Despăgubiri propuse de avas

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de  14.11.2011, sub nr. 6035/110/2011, reclamantul R.R.E.  a chemat în judecată pârâţii SC P.M. SA, SC B. SA, Primăria S.M. şi A. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestora să emită dispoziţie motivată.

În motivare, reclamantul a arătat că în termenul prevăzut de legea nr. 10/2001 a notificat pârâtele, depunând şi toate actele de proprietate şi  stare civilă necesare. Cu toate acestea, pârâtele nu au emis o dispoziţie motivată prin care să soluţioneze această notificare.

La solicitarea instanţei, la data de 3.01.2012, reclamantul a indicat numărul notificărilor înaintate către pârâte, respectiv: nr.108/13.08.2001 către SC P.M. SA, notificarea nr. 109/13.08.2001 către SC B. SA, nr. 110/13.08.2001 către A. şi notificarea nr. 246/12.11.2001 către Primăria S.M..

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Acţiunea este scutită de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

La termenul din 9.03.2012, R.H.V. a formulat, în calitate de frate la reclamantului, cerere de intervenţie în interes alăturat acestuia, fiind introdus în cauză în calitate de intervenient.

Pârâta Primăria S.M. a depus la dosarul cauzei documentaţia ce a stat la baza notificării nr. 246/12.11.2001 (filele 41-75 vol.1).

Pârâta A. Bucureşti a depus la dosarul cauzei documentaţia ce a stat la baza notificării nr. 110/13.08.2001 (filele 78-168 vol.1).

Pârâta SC P.M. SA nu a răspuns solicitării instanţei de a depune la dosarul cauzei notificarea nr. 108/13.08.2001  şi documentaţia anexă acesteia.

Pârâta SC B. SA a arătat instanţei că nu deţine notificarea nr. 109/13.08.2001, depunând la dosarul cauzei corespondenţa purtată cu mama reclamantului şi a intervenientului.

La data de 7.11.2012,  reclamantul şi-a modificat şi completat acţiunea solicitând:

1.introducerea în cauză a Statului Român;

2.obligarea pârâtelor să emită dispoziţie motivată;

3.revendicarea imobilului, teren şi construcţie;

4. negocieri cu toate societăţile implicate;

5. daune materiale  în cuantum de 250.000 Euro;

6.daune morale în cuantum de 100.000Euro;

În motivare, reclamantul a arătat că imobilul teren în suprafaţă de 1140 mp şi vila D., fostă S., compusă din 40 de camere a fost proprietatea bunicului mamei lui, fiind rechiziţionat în 1948 şi ulterior trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950. După 1989 imobilul se afla în proprietatea SC P.M. căreia i-a comunicat că solicită restituirea lui. Cu toate acestea,  pârâta a vândut imobilul către SC C., iar această societate către SC B. SA care i-a comunicat că  deţine doar suprafaţa de 827,33 mp pe care a edificat o nouă construcţie.

După apariţia Legii nr. 10/2001, mama reclamantului a notificat toate pârâtele, dar acestea nu au emis dispoziţie motivată.

La data de 15.11.2012, pârâta Primăria S.M. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că primăria nu are personalitate juridică şi nu poate fi reprezentativă în raporturile procesuale şi, pe de altă parte, motivat de faptul că a înaintat către SC C., deţinătorul imobilului, notificarea nr. 246/2001, aspect care i-a fost făcut cunoscut şi contestatoarei.  De asemenea, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii cererilor formulate pentru termenul din 16.11.2012, motivat de faptul că acest termen nu poate fi considerat prima zi de înfăţişare.

La termenul din 14.12.2012, pârâta Sc B. SA a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a  Tribunalului Bacău, excepţia lipsei de obiect  a  acţiunii şi excepţia tardivităţii.

La termenul din 8.02.2013, instanţa a respins aceste excepţii şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  Primăriei S.M.. De asemenea, instanţa a constatat că precizările de la punctele 1,4,5 şi 6  sunt completări la acţiune, tardiv formulate,  şi că, faţă de precizările de la punctele 2 şi 3, în speţă se doreşte soluţionarea notificărilor pe fond.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a propus şi instanţa a încuviinţat proba cu actele existente la dosar.

Instanţa a respins proba cu interogatoriul reclamanţilor propusă de pârâta SC B., încuviinţând pentru această parte doar proba cu înscrisuri.

 A fost ataşat şi dosarul nr. 647/110/2009.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal din 12.04.1948, a fost rechiziţionat imobilul situat în Comuna S., respectiv vila „I. S.”, proprietatea lui E. (I.) S., compusă din 938 mp teren şi construcţie compusă din 36 de camere (filele 93-103).  Prin decretul nr. 92/1950, acelaşi imobil a fost trecut în proprietatea statului (filele 136-137).

Potrivit certificatului de moştenitor  nr. 424/7.07.1972,  unicul moştenitor la defunctului S. E. a fost R.L., mama reclamantului şi intervenientului din prezenta cauză, decedată la 26.07.2011 (filele 13, 14, 28 şi 29 vol.1).

Astfel cum rezultă din dosarul nr. 647/110/2009 ataşat, imobilul a făcut parte din patrimoniul SC P.M. SA (certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M08 nr. 0311), primind numele de Vila D.. În 1995, acesta a fost dobândit prin licitaţie publică de către SC C. SA, iar prin contractul nr. 882/20.03.1998 , aceasta din urmă societate a înstrăinat către SC B. SA suprafaţa de 827,33 mp  împreună cu imobilul Vila D., situate în S.M.

Prin notificările nr. 108,109, 110/13.08.2001, înaintate către SC P.M. SA, SC B. SA şi respectiv A. Bucureşti,  toate având acelaşi conţinut, R.L. a solicitat restituirea a imobilului situat în S.M. nr. 23, compus din teren  în suprafaţă de 1140 mp (în natură) şi a construcţiei numită Vila D., demolată ulterior (măsuri reparatorii prin echivalent).

Prin notificarea nr. 246/2001, înaintată către  Primăria S.M., R.L. a solicitat restituirea în natură a diferenţei de teren, în suprafaţă de 313 mp  din oraşul S., teren rămas nevândut SC C. SA şi respectiv SC B. SA de către SC P.M. SA.  Prin adresa nr. 3203/8.07.2003, Primăria S. a trimis această notificare către  SC C. SA, adresă adusă la cunoştinţa autoarei reclamantului, astfel cum rezultă în înscrisurile de la filele 48-50 vol. 1.

Prin adresa nr. 50.1/391/12.09.2001, SC B. SA a comunicat mamei reclamantului, ca răspuns la notificarea înaintată în baza Legii nr. 10/2001, că a dobândit imobilul printr-un  contract de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SA, că după achiziţionare, clădirea a fost demolată în întregime, terenul fiind ocupat în prezent de o construcţie nouă  şi că trebuie să se adreseze pentru măsuri reparatorii la APAPPS, deoarece imobilul în cauză a fost preluat de stat cu titlu valabil şi evidenţiat în patrimoniul SC P.M. SA.

În timpul vieţii, R.L. a solicitat  anularea contractelor de înstrăinare a imobilului în litigiu, fiind format dosarul nr. 1834/2002 al Tribunalului Bacău, soluţionat irevocabil în sensul respingerii acţiunii prin decizia nr. 1650/16.11.2011 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr. 647/110/2009.

Faţă de această situaţie de fapt, instanţa urmează a analiza cu prioritate, conform art.137 C. pr.civ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Primăria S.M..

În acest sens, instanţa reţine mai întâi că primul motiv invocat în susţinerea acestei excepţii vizează de fapt lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei, care nu este titulară de drepturi şi obligaţii pe plan procesual,  şi astfel nu are nici o legătură cu lipsa calităţii procesuale pasive.

Apoi, prin cel de-al doilea motiv, pârâta susţine că şi-a îndeplinit în termenul legal obligaţiile ce-i reveneau în sarcina sa, respectiv a înaintat unităţii deţinătoare notificarea nr. 246/2011. Or, acestea  sunt apărări ce vizează existenţa/inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor  afirmate şi, deci, sunt chestiuni de fondul cauzei şi nicidecum  nu privesc identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios.

În aceste condiţii, instanţa va respinge această excepţie invocată de pârâta Primăria S. Modova.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamantul şi intervenientul au făcut dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3  rap. la art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001, ei fiind moştenitorii prin retransmitere a proprietarului  imobilului la data naţionalizării.

În ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive, instanţa va da eficienţă juridică procesului-verbal de rechiziţie din 12.04.1948,  unde sunt menţionate următoarele:”…vila I. S.… este compusă din subsol, parter şi două etaje, având în total 36 de camere, cu două culoare…imobilul este construit în anul 1932 având temelie din piatră şi pereţi din paiantă, acoperit cu tablă, starea generală a imobilului fiind insalubră…suprafaţa terenului cu a clădirii  este de 938 mp., iar a clădirii este de 252 mp”.

Dimensiunile imobilului teren şi construcţie apar ca fiind altele în certificatul nr. 1568/23.11.1941, prin care Primarul Comunei B. S. atestă că terenul posedat de autorul reclamantului are o suprafaţă de 1140 mp, iar construcţia realizată din zidărie piatră, cărămidă şi lemn are o suprafaţă de 300 mp. Având în vedere însă  că acest act atestă o posesie la o dată anterioară şi că  a fost eliberat pe baza cererii proprietarului, instanţa apreciază că acest înscris nu poate avea o valoarea probatorie superioară procesului-verbal de mai sus, şi astfel nu va fi luat în considerare.

În ceea ce priveşte modalitatea de restituire a acestui imobil preluat abuziv, instanţa reţine că potrivit art. 29 al. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Având în vedere că la momentul  notificării terenul în litigiu se află în proprietatea SC B. SA (societate integral privatizată), în locul clădirii ce  a  fost demolată edificându-se o nouă construcţie, instanţa apreciază că în speţă sunt incidente aceste dispoziţii legale. De altfel, prin decizia nr. 1650/16.11.2011, pronunţată în dosarul nr. 647/110/2009, Curtea de Apel Bacău a stabilit irevocabil că autoarea reclamantului nu poate beneficia de restituirea în natură a imobilului în litigiu. Prin urmare, reclamantul şi intervenientul sunt îndrituiţi  doar  la despăgubiri, ce urmează a fi propuse de către instituţia publică ce a făcut privatizarea, respectiv pârâta A. Bucureşti din prezenta cauză.

În acest sens, instanţa  constată că, deşi dosarul nr. 647/110/2009 a fost soluţionat irevocabil, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta A. a reluat procedura de soluţionare a notificării nr. 110/2001. De asemenea,  la dosarul cauzei există toate actele solicitate de pârâta A. prin adresele  VP1/11257/5.12.2005, nr. VP1/9181/24.07.2006, nr. VP3/2216/21.09.2011, respectiv notificarea în întregime, acte de proprietate şi acte de stare civilă în copie certificată pentru conformitate, declaraţie de notorietate din care rezultă că S. I. este aceiaşi persoană cu S. E., declaraţie autentică pe proprie răspundere cu privire la despăgubiri şi dovada că imobilul în litigiu se găseşte în proprietatea SC B. SA.

În aceste condiţii, având în vedere că toate notificările vizează acelaşi imobil, terenul de 313 mp solicitat prin notificarea nr. 246/2011 făcând parte din totalul de 1140 mp cerut prin notificările 108,109,110/2011,  şi că  singura persoană juridică abilitată să soluţioneze notificarea, în accepţiunea  cap. 2 liniuţa a II-a din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, aprobate prin HG  nr. 250/2007, este pârâta A. Bucureşti, instanţa apreciază că acţiunea şi cererea de intervenţie formulată în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi este neîntemeiată.

În final, instanţa reţine că cererea de intervenţie formulată de R.H.V., deşi intitulată ca fiind în interes alăturat, este o cerere de intervenţie în interes propriu, intervenientul pretinzând un drept propriu alăturat celui al reclamantului, ambele drepturi derivând din calitatea lor de moştenitori ai defunctei R.L..

Pentru  toate aceste motive, instanţa va admite în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi cererea de intervenţie formulată de R.H.V. şi va obliga pârâta A.  să emită  pentru reclamant şi intervenient, în calitate de moştenitorii ai defunctei R.L.,  decizie cu propunere despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru următoarelor imobile: suprafaţa de 938 mp teren situată în S.M. şi construcţia  demolată în suprafaţă de  252,42 mp, compusă din 36 de camere, având o vechime de 16 ani, construită din temelie de piatră şi pereţi din paiantă şi va respinge acţiunea  şi cererea de intervenţie formulate în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA, Primăria Oraşului S.M. şi SC P.M. SA ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare