Termenul pentru formularea obiecţiunilor la raportul de expertiză în condiţiile în care lucrarea expertului nu a fost depusă la dosar conform art.209 al.1 Cod procedură civilă.

Dacă dispoziţiile art.209 al.1 cod procedură civilă nu sunt respectate de către expert,instanţa trebuie să asigure ambelor părţi din proces posibilitatea de a lua cunoştinţă de actul depus la dosar prin acordarea unui termen ,deoarece respectarea principiului contradictorialităţii impune garantarea accesului liber la actele din dosar şi acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute ,astfel că formularea obiecţiunilor la acest termen acordat de instanţă nu este tardivă.(dosar 1733/183/2012)

Prin sentinţa civilă nr.3301/04.12.2012, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.1733/183/2012, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii  P. C. şi P.  A. N., în contradictoriu  cu pârâta  G. A.

A fost obligată pârâta  să predea  în deplină proprietate  reclamanţilor  suprafaţa de 61 m.p.  identificată  în raportul de expertiză întocmit de  expert tehnic F. N., ce face parte integrată  din prezenta  hotărâre, între punctele  2-3-4-8-20-2,  potrivit planului  de situaţie.

A fost stabilită  linia de hotar dintre pârâtă şi reclamanţi pe punctele 8-4-5-6,. din planul de situaţie al raportului de expertiză.

A fost obligată pe pârâtă către reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de  850 lei .

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa  a reţinut următoarele :

Prin sentinţa civilă nr  738/08.03.2012, pronunţată în dosarul nr 3508/183/2011 al Judecătoriei Băileşti, definitivă şi irevocabilă, reclamanţilor le-a fost admisă acţiunea civilă în constatare aşa cum a fost precizată formulată în contradictoriu cu pârâţii G. V. (fostă S. V.) şi S. D. N., şi s-a constat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la 09 octombrie 1976 cu privire la imobilul situat în comuna Pleniţa, str. Cireşilor nr. 12, judeţul Dolj compus din casă cu o cameră, construită din chirpici  şi suprafaţa de teren aferentă de 462 mp intravilan situat în tarlaua 100, parcelele 3747 şi  3748, hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare cumpărare .

Din certificatul de moştenitor nr 98/23.06.2000 emis de BNP Belu Aurel si din  titlul de proprietate nr 1068-59062  /11.02.1997 emis pe numele autorului pârâtei, defunctului F. L A., rezultă că pârâta este proprietara terenului situat în intravilanul com Pleniţa, jud Dolj, în T 100 P 3746 ,  în suprafaţă de 857 mp,  învecinat cu proprietatea  reclamanţilor .

S-a constatat că deşi martorii audiaţi în cauză propuşi de pârâtă declară că amplasamentul gardului dintre proprietăţile părţilor nu a fost mutat, pârâta la întrebarea nr 4 din interogatoriul ce i-a fost luat de reclamanţi, recunoaşte că în anul 2012 a montat un gard pe linia punctelor 8-4(  făcând referire la schiţa plan din raportul de expertiză întocmit de  ing F. N.).

Din acelaşi interogatoriu luat pârâtei coroborat cu apărările din întâmpinarea sa, instanţa a mai reţinut că  în trecut aceasta a folosit o suprafaţă de teren de 61 mp, proprietatea reclamanţilor, pe care în prezent n-o mai foloseşte.

Acelaşi aspect l-a confirmat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing F. N., în faţa acestuia pârâta recunoscând că a lăsat liber terenul în urma litigiului.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing F. N. ( la care a achiesat şi expertul asistent C.V.), instanţa a reţinut că, la data efectuării măsurătorilor, suprafaţa măsurată a terenului proprietatea reclamanţilor este de 355 mp fiind mai mică cu 107 mp faţă de terenul deţinut conform actelor de proprietate, în timp ce suprafaţa măsurată a pârâtei este de 868 mp, mai mare cu 11 mp, faţă de terenul deţinut conform actelor de proprietate.

Expertul nu a avut în vedere şi suprafaţa de 61 mp proprietatea reclamanţilor care era liberă la data măsurătorilor, fiind lăsată de pârâtă în nefolosinţă.

În consecinţă, faţă de aceste considerente,  instanţa a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă cu privire la această suprafaţă de teren de 61 mp şi respinge excepţia invocată de aceasta privind lipsa calităţii procesuale pasive.

Întrucât atât din declaraţiile martorilor cât şi din concluzia expertului, instanţa a constatat că linia de hotar veche există şi în prezent parţial pe punctele 4-5-6, motiv pentru care cu privire la această porţiune de demarcaţie dintre proprietăţile părţilor se impune menţinerea ei.

Cu privire la linia de hotar de pe aliniamentul punctelor 8-4, instanţa a reţinut că din declaraţiile martorilor cât şi din raportul de expertiză, rezultă că pe punctele 2-3-4-5 în care reclamanţii se învecinează cu terenul în suprafaţă de 61 mp folosit de pârâta, se află un gard de sârmă, edificat de autorul pârâtei în anul 1984, potrivit susţinerilor reclamantului din interogatoriu. Acelaşi aspect rezultă şi din schiţa cadastrală depusă la înscrierea în cartea funciară a imobilului pârâtei cu suprafaţa măsurată de 868 mp sub nr cadastral 30104 a com Pleniţa.

Nu s-a făcut dovada de către reclamanţi că suprafaţa de 11 mp teren existentă în plus la pârâtă ar proveni din terenul proprietatea lor, dimpotrivă, prin probatoriu s-a dovedit, aşa cum am arătat anterior, că pe punctele 4-5-6, aliniamentul este cel vechi .

Deoarece suprafaţa de 61 mp,  teren proprietatea reclamanţilor, a fost identificată  de expert între punctele de amplasament 2-3-4-8-20-2 şi că se învecinează cu pârâta între punctele 8-4, instanţa faţă de reţinerile mai sus enunţate, a admis în parte acţiunea civilă formulata de reclamanţii  P. C. si P.  A. N.  , a obligat pârâta  să predea  în deplină proprietate  reclamanţilor  suprafaţa de 61 m.p.  identificată  în raportul de expertiză întocmit de  expert tehnic F. N.,ce face parte integrata din prezenta  hotărâre ,între punctele  2-3-4-8-20-2,  potrivit planului  de situaţie şi a stabilit  linia de hotar dintre pârâtă şi reclamanţi pe punctele 8-4-5-6. din planul de situaţie al raportului de expertiză.

În temeiul art 276 C proc civ, a obligat pe pârâtă către reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de  850 lei, reprezentând parte onorariu expertiză, taxe de timbru şi onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul P.C. şi pârâta G. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul declarat de  reclamantul P. C. s-a susţinut, în esenţă, că prima instanţă în mod greşit a constatat prin încheierea din data de 21.11.2012 că obiecţiunile la raportul de expertiză au fost tardiv formulate, întrucât raportul nu a fost depus cu 5 zile înainte de termenul de judecată; interogatoriul luat acestuia la termenul din data de 24.10.2012 a avut loc în lipsa apărătorului său, încălcându-i-se dreptul la apărare; a fost încălcat principiul continuităţii completului de judecată, cauza fiind judecată la data de 24.10.2012 de un alt judecător decât cel desemnat iniţial, procesu-verbal de înlocuire a judecătorului titular cu cel de pe lista de permanenţă fiind întocmit ulterior la data de 25.10.2012, pentru toate aceste 3 critici solicitând  anularea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare. De asemenea, reclamantul a criticat şi în fond sentinţa, susţinând că se impune efectuarea unei noi expertize, având în vedere că expertiza administrată în cauză nu a ţinut cont de planurile parcelare eliberate de Primăria Pleniţa şi nici nu a individualizat distinct parcelele 3747 (80 m.p.) şi 3748 (382 m.p.), întrucât forma proprietăţilor părţilor în litigiu diferă în mod esenţial de harta la scară a comunei tocmai în privinţa hotarului dintre reclamant şi pârâtă, solicitând astfel schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii, atât în ceea ce priveşte suprafaţa revendicată, cât şi stabilirea unei noi linii de hotar.

 În apelul declarat de  pârâta G. A. s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a greşit atunci când a admis, atât  revendicarea, cât şi grăniţuirea, întrucât expertiza administrată în cauză a stabilit că aceasta nu ocupă reclamantului nicio suprafaţă de teren, iar linia actuală  de hotar reprezentată de punctele 4-5-6 coincide cu vechea linie de hotar; referitor la cheltuielile de judecată, a susţinut că nu se află în culpă procesuală, atât timp cât linia de hotar este neschimbată, iar cererea  în revendicare este neîntemeiată.

Prin întâmpinare, apelantul-reclamant a solicitat respingerea apelului pârâtei, ca nefondat.

Prin sentinţa nr.268/05.06.2013, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Civilă în dosarul nr. 1733/183/2012 s-a respins apelul  declarat de  reclamantul P. C., cu domiciliul în Pleninţa, str. Cireşilor, nr. 6, judeţul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 3301 din  04.12.2012, pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. 1733/183/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă  P. A. N., cu domiciliul în Pleninţa, str. Cireşilor, nr. 6, judeţul Dolj.

S-a admis apelul declarat de pârâta G. A., cu domiciliul în Pleninţa, str. Cireşilor, nr. 6, judeţul Dolj, împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a dispus schimbarea în parte a sentinţei civile apelată, în sensul că respinge cererea în revendicare.

S-a dispus compensarea parţială a  cheltuielilor de judecată şi obligă  pe pârâtă să achite  reclamanţilor suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale s. c. apelată.

S-a dispus obligarea apelantului reclamant către apelanta pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în faza apelului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut :

Apelantul-reclamant nu a înţeles, la termenul din data de 24.10.2012, să se prevaleze de  norma dispozitivă prevăzută de  art. 209 C.pr.civ., nesolicitând amânarea cauzei pentru  studierea  raportului  de  expertiză  depus,  într-adevăr, cu mai puţin de 5 zile libere, pentru că numai în atare situaţie în care instanţa de fond nu ar fi acordat amânarea cauzei şi ar fi trecut la judecata acesteia, sentinţa ar fi fost susceptibilă de anulare, pentru motivul încălcării principiului contradictorialităţii, ce impune garantarea accesului liber la actele din dosar şi acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute. Altfel spus, atât timp apelantul-reclamant nu a cerut un termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză întocmit în cauză, instanţa nu era obligată să dispună din oficiu amânarea cauzei, astfel că respectiva neregularitate a  fost acoperită chiar la termenul din data de  24.10.2012, ce a reprezentat prima zi de înfăţişare ce a urmat acelei neregularităţi, întocmai cum prevăd dispoziţiile art. 108 alin. 3 C.pr.civ.

În aceste condiţii, de vreme ce raportul de expertiză nu se comunică părţilor din proces, conform regulilor procedurale civile, instanţa de apel a constatat că apelantul-reclamant  a avut cunoştinţă de conţinutul acestuia la acelaşi termen din data de 24.10.2012, neînţelegând să formuleze obiecţiuni şi, atât timp cât niciun text din legea procesual civilă nu prevede vreo obligaţie procedurală a instanţei de a  acorda un termen special pentru a se formula obiecţiuni la expertiză, în mod corect prima instanţă a constatat tardive asemenea obiecţiuni, potrivit încheierii din data de 21.11.2012, ce se înfăţişează ca pe deplin legală şi temeinică.

Speculative s-au înfăţişat şi celelalte două critici ce vizează anularea sentinţei apelate, fiind cât se poate de limpede că reclamantul prezent la acel termen de judecată din data de 24.10.2012 a fost interpelat de instanţa de fond cu privire la administrarea interogatorului, acesta fiind total de acord, astfel că nici vorbă de încălcarea dreptului său la apărare pe motiv că a lipsit apărătorul său. Nici în cea ce priveşte nerespectarea principiului continuităţii apelantul-reclamant nu are dreptate, întrucât înlocuirea judecătorului titular al completului pentru şedinţa din data de 24.10.2012 s-a realizat cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 98 alin. 6 din ROI, neavând absolut nicio relevanţă faptul că procesul verbal de consemnare a acestui incident procesual în compunerea completului de judecată a avut loc ziua următoare, respectiv la data de 25.10.2012. 

De asemenea, nici criticile ce vizează fondul cauzei nu s-au înfăţişat ca întemeiate, întrucât, potrivit conţinutului raportului de expertiză întocmit în faţa primei instanţe de expert-ing. F. N., acesta a avut în vedere schiţele parcelare existente la Primăria  Pleniţa (filele 58 şi 59 dos. fond şi redepuse sub un alt format la filele 27-37 dos. apel) şi a individualizat distinct parcelele 3747 şi 3748, prin comparare, neexistând diferenţe ale formei din acele planuri parcelare şi forma reală a proprietăţilor părţilor în litigiu, aşa cum s-a constatat şi prin expertiza în specialitatea topografie întocmită în cauză.

Astfel, în mod cert, aliniamentul actual al hotarului ce desparte proprietăţile părţilor în litigiu este cel dintotdeauna, reprezentat de semne materiale vechi, în privinţa cărora nu s-a făcut dovada modificării în vreun fel, astfel cum se constată şi concluzionează în raportul de expertiză  efectuat la fond, confirmat pe deplin justificat şi de instanţa de fond.

De altfel, nici nu au fost invocate în cererea de apel contraargumente la dezlegările date de prima instanţă, susţinerile apelantului-reclamant subsumându-se unor aserţiuni abstracte şi cu totul generice, fără a putea particulariza şi individualiza în concret ce alte raţiuni sau mijloace de probă ar fi putut să conducă la stabilirea unei alte stări de fapt, decât cea reţinută de instanţa de fond.

Pentru aceste considerente legale, Tribunalul,în baza art. 296 C.pr.civ., a  respins apelul dedus judecăţii, ca nefondat.

Apelul pârâtei a fost considerat a fi fondat.

Tribunalul a constatat întemeiate criticile apelantei-pârâte, ce vizează greşita dezlegare dată de prima instanţă capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobiliară, fiind cât se poate de evident că la data declanşării  procesului pârâta nu mai ocupa respectiva suprafaţă de teren, aspect recunoscut încă din primul moment de aceasta în cadrul formulării întâmpinării, constatat şi de expert cu prilejul efectuării expertizei şi necontestat niciun moment pe tot parcursul procesului de reclamanţi, fapt ce conduce la concluzia că nu ne aflăm în situaţia clasică a revendicării imobiliare, prevăzută de dispoziţiile art. 480 C.civ.,  în care proprietarul neposesor revendică bunul său imobil de la un posesor neproprietar, ci, dimpotrivă, la data promovării acţiunii proprietarii, în speţă reclamanţii, aveau posesia respectivului imobil-teren, pârâta nemaiexercitând nici un act de ocupare abuzivă de natură să-i îndreptăţească la un astfel de demers judiciar. 

Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., a  admis apelul dedus judecăţii, ca fondat,  va schimba în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că respinge cererea în revendicare.

În baza dispoziţiilor art. 276 C.pr.civ., având în vedere soluţia dată capătului de cerere având ca obiect grăniţuirea, instanţa de apel a compensat parţial cheltuielile de judecată şi a obligat  pârâta să achite  reclamanţilor suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată în fond.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., Tribunalul a obligat apelantul-reclamant, către apelanta-pârâtă la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în faza apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Pătraşcu Costică, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeienicie.

Criticile sunt  în esenţă următoarele :

1.Se invocă  nulitatea prevăzută de art. 309 pct. 5 C.pr.civilă privind încălcarea formelor de procedură  prevăzute de sancţiunea nulităţii prev. de art. 105 C.pr.civilă rap. la art. 209, 212 slin. 2 C.pr.civilă din materia expertizei.

Tribunalul a concluzionat eronat  că  din moment ce nu  recurentul nu a solicitat amânarea pentru studierea raportului de expertiză depus cu 5 zile anterior termenului de judecată, instanţa nu avea obligaţia să dispună din oficiu amânarea cauzei, considerând  acea neregularitate acoperită.

În mod greşit instanţa de apel a păstrat  concluzia instanţei de fond statuată  prin Încheierea de şedinţă din  21.11.2012, fila 65, dosar fond, ajungând  la concluzia că obiecţiunile  recurentului au fost tardiv formulate, nefiind luate în considerare şi în consecinţă solicită refacerea raportului de expertiză.

De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că Raportul de expertiză  nu a fost depus cu 5 zile înainte de termenul de judecată, fiind incidente dispoz. art.209 C.pr.civilă coroborate cu dispoz. art. 101 C.pr.civilă ţinând cont că  zilele 20  şi 21 oct. au căzut sâmbăta şi duminica.

2.O altă critică  vizează faptul că  hotărârea cuprinde  motive contradictorii faţă de natura pricinii, faţă de nerespectarea art. 98 din regulamentul de ordine Interioară a instanţelor  de judecată – prev. de art. 304 pct. 7 C.pr.civilă.

Tribunalul a  considerat că nu are relevanţă  faptul că procesul verbal de stabilire  a completului de judecată a fost întocmit în ziua următoare celei în care  s-a ţinut şedinţa , deşi din modul de redactare a art. 98 alin. 6 din ROI- participarea judecătorului desemnat să  înlocuiască  magistratul stabilit iniţial să judece dosarul nu poate avea loc decât  după ce , în prealabil a fost întocmit  procesul verbal  ce statuează motivele pentru care  titularul  de complet nu poate participa la judecarea cauzei.

Din moment ce  procesul verbal – fila 46 dosar fond privind înlocuirea  judecătorului titular cu cel stabilit conform planificării de permanenţă s-a încheiat în data de 25.10.2012 s-a tratat cu superficialitate  problema legalităţii constituirii completului de judecată pentru termenul din 24 octombrie 2012.

3.De asemenea se invocă nulitatea prev. de art.304 pct.9 C.pr.civilă, greşita aplicare a legii raportat la  art. 261 al. 1 pct. 5 C.pr.civilă corelată cu Hotărârea CEDO din cererea nr. 57808/2000.

Instanţa de apel nu a examinat în mod real criticile punctuale  şi sprijinite de cereri  probatorii în ceea ce priveşte dezlegarea dată pricinii de Jud. Băileşti, fiind considerată  decizia din acest punct de vedere nemotivată.

4.Hotărârea este afectată de nelegalitatea prev. d e art.304 pct. 9 C:pr.civilă, greşita aplicare a legii raportat la fispoz. art. 480 Noul Cod Civil în materia revendicării proprietăţii şi art. 600 Noul Cod Civil vizând grăniţuirea proprietăţii.

Se susţine că revendicarea fusese  corect admisă  de Jud. Băileşti, ca acţiunea proprietarului  neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Cu privire la fondul cauzei , având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ţinând cont de obiecţiunile formulate de recurent  şi de  harta cu planurile parcelare prezentate  ca acte noi în acea fază procesuală, consideră că se impunea efectuarea unei  expertize tehnice în apel.

Solicită  în teză principală - casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Băileşti, având în vedere incidenţa motivelor de recurs 1 şi 2.

În situaţia în care  cele două motive de recurs vor fi apreciate ca  neîntemeiate, în raport de  motivele 3 şi 4  solicită casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel , pentru  a se analiza cauzele  de desfiinţare a sentinţei, dar în măsura în care  se va trece peste ele – să fie completat probatoriul  conform îndrumărilor date de instanţa de recurs.

Recursul este fondat şi se va admite ca atare pentru considerentele  următoare :

Critica referitoare la încălcarea principiului continuităţii completului de judecată prin întocmirea ulterioară a  procesului verbal pt. înlocuirea judecătorului titular cu cel stabilit conform planificării de permanenţă este neîntemeiată. Faptul că acest  procesul verbal a fost întocmit în ziua următoare celei în care a avut loc şedinţa de judecată nu prezintă relevanţă atâta timp cât înlocuirea judecătorului titular s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art.98 al.6 ROI.

Întemeiate sunt însă criticile referitoare la nesocotirea art.209 cod procedură civilă şi judecarea pricinii cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare care atrag incidenţa prevederilor art.105 al.2 şi întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 cod procedură civilă.

Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost depus la dosar la data de 19 .10..2012 ,cu mai puţin de 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată , conform art.209 cod procedură civilă ,în condiţiile în care acest termen era fixat la data de 24.10.2012.

În consecinţă ,Curtea constată că termenul procedural pentru depunerea lucrării nu a fost respectat pentru ca părţile cauzei să se afle ,în data de 24.10.2012 la termenul de discutare a eventualelor obiecţiuni la raportul de expertiză ,astfel cum dispune art.212 al.2 cod procedură civilă ,legea instituind acest interval de timp tocmai pentru a da posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de expertiză până la termen.

Dacă termenul nu este respectat de către expert ,instanţa trebuie să asigure ambelor părţi din proces posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele depuse la dosar ,prin acordarea unui termen ,deoarece respectarea principiului contradictorialităţii impune garantarea accesului liber la actele din dosar şi acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute.

Într-adevăr ,aşa cum  reţine instanţa de apel ,nici un text din legea procesual civilă nu prevede vreo obligaţie a instanţei de a acorda un termen special pentru a se formula obiecţiuni la raportul de expertiză.

Ceea ce au greşit instanţele de fond apreciind că formularea obiecţiunilor la data de  21.11.2012 este tardivă,este că nu au ţinut seama că reclamantul la termenul din data de 24 .10 2012 nu a fost asistat de apărătorul său ,aceasta fiind şi cauza pentru care  prima instanţă a acordat un nou termen .

Astfel ,Curtea constată că la termenul din data de 21.11.2012 ,depunerea obiecţiunilor la raportul de expertiză nu era tardivă ,cum în mod greşit s - a reţinut .

Faţă de aceste motive ,critica  referitoare la  termenul legal în care au fost formulate obiecţiunile la raportul de expertiză se constată a fi întemeiată.

În aceste condiţii ,având în vedere caracterul devolutiv al apelului,Curtea ,urmează să caseze decizia şi să trimită cauza spre rejudecarea apelului,pentru ca această instanţă să aprecieze asupra temeiniciei obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză

Domenii speta

Spete similare