Ajutor public judiciar. Cerere de reexaminare. Imposibilitatea cenzurării de către instanţa de control judiciar

Decizie 5/A din 31.01.2013


Conform art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008  încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care, prin prisma dispoziţiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face imposibilă reluarea şi examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de soluţionare de către instanţa inferioară a cererii de ajutor public judiciar.

Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.

Prin sentinţa civilă nr. 2572/11 septembrie 2012, Tribunalul Mureş a anulat ca netimbrată acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C. L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Mureş, având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale.

În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că după indicarea  în monedă naţională a cuantumul despăgubirilor de natură materială  solicitate  de către reclamant, instanţa a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de achita taxa de timbru şi timbru  judiciar , apreciind că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, în contextul în care pretenţiile  reclamantului nu decurg din cauze penale.

 S-a mai reţinut că prin încheierea din cameră de consiliu din data de 22 mai 2012, instanţa a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, iar ulterior, prin încheierea din şedinţa camerei  de consiliu din data de 01.06.2012, a fost respinsă şi cererea de reexaminare, astfel că  la termenul de judecată  din data de 5 iunie 2012  i s-a pus în vedere că, sub sancţiune anulării cererii, are obligaţia  de a achita taxa de timbru şi timbru judiciar stabilite în sarcina sa.

Cum la termenul de judecată  din data  de 4 septembrie 2012, reclamantul prezent în faţa  instanţei  a arătat că nu a achitat şi nu are posibilitatea  de  achita taxa de timbru aferentă, instanţa a dispus, în temeiul  art. 165 din Codul de procedură civilă, disjungerea petitului privitor la solicitarea de acordare a daunelor  morale de cel privitor  la solicitarea  de acordare a daunelor  materiale  şi a invocat din oficiu excepţia de netimbrare, iar ulterior a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării acţiunii.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea ei în, sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar, iar ulterior, şi a cererii de chemare în judecată formulate.

În motivarea recursului s-a arătat că prin încheierea civilă din 22 mai 2012 s-a reţinut în mod greşit că nu ar fi depus actele doveditoare solicitate de către instanţă pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, iar în final aceasta a ignorat cu desăvârşire faptul că valoarea taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o achite are un nivel foarte ridicat faţă de veniturile sale, fiindu-i practic imposibil să o achite, situaţie în care se impunea aplicarea prevederilor art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008 şi scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reclamantul a susţinut că prin soluţia contestată i-a fost încălcat efectiv dreptul  constituţional de acces la justiţie, făcând trimitere din această perspectivă şi la jurisprudenţa C.E.D.O., care a statuat în sensul că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu art. 6 alin. 1 din Convenţie decât dacă prin aceasta se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un grad rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a susţinut legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, apreciind că argumentele reclamantului nu au niciun suport juridic, astfel că nu pot fi reţinute, în contextul în care acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2012, Curtea a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, reţinând în acest sens temeiul juridic al acţiunii şi împrejurarea că valoarea pretenţiilor reclamantului depăşeşte suma de 100.000 lei.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 292, 295 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin  acţiunea civilă  înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 29 septembrie 2011, sub nr. dosar 6362/102/2011, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei  de 550.000 euro, compusă din: 370.000 euro daune  materiale  şi  200.000 euro  daune morale, iar prin încheierea din 8 mai 2012 s-a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de a achita  pentru cererea având ca obiect plata de daune materiale o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.866, 6 lei şi 5 lei timbru judiciar (aferent sumei de 1.619.786 lei, echivalentul pretenţiei de 370.000 euro, conform precizării de la fila 107 - dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureş).

La acelaşi termen de judecată s-a constatat că reclamantul depusese anterior (la data de 27 aprilie 2012) o cerere pentru acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru aferente petitului privind daunele materiale menţionate, cerere care a fost soluţionată prin încheierea camerei de consiliu din 22 mai 2012, în sensul respingerii acesteia prin prisma neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, reţinându-se, totodată, nedepunerea tuturor înscrisurilor doveditoare solicitate de către instanţă la termenul din 8 mai 2012, respectiv declaraţie pe proprie răspundere că nu realizează alte venituri în afară de pensia lunară şi adeverinţe privind veniturile realizate de ceilalţi membri ai familiei (fila 123 - dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureş).

Reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii anterior evocate, însă şi aceasta a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din 1 iunie 2012, reţinându-se, pe de o parte, că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru (venitul mediu pe familie fiind de 452 lei), iar pe de altă parte, că nu a depus declaraţia pe proprie răspundere solicitată la termenul din 8 mai 2012, situaţie în care acesta se află în culpă, neputându-se aprecia că prin respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost limitat dreptul de acces la un tribunal (fila 131 – dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureş).

În circumstanţele cauzale anterior expuse, instanţa de fond a dispus - la termenul de judecată din 5 iunie 2012, amânarea judecăţii în vederea achitării de către reclamant a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, iar la termenul de judecată din 4 septembrie 2012  - constatând  neîndeplinirea obligaţiei amintite, a dispus disjungerea  cererii având ca obiect  acordarea de daune materiale şi a invocat excepţia netimbrării, în care sens s-a format prezentul dosar (nr. 6675/102/2012) şi s-a dispus anularea acţiunii.

Prin apelul declarat împotriva soluţiei menţionate, reclamantul contestă rezolvarea dată de către instanţa de fond cererii de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, însă sub acest aspect va trebui să se ţină cont de prevederile art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008, în conformitate cu care încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care – prin prisma dispoziţiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face imposibilă reluarea şi examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de soluţionare de către instanţa inferioară a cererii de ajutor public judiciar, în acest sens fiind şi practica judiciară în materie (exemplificativ, decizia civilă nr. 6886/6 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, dosar nr. 631/95/2010).

În ceea ce priveşte invocarea încălcării dreptului de acces la justiţie, Curtea a avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008 au fost supuse în repetate rânduri controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional reţinând că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a unor astfel de cereri, fiind justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară, iar faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale (deciziile Curţii Constituţionale nr. 1077/13 decembrie 2012 şi nr. 419/3 mai 2012).

Faţă de cele ce preced, constatând că rezolvarea dată cererii de acordare a ajutorului public judiciar şi, implicit, cererii de reexaminare împotriva soluţiei de respingere a celei dintâi, nu mai poate forma obiect de analiză  prin intermediul căii de atac  exercitate împotriva hotărârii prin care instanţa de fond s-a dezinvestit de soluţionarea pricinii, prin anularea acţiunii reclamantului ca netimbrată, fiind respectate sub acest ultim aspect prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea a dispus respingerea apelului ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 296 din Codul de procedură civilă.