr. 309/1977 şi Decretul nr. 343/1977, cererile fiind respinse prin adresele nr. 28873/23.05.2006 şi nr. 44401;44399/19.08.2008 (filele 41 şi 64-65 dosar) comunicându-i-se că cererea este tardivă, respectiv nu poate fi soluţionată favorabil, întrucât nu s-a modificat termenul de depunere al notificărilor pe Legea nr. 10/2001.

Prin SC nr.67/17.I.2007 pronunţată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. 2436/110/2006 (nr. în format vechi 3504/2006), irevocabilă, s-a respins acţiunea astfel cum a fost precizată, întrucât cererea formulată de către P.A. şi  B.M.L. nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În considerentele acestei sentinţe s-au reţinut şi următoarele: „Concluziile scrise ale procuratorului reclamanţilor, care fac trimitere la Legea nr. 1/2000 şi Titlul VI al Legii nr. 247/2005 nu pot fi primite deoarece terenul solicitat se află în intravilanul municipiului Bacău, fapt de necontestat în cauză şi aceasta rezultă cu prisosinţă şi din adresa nr. 665/14.06.2005 a Universităţii „G.B.” Bacău şi respectiv Decizia nr. 192/09.I.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (filele 31-33 dosar fond).”

Prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 3106/110/4277/2006 al Tribunalului Bacău, depus în prezenta cauză la filele 167-169 dosar, s-au identificat suprafeţele de teren care au fost expropriate prin cele trei decrete sus-menţionate, din cuprinsul acestui raport rezultând că terenurile sunt situate în intravilanul municipiului Bacău.

Din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în prezenta cauză, instanţa reţine că terenul cu privire s-a formulat prezenta cerere de chemare în judecată este situat în intravilanul municipiului Bacău şi a fost expropriat de la autorul reclamaţilor, P.I., prin Decretul nr. 11/06.01.1958 pentru construirea unui stadion.

Faţă de prevederile legale reţinute mai sus, potrivit cărora în temeiul legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 şi legile ulterioare de modificare a acesteia) nu se pot retroceda imobile preluate prin decrete de expropriere, având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa constată că cererea reclamanţilor apare ca nefundamentată juridic pentru dreptul care se cere protejat şi va fi respinsă ca atare.”

Împotriva sentinţei civile nr.8059/2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 10238/180/2011 s-au declarat două recursuri, unul declarat de către P.I. în calitate de procurator pentru P.A. şi B.M.L., şi un recurs declarat de P.E., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru I.G.C.

I. Prin recursul declarat de P.A. şi B.M.L. prin procurator P.I. se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurată şi admiterea cererii întrucât terenul de 4118 mp nu a fost expropriat având în vedere extrasul şi adresele de la Arhivele Naţionale, iar dispoziţiile Legii nr.18/1991 prevăd şi alte posibilităţi de retrocedare.

În susţinerea recursului s-au depus următoarele înscrisuri (filele 15-20 dosar): adeverinţa nr. 171/3/11.10.1991 eliberată de Primăria mun. Bacau, copie extras Arhivele Naţionale nr.C.1496 din 16 octombrie 2002, adresă emisă de Arhivele Naţionale nr. C.1496/16 octombrie 2002 dosar nr. 21, adresă emisă de Arhivele Naţionale nr.1292 din 02.07.2007 dosar nr.117, adresă emisă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Universitatea G.B. nr.665/14.06.2005, decizia nr.192 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală în dosarul nr. 370/2005.

II. Prin recursul declarat de P.E., în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru I.G.C.  se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a  sentinţei civile recurată şi pe fond admiterea cererii.

În motivarea recursului se arată următoarele:

- P.E. are dreptul la reconstituire întrucât este soţia supravieţuitoare a defunctului P.A. şi a acceptat succesiunea iar terenul a fost înregistrat în rolul agricol al soţului P.I. (depus la dosar) iar potrivit certificatului de moştenitor 176/14.07.1965 după defunctul P.I. cu ultimul domiciliu în Bacau str. P.M. nr. 26 a rămas moştenitor acceptant soţul său P.A.. În cauză nu s-a invocat din oficiu, pentru a se pune în discuţia părţilor, potrivit principiului contradictorialităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei şi nici nu s-a pronunţat instanţa prin dispozitivul hotărârii.

- În acţiune s-a arătat că s-au formulat mai multe cereri de reconstituire, pe care nu le-a păstrat recurenta însă a indicat numerele de înregistrare (11.090/1991, 41875/1991, 44401 şi 44399/2008 în temeiul Legii 18/1991 şi a Legii 169/2007 care a repus în termen persoanele îndreptăţite) însă instanţa de fond nu a dovedit rol activ, nesolicitând copiilor acestor înscrisuri de la pârâta Comisia Locală Bacau.

- Hotărârea nu este legală deoarece nu s-a pronunţat cu privire la reclamanta  I.G.C. fiica defuncţilor, care nici nu figurează în dispozitivul hotărârii  şi nu se motivează în fapt şi în drept  înlăturarea acesteia din cauză, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei în rejudecare.

- Recurentei i s-au încălcat drepturile conferite de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului sensul că instanţa de fond nu a dispus nici o verificare pentru a stabili dacă terenul a fost preluat fără nici un titlu de  C.A.P. D.M., de la defunctul P.I., aceasta fiind condiţia de admisibilitate a acţiunii.

- Instanţa de fond a făcut o apreciere greşită asupra probelor cu înscrisuri existente la dosar reţinând în mod eronat că terenul a fost expropriat de la P.I. cu Decretul nr. 11/1958 deşi în anexa la acest decret nu figurează P.I., iar din adeverinţa de la Arhivele Statului depusă la dosar rezultă că nu figurează în decretul de expropriere şi nici nu a primit vreo despăgubire. Instanţa de fond a reţinut eronat o declaraţie semnată de D.D. în numele P.V.. Aspectul că în decretul de expropriere nr. 11/1958 figurează D.D. cu suprafaţa de 7800 m.p. nu poate conduce la concluzia că P.I. ( care nu era rudă cu D. D.) ar fi fost expropriat şi nici ca reclamantele ar fi trebuit să uzeze de Legea 10/2001. Instanţa de fond nu a evaluat nici răspunsul la interogatoriu dat de pârâta Comisia Locală a mun. Bacau de la pct. 2 din care rezultă că nu a păstrat arhiva cu documentele legate de cererile din 1991 şi de la pct. 4 şi 5 în care arată că nu deţine decretele de expropriere, care fac contradictorie afirmaţia faţă de nenumăratele adrese comunicate atât recurentelor cât şi instanţei de judecată prin care susţine că P.I. a fost expropriat în lipsa unui înscris doveditor.

-Fără nici o motivare s-a revenit asupra  probei cu expertiza încuviinţată iniţial respingându-se această probă de identificare şi reprezentare a terenului cu arătarea suprafeţei libere de construcţii, în condiţiile care printr-o adresă depusă de Primăria mun. Bacau – Comisia Locală Bacau se arată că nu s-a emis  titlu de proprietate pe terenul dedus judecăţii, deşi prin dispozitivul hotărârii nu s-a pronunţat cu privire la restituirea onorariului neutilizat.

În susţinerea recursului s-au depus următoarele înscrisuri, în copie: procura specială autentificată sub nr. 2247/2006, copia legalizată de pe certificatul de moştenitor nr. 176/1965, certificat de moarte pentru P.I. şi certificat de deces pentru P.C..

Intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Bacău a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului formulat de recurenţii P.M.E., P.A., B.M.L. întrucât sentinţa este legală şi acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În primul rând, pentru că, deşi reclamanţii au depus o serie de cereri referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4117 m.p., acestea au fost soluţionate şi au fost transmise răspunsuri prin care li s-a adus la cunoştinţă că cererile lor au fost respinse pe motivul că nu se încadrează în prevederile Legii 18/1991 şi Legii 247/2005, respectiv art. 8 din Legea 247/2005 se poate observa cu uşurinţă ca cererea reclamanţilor nu face obiectul acestora.

În ceea ce priveşte trimiterea la Legea 247/2005 nu poate fi primită deoarece terenul solicitat se află în intravilanul municipiului Bacau iar modificarea adusă de aceasta la Legea 10/2001 nu se referă la prelungirea termenului de depunere a notificărilor, acesta expirând la data de 14.02.2002. Din cererea de chemare în judecată rezultă că P.I. şi P.C.  au figurat la rolul agricol cu mai multe suprafeţe de teren printre care şi suprafaţa de 4117 m.p. teren arabil situat în fosta comună D.M.. Aşa cum reiese din răspunsul  Comisiei pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 11090/06.09.1991 din totalul suprafeţei existente la rolul defunctului P.I., respectiv 0,45 ha, prin Decretul nr. 11/1959 s-a expropriat suprafaţa de 0,4 1 ha teren arabil. Prin Decretul nr. 343/1977 s-a expropriat suprafaţa de 440 m.p. Suprafeţele de mai sus nu au făcut obiectul preluării în vederea cooperativizării agriculturii, ceea ce face ca prevederile legii 18/1991 să nu poată fi aplicabile în speţă.

La termenul din data de 03.04.2013 intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a procuratorului P.I. pentru declararea recursului, iar instanţa, din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, în recurs, în ceea ce o priveşte pe recurenta I.G.C..

Având în vedere dispoziţiile art. 137 Cod de procedură civilă urmează să analizeze cu prioritate excepţiile precizate mai sus.

În ceea ce priveşte  excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei I.G.C.  în recurs, instanţa reţine că în principiu, hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante. Ca atare, dreptul de a o ataca cu recurs aparţine, cu excepţia procurorului, numai părţilor litigante şi succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor ce le reprezintă.

La termenul de judecată de la data de 13.07.2011, la instanţa de fond, s-a prezentat d-na av. R.T. si a solicitat reluarea cauzei întrucât din eroare a înscris ca reclamant pe I.G.C.  , arătând ca aceasta nu este reclamanta şi a solicitat stabilirea cadrului procesual in sensul scoaterii din cauza a numitei I.G.C.  , instanţa dispunând scoaterea din cauza a reclamantei I.G. C.. Şi pe cererea introductivă ( fila 2 dosar fond) este radiat numele I.G.C.  de către avocat, iar la termenul de judecată din data de 08.06.2012 şi 07.09.2012, la instanţa de fond reprezentantul reclamanţilor P.A. şi B.M.L. arată că I.G. C. nu este parte în proces.

În consecinţă,instanţa de recurs, având în vedere că recurenta  I.G.C. nu a fost parte în prezentul dosar, la instanţa de fond, urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active şi să respingă recursul declarat de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale active. 

În ceea ce priveşte  excepţia lipsei calităţii de reprezentant a procuratorului P.I., instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 67 Cod de procedură civilă:

“Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.

Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.”

Potrivit dispoziţiilor art. 68 Cod de procedură civilă:

„Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.

Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă………”

 Potrivit dispoziţiilor art. 69 alin.2 Cod de procedură civilă:

„  Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.”

Potrivit dispoziţiilor art. 161 Cod de procedură civilă:

„Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri

Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.”

Or, în speţa de faţă, P.I. a avut mandat verbal pentru reprezentare în faţa instanţei de fond, dat în faţa instanţei de către P.A. şi B.M.- fila 202 dosar fond.

La termenul din data de 06.03.2013 instanţa de recurs a acordat un termen pentru ca  d-na P.I. să facă dovada calităţii de reprezentant pentru declarare recurs şi reprezentare în faţa instanţei pentru P.A. şi B.M., însă la termenul din data de 03.04.2013 aceasta nu a făcut dovada calităţii de reprezentant.

În consecinţă , faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută mai sus, instanţa de recurs, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin.1 cod de procedură civilă, urmează să  anuleze recursul declarat de P.A. şi B.M., ambii prin procurator P.I. ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.

În ceea ce priveşte recursul declarat de P.M.E., analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Instanţa de fond, în ceea ce o priveşte pe reclamanta P.M.E. a reţinut că aceasta nu a făcut dovada în cauză nici a calităţii sale de moştenitoare după defuncta P.C. şi nici a faptului că ar fi formulat în termenele prevăzute de lege cereri prin care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arătat în cererea de chemare în judecată. Astfel că, instanţa de recurs urmează să analizeze recursul declarat de P.M.E. numai raportat la ceea ce a reţinut instanţa de fond cu privire la această parte.

Referitor la faptul că instanţa de fond, deşi a reţinut că P.M.E. nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare după defuncta P.C. şi nici a faptului că a formulat cerere de reconstituire, nu a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei P.M.E. şi nu a pus-o în discuţia părţilor, nepronunţându-se nici prin dispozitivul sentinţei , instanţa de recurs reţine că acest motiv este nefondat întrucât instanţa de fond a analizat dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Prioritar, în cadrul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legile fondului funciar de către o persoană, este formularea unei cereri de către persoana interesată de reconstiuirea dreptului de proprietate, urmând ca ulterior, dacă se constată formularea cererii în termenul legal, să se verifice şi îndeplinirea celorlalte condiţii legale, întrucât  conform disp. art.11 alin.3 din legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.

Deşi recurenta-reclamantă P.M.E. susţine  că a formulat cerere de reconstituire, indicând numărul acestora ( 11090/1991, 41875/1991, 44401/2008, 44399/2008 ), din înscrisurile depuse la instanţa de fond( filele 58-89 dosar fond), de către Primarul municipiului Bacău( prin serviciul juridic),la cererea instanţei de fond, nu se poate reţine că cererile au fost formulate de către recurenta- reclamantă. Din înscrisuri rezultă că cererile de reconstituire au fost formulate fie de către P.A., fie de către P.I. în numele copiilor, respectiv P.A. şi B.M..

Astfel, stabilirea calităţii de moştenitor după P.C. a reclamantei P.M.E. nu are relevanţă în cauza de faţă, întrucât această reclamantă nu a făcut dovada, nici la fond şi nici în recurs, a îndeplinirii condiţiei legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv formularea unei cererii de reconstituire pe numele său.

Nu se poate reţine nici că instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ întrucât aceasta a solicitat  modul de soluţionare  şi întreaga documentaţie aferentă cererilor cu nr. 11090/1991, 41875/1991, 44401/2008, 44399/2008 şi 28873/2005, acestea regăsindu-se la filele 58-89 în dosarul instanţei de fond. Iar în ceea ce priveşte restituirea onorariului achitat pentru efectuarea expertizei partea care l-a achitat poate solicita restituirea acestuia.

Instanţa de recurs reţine ca fiind superfluă analizarea celorlalte motive de recurs având în vedere că s-a reţinut faptul că recurenta-reclamantă P.M.E. nu a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire în numele său.

În consecinţă, instanţa de recurs, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin 1 Cod de procedură civilă urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Recurenta P.M.E..

Domenii speta

Spete similare