Desfacerea contractului de muncă. Lider sindical. Angajator aflat în procedura insolvenţei. Legalitatea deciziei de concediere.

Prin art. 86 alin 6 din Legea 86/2006 se deroga de la prevederile art. 60  alin. 1 lit. h) din Codul Muncii, existând posibilitatea ca în cazul când o societate comerciala se afla în procedura simplificata a insolventei ori în cazul intrarii în faliment sa se dispuna concedierea liderilor de sindicat.

Reclamantul B.P. a chemat în judecata pe pârâta SC M. SA pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei de concediere nr. M 5... din 01.03.2011, obligarea pârâtei la plata drepturilor de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca, obligarea la plata sumei de 6000 Euro cu titlu de daune morale, reintegrarea efectiva pe postul detinut anterior si plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost salariatul pârâtei  SC M.SA, începând cu data de 12.03.1993,  în meseria de lacatus, pâna la data de 02.03.2011.

La data de 01.03.2011 i s-a comunicat decizia de desfacere a contractului de munca, masura dispusa în baza art.  86 alin. 6 din Legea 85/2006, art. 65, 66, 68 si 86 lit. c din Legea 53/2003.

Reclamantul a aratat ca este membru al comitetului Sindicatului Independent M., ales la Congresul Sindicatului din data de 28.01.2010.

S-a invocat încalcarea disp. art. 60 alin.1 lit. h din Codul Muncii si a disp. art. 10 din Legea 54/2003 si faptul ca pe tot parcursul activitatii profesionale nu a fost sanctionat disciplinar.

S-a mai sustinut ca în  decizia de concediere angajatorul motiveaza concedierea ca fiind dispusa datorita reducerii numarului posturilor  ca urmare a redimensionarii numarului de persoane, societatea pârâta fiind în procedura generala a insolventei ci nu în reorganizare judiciara asa cum prevede Legea 85/2006.

În sedinta din data de 20.04.2011 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere în pretentii, fata de împrejurarea ca societatea pârâta SC M.SA se afla în procedura insolventei, formându-se un nou dosar.

Prin sentinta 1387 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Mehedinti s-a respins actiunea ca nefondata.

Pentru a se pronunta  astfel, tribunalul  a retinut ca reclamantul a fost salariat al pârâtei SC M. SA începând cu data de 12.03.1993 în meseria de lacatus pâna la data de 02.03.2011, când s-a dispus încetarea contractului individual de munca.

Prin Sentinta Comerciala nr. 470/F/16.11.2010 a Tribunalului Mehedinti - Sectia Comerciala s-a dispus, la cererea proprie a debitoarei SC M.SA, deschiderea procedurii insolventei acesteia, constatându-se ca debitoarea este în stare de insolventa conform art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, numindu-se administrator judiciar .

Conform deciziei interne nr....din 12.01.2011 emisa de administratorul special si judiciar, având în vedere deschiderea procedurii insolventei, reducerea numarului de comenzi si o pondere ridicata a cheltuielilor cu salariile în  costul total de productie care nu poate fi acoperita din veniturile estimate a fi realizate de catre societate în perioada urmatoare, s-a constatat ca este necesara redimensionarea personalului si structurarea posturilor, corelarea personalului direct productiv cu cel indirect productiv si TESA, precum si modificarea organigramei si s-a decis concedierea colectiva a unui numar de  253 salariati începând cu data de 3.02.2011.

Conform organigramelor anterior si ulterior deschiderii procedurii insolventei, ultima aprobata în data de 12.01.2011, rezulta redimensionarea personalului din totalul de 500 la  247, prin concedierea colectiva partiala a unui numar de 253 salariati, din care 185 - personal direct productiv si 68  - personal indirect productiv în structura: ingineri, economisti, personal cu studii medii, lacatusi, sudori electrici, sudori gaze si alte meserii.

Conform art.70 Codul muncii, societatea pârâta a depus la data de 12.01.2011 adresa privind intentia de concediere colectiva la ITM Mehedinti adresa nr. E 30/12.01.2011, iar  la AJOFM Mehedinti  adresa nr. E 31/12.01.2011.

Începând cu data de 13.01.2011, reclamantului  i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucratoare, fiind notificat în acest sens, iar la expirarea termenului de preaviz, societatea  prin administrator special si administrator judiciar a emis decizia de desfacere a contractului individual de munca nr. M 598/1.03.2011, în temeiul art.86 al.6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, fiind un caz distinct, de sine statator de  denuntare  a contractului individual de munca în raport  de  cazurile în care angajatorul poate sa dispuna  concedierea salariatilor potrivit Codului muncii.

Ca atare, regimul aplicabil salariatului reclamant este cel reglementat de acest caz de încetare a contractului individual de munca reglementat în dispozitiile art. 85 al.6 din Legea insolventei, potrivit caruia,  prin derogare de la prevederile Legii nr.53/2003 - Codul muncii, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractului individual de munca al personalului  debitoarei se va face de urgenta  de catre administratorul judiciar - lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul Judiciar / lichidatorul, va acorda personalului  concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare,

Astfel, prin vointa legiuitorului, în situatia  deschiderii procedurii insolventei angajatorului, nu mai este necesara urmarea procedurii legale a concedierii colective, denuntarea contractelor de munca presupunând încetarea brusca si fortata a acestora, administratorul judiciar fiind doar obligat sa acorde personalului concediat doar termenul de preaviz.

In speta, singurele motive de contestatie vizeaza încalcarea dispozitiilor art.60 al.1 lit.h Codul muncii (Legea nr.53/2003) si art.10 al.1 din Legea nr.54/2003 (Legea Sindicatelor) în considerarea faptului invocat de catre contestator ca este membru al Comitetului Sindicatului Independent MEVA ales la Congresul Sindicatului  din 28.01.2010.

Potrivit art.10 al.1 din Legea nr.54/2003, în timpul mandatului si în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentantilor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale, nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasa  la aprecierea celui care  angajeaza, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.

Art.60 al.1 lit.h Codul muncii prevede - ca interdictie cu caracter temporar privind concedierea - ca aceasta nu poate fi dispusa pe durata exercitarii unei functii eligibile într-un organism sindical, cu exceptia situatiei în care concedierea este  dispusa pentru abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savârsite de catre acel salariat.

Având în vedere ca intrarea în vigoare a  Codului Muncii (Legea 53/2003), s-a produs la data de 1.03.2003, deci dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 54/2003 (la 5 februarie 2003), se considera ca art.10 al.1 din Legea nr.54/2003 este implicit abrogat, iar art. 60 al.1 lit.h si art.223 al.2 Codul muncii (Legea nr.53/2003) se aplica cumulat, continând dispozitii de protectie a liderilor sindicali mai favorabile decât  cele din art.10 din Legea 54/2003.

Ca atare, în reglementarea de protectie  a art.10 din legea susmentionata intrau desfacerea contractelor individuale de munca pentru motive neimputabile salariatilor, pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza, existând posibilitatea concedierii reprezentantilor sindicali cu acordul scris al organului colectiv de conducere al sindicatului.

De la dispozitiile art.60 al.1, legiuitorul a prevazut însa o exceptie, respectiv, ca aceste interdictii nu se aplica în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau falimentului angajatorului, în conditiile legii (al.2), exceptie fireasca având în vedere ca reorganizarea judiciara este o împrejurare obiectiva care presupune desfiintarea unor posturi sau, dupa caz,  disparitia angajatorului, ca atare într-o asemenea situatie, contractul de munca nu mai poate fi mentinut.

Astfel, instanta a constatat ca în speta nu opereaza interdictia reglementata mai sus, independent de calitatea de membru al Comitetului Sindicatului, în conditiile în care sunt aplicabile dispozitiile  de exceptie aratate mai sus, existând un motiv ce intervine ca urmare a procedurii reorganizarii judiciare a angajatorului.

Împotriva acestei sentinte  a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

S-a sustinut ca au fost încalcate dispozitiile art. 60 alin. 1 lit. h) din Codul muncii si cele ale Legii 53/2003 privind procedura concedierilor colective. Recurentul a aratat ca derogarea prevazuta de Legea 85/2006 nu este aplicabila si salariatilor ce îndeplinesc functii elective în organele de conducere ale organizatiilor sindicale deoarece le sunt incidente dispozitiile legii sindicatelor 53/2003, cu atât mai mult cu cât activitatea intimatei nu  a încetat definitiv.

La data de 12 ian. 2012 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Recursul nu este fondat, urmând  a fi respins pentru urmatoarele considerente.

La data când  a fost emisa decizia de concediere contestata de reclamant, unitatea angajatoare se afla în procedura insolventei, deschisa prin sentinta comerciala nr. 470/F/16.11.2010 a Tribunalului Mehedinti - Sectia Comerciala iar pentru redresarea economica a societatii administratorul judiciar a emis decizia 36/12.01.2011  prin care s-a stabilit  reducerea personalului  prin concedierea colectiva a unui numar de  253 salariati.

Legea 86/2006 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006 iar Codul Muncii sub imperiul caruia a fost solutionata cauza de fata a fost adoptat prin Legea 53/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003, la aceeasi data fiind publicata si Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogata prin Legea 62/2011, astfel ca dispozitiile cu caracter special ale legii privind procedura insolventei au modificat  unele prevederi ale codului muncii, inclusiv în ce priveste  modalitatea de realizare a concedierilor colective si existenta unor cauze de  neconcediere.

Codul muncii a intrat în vigoare la 1 martie 2003, asa cum se dispune expres prin dispozitiile art.298, adica ulterior legii sindicatelor. Dispozitiile art. 10 alin.1 din Legea 54/2003, care constituie o protectie  a liderilor sindicali, sunt reluate întocmai în art. 60 alin.1 lit. h) din Codul muncii, însa alineatul 2 al art. 60 reglementeaza o exceptie de la aceasta norma de protectie. Cum aceste dispozitii au intrat în vigoare ulterior legii sindicatelor, este evident ca ele se aplica si liderilor sindicali.

Prin art. 86 alin 6 din Legea 86/2006 se deroga de la prevederile art. 60  alin. 1 lit. h) din Codul Muncii, existând posibilitatea ca în cazul când o societate comerciala se afla în procedura simplificata a insolventei ori în cazul intrarii în faliment sa se dispuna concedierea liderilor de sindicat, singura obligatie a angajatorului fiind aceea de a acorda un preaviz de 15 zile lucratoare.

Interdictia de a dispune concedierea  unui salariat care se afla în timpul exercitarii unei functii eligibile în sindicat nu se aplica atunci când concedierea intervine ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, fiind în acest sens dispozitiile art. 60 alin. 2 din Codul muncii.

Asadar, pentru  a stabili daca decizia de desfacere a contractului de munca al reclamantului este legala, instanta trebuie sa constate ca societatea angajatoare se afla în procedura reorganizarii judiciare sau era în faliment, asa cum cer dispozitiile de exceptie ale art. 60 alin. 2 din Codul muncii, si daca a intervenit concedierea ca urmare a starii economice a unitatii.

Faptul ca SC M.SA a intrat în procedura reorganizarii judiciare ( termen folosit de codul muncii în anul 2003) adica în procedura insolventei, este dovedit prin sentinta comerciala nr. 470/F/16.11.2010 a Tribunalului Mehedinti, fiind deschisa procedura simplificata la care face referire art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006.

Potrivit art. 3 punct 20 din Legea 85/2006,  reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului în vederea achitarii datoriilor acestuia, conform unui plan de reorganizare, în  timp ce procedura falimentului, definita prin art. 3 punct 23 din lege are ca scop lichidarea averii debitorului pentru acoperirea pasivului si radierea din registrul în care este înmatriculat. Din actele dosarului rezulta ca pârâta se afla în procedura reorganizarii judiciare, caz în care nu se aplica dispozitiile art. 60 lit. h) din Codul muncii, care  interziceau  concedierea reclamantului, alineatul 2 al textului stabilind expres  inaplicabilitatea normei de protectie.

Textul nu face distinctie dupa cum societatea angajatoare se afla într-o anumita  faza a  reorganizarii judiciare, cum sustine reclamantul, fiind suficient ca masura concedierii sa fie luata  pentru motive ce intervin ca urmare  a reorganizarii, aceasta dovada fiind facuta atât prin sentinta comerciala ce a dispus deschiderea procedurii cât si prin decizia administratorului numit de instanta pentru reorganizarea pârâtei.

Apreciind ca sentinta  atacata este legala si temeinica, potrivit art. 312 cod proc. civila, recursul se va respinge ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare