Cerere de recurs

Recurs declarat de o persoană care nu are calitatea de parte în cauză.Consecinţe.

Recurenta nu a participat la judecarea cauzei în faţa primei instanţe, neavând calitate procesuală pasivă în această fază a litigiului dintre părţi şi nu a înţeles să formuleze o cerere de intervenţie nici în faţa instanţei de fond nici în faţa instanţei de recurs.

Nefiind parte în proces, recurenta nu are calitatea  de a declara recurs împotriva sentinţei care a soluţionat un litigiu între alte persoane şi care în aceste condiţii nu îi este opozabilă.

Cadrul procesual, din punctul de vedere al părţilor, stabilit la judecata înaintea instanţei de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecării recursului, urmând a se reţine lipsa legitimării procesuale active a recurentei şi a se respinge calea de atac declarată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală. 

(Tribunalul Arad, secţia civilă, decizia civilă  nr. 8 R /16 ianuarie 2013,dosar nr. 11523/55/2012)

Prin sentinţa civilă nr. 8060 din 19 septembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 11523/55/2012, Judecătoria Arad a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. E.T.H. S.A în contradictoriu cu pârâta A.L. , jud. Arad, obligând  pârâta să plătească reclamantei suma de 20.910,70 lei reprezentând preţ energie termică furnizată în perioada 01.02.2010-31.03.2012 şi suma de 4.750,11 lei reprezentând majorări de întârziere pentru  perioada martie 2010 - martie 2012, precum şi dobânda legală de la data înregistrării acţiunii, 03.08.2012 şi până la data plăţii efective a debitului restant de 20.910,70 lei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.502,64 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în baza raporturilor contractuale stabilite cu pârâta, respectiv în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 1020/04.07.2002, reclamanta a furnizat pârâtei apă caldă menajeră şi energie termică în perioada susmenţionată, emiţând facturi către pârâtă pentru decontarea contravalorii serviciilor prestate, şi anume pentru suma de 20.910,70 lei, sumă necontestată de către pârâtă.

Întrucât pârâta nu a achitat la termen contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă, în baza art.18 lit. a şi b din contract, reclamanta a calculat penalizări de întârziere pentru perioada martie 2010-martie 2012, în cuantum de 4.750,11 lei, pentru care a emis de asemenea facturi fiscale, necontestate de către pârâtă.

Reclamanta a făcut totodată dovada respectării dispoziţiilor prevăzute la art. 720l Cod procedură civilă, respectiv că a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, însă rezultatul a fost unul negativ, ca urmare a faptului că pârâta nu s-a prezentat.

Potrivit art. 969 Cod civil din 1864 (aplicabil raportat la data încheierii contractului de furnizare a energiei termice), contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 1073 Cod civil din 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei sale. Potrivit art. 1169 Cod civil din 1864, cel care face o afirmaţie în faţa judecăţii trebuie să o probeze. În materie contractuală, creditorul trebuie să dovedească doar existenţa creanţei, debitorului revenindu-i obligaţia de a face dovada obligaţiei sale de plată.

Faţă de cele de mai sus, văzând că reclamanta-creditoare prin contractul de furnizare a energiei termice şi facturile fiscale depuse la dosar (f. 19-56) a făcut dovada faptului că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în vreme ce pârâta debitoare nu a făcut dovada stingerii obligaţiei sale corelative prin plată, instanţa, faţă de textele de lege arătate, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 20.910,70 lei reprezentând preţ energie termică furnizată în perioada 01.02.2010-31.03.2012 şi suma de 4.750,11 lei reprezentând majorări de întârziere pentru  perioada martie 2010-martie 2012. Totodată, în baza art. 43 Cod comercial a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală de la data înregistrării acţiunii (03.08.2012) şi până la data plăţii efective a debitului restant de 20.910,70 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC I. SA prin lichidator, solicitând admiterea acestuia şi  modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de  S.C.  C. E. de T.  H. Arad.

În motivarea recursului recurenta a arătat că sentinţa este pronunţată cu interpretarea greşită a actelor deduse judecaţii şi cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii.

In speţă, acţiunea reclamantei a fost admisă in contradictoriu cu pârâta A.L.pentru facturi de energie termică si apă caldă aferente Căminului de Nefamilişti al SC I. SA, unde nu a fost constituită o asociaţie de locatari/proprietari, în condiţiile legii. Facturile care au făcut obiectul acţiunii sunt înregistrate în contabilitatea SC I. SA, iar reclamanta cunoştea că şi facturile anterioare celor care au făcut obiectul acţiunii au fost achitate de SC I. SA.

Prima instanţă, în baza rolului activ trebuia să solicite reclamantei toate precizările necesare pentru aflarea adevărului şi pentru identificarea corectă a pârâtei. Este de notorietate ca asociaţia de proprietari/locatari se constituie în condiţiile legii prin înregistrarea în registrul asociaţiilor si fundaţiilor şi i se atribuie un cod de identificare fiscală. Acţiunea reclamantei nu conţine asemenea menţiuni, după cum în contractul care stă la baza pretenţiilor reclamantei, de asemenea, nu sunt precizate cele două elemente de identificare.

Procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 indice 1 C.pr.civ a fost complet  viciată, scrisoarea reclamantei fiind primită, conform ştampilei aplicată pe confirmarea de primire, de Asociaţia de Proprietari din Arad, asociaţie care nu poate fi atribuită sub nici o formă Căminului de Nefamilişti al SC I.SA din Arad.

Întrucât împotriva SC I. SA a fost deschisă procedura insolvenţei în Dosarul 3087/108/2010 al Tribunalului Arad, prin încheierea 111/27.05.2010, administratorul judiciar a notificat reclamanta pentru a-şi declara această creanţă, conform art. 62 din Legea 85/2006, notificare primită de către reclamantă la data de 21.06.2010 potrivit confirmării de primire, însă reclamanta nu şi-a declarat creanţa, astfel încât in baza art. 76 din Legea 85/2006 este decăzută din dreptul de a-şi înscrie şi realiza creanţa în cadrul procedurii, iar prin efectul art. 36 din Legea 85/2006 nu poate formula împotriva SC I. SA o acţiune judiciară pentru valorificarea creanţei.

Apreciind că nu subzistă niciun temei de fapt si de drept pentru a se menţine o sentinţa pronunţată împotriva unei persoane care nu există, pentru pretenţii care reprezintă obligaţii de plată ce reveneau în sarcina SC I. SA,  recurenta a solicitat admiterea  recursului astfel cum a fost formulat.

În temeiul art.  77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, recurenta a solicitat  instanţei să constate scutirea de la plata taxelor de timbru.

In drept,  a invocat art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ, art.304 indice 1 C.pr.civ.

Prin întâmpinare,  intimata  SC C. E. de T.  H. S.A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii Judecătoriei Arad.

Pe cale de excepţie, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a  S.C. I. S.A. arătând că S.C. I.  S.A. nu a fost parte la judecata pe fondul cauzei, neavând niciun raport juridic cu intimata.  Contractul de furnizare a energiei termice şi apei calde a fost încheiat de SC C. E. de T.  H. SA cu Asociaţia de proprietari, iar toate facturile, inclusiv cele restante, au fost emise pe numele Asociaţiei.

 Împrejurarea că partea pârâta nu a exercitat calea de atac a recursului, chiar şi în ipoteza calificării demersului SC I. SA ca o intervenţie în interesul pârâtei, face ca  acesta să fie lipsit de obiect şi de temei, fiind o cerere accesorie căreia îi sunt incidente  dispoziţiile art. 56 C.pr.civ.

 Intimata a mai invocat şi excepţia lipsei de interes a S.C. I. S.A.  în promovarea acestui recurs. Intimata  are raporturi contractuale şi a  emis facturi Asociaţiei de Locatari. Utilităţile facturate au fost consumate de locatarii imobilului, reprezentaţi de asociaţie, astfel că nu apare evident interesul SC  I. S.A. în cauză, SC I. S.A. nu are calitatea de debitor al S.C  C.E.T. H. S.A.

  Pe fond, intimata a arătat că sentinţa atacată este legală şi temeinică având în vedere  următoarele aspecte:

Contractul nr. 1020 din 04.07.2002 a fost încheiat între Asociaţia Locatari  şi S.C C.E.T.H. S.A, iar în baza raporturilor contractuale stabilite cu debitoarea, a furnizat energie termică către locatarii acesteia, emiţând facturi pentru decontarea acestora. SC I. SA nu a fost în niciun moment beneficiara acestor servicii şi având în vedere că S.C. C.E.T. H. S.A. factura către asociaţie,  era firesc ca acţiunea să fie promovată împotriva a cesteia.

Prin răspunsul la întâmpinare,  recurenta a solicitat  respingerea ca nefondate a apărărilor intimatei şi  admiterea recursului.

Recurenta a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesule pasive este nefondată, întrucât facturile emise de intimată au fost înregistrate în contabilitatea S.C. I. S.A. până la factura 33219/30.09.2010 inclusiv, deci şi obligaţiile de plată fac parte din patrimoniul SC I. S.A.,  iar culpa că societatea nu a  fost chemată în judecată în primă instanţă aparţine exclusiv intimatei, care s-a bazat exclusiv pe interpretarea literală a preambulului contractului, ignorând faptul că facturile anterioare au fost achitate tot de S.C. I. S.A. Contractul 1020/04.07.2002 si Actul Adiţional este ştampilat cu ştampila S.C. I. S.A., iar nu a asociaţiei de proprietari; emiterea facturilor s-a făcut de către intimată către Căminul de Nefamilişti, pe facturi este menţionat codul fiscal  care aparţine S.C. I. S.A., iar nu Asociaţiei de Proprietari; din adresa 951/14.02.2011 reiese ca intimata a fost informată că nu există o asociaţie de proprietari constituită la nivelul Căminului de Nefamilişti care este proprietatea S.C. I. S.A. Intimata a fost notificată, în baza Legii 85/2006, de către administratorul judiciar pentru a-şi declara creanţa (singura creanţă era compusă din contravaloarea facturilor emise şi scadente la plată pana la 27.05.2010, data deschiderii procedurii S.C. I. S.A.), iar recursul nu a fost exercitat de Asociaţia de Proprietari, întrucât aceasta asociaţie nu există si nici nu a existat vreodată.

 Interesul promovării recursului de către S.C. I. S.A. prin executor judecătoresc derivă din principiul legalităţii pe care trebuie să-1 dovedească sentinţele judecătoreşti şi din necesitatea dovedită ca această sentinţă să nu fie pusă in executare silită, din eroare, împotriva unei alte asociaţii de proprietari, respectiv împotriva Asociaţiei de proprietari din Arad, BI.100, Sc. A-B, aşa cum s-au creat precedentele constând in faptul că acestei asociaţii i s-a comunicat convocarea la conciliere directă (potrivit ştampilei de pe confirmarea de primire), exemplarul acţiunii civile si al sentinţei 8060/19.09.2012, care ulterior au fost predate recurentei de Preşedintele Asociaţiei. Aceasta asociaţie nu este constituită in legătură cu proprietatea si folosinţa Căminului de Nefamilişti.

Pe fond, desfiinţând sentinţa atacată, constatând că in cauză, faţă de S.C. I. S.A. sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea 86 /2005, recurenta a solicitat suspendarea  judecăţii acţiunii reclamantei intimate.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate prin întâmpinarea intimatei-reclamante C.E.T.H. S.A. privind lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei şi lipsa interesului acesteia în promovarea căii de atac, tribunalul a  reţinut următoarele:

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta C.E.T.H. S.A împotriva pârâtei Asociaţia de Locatari Arad  şi a dispus obligarea acestei pârâte la plata debitului înregistrat faţă de reclamantă, a majorărilor de întârziere, dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

Recurenta nu a participat la judecarea cauzei în faţa primei instanţe, neavând calitate procesuală pasivă în această fază a litigiului dintre părţi şi nu a înţeles să formuleze o cerere de intervenţie nici în faţa instanţei de fond nici în faţa instanţei de recurs.

Nefiind parte în proces, recurenta S.C. I. S.A.  nu are calitatea  de a declara recurs împotriva sentinţei care a soluţionat un litigiu între alte persoane şi care în aceste condiţii nu îi este opozabilă.

Întrucât calitatea procesuală presupune interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei, ce izvorăşte din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport, recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, iar prin sentinţa recurată nu s-a dispus obligarea recurentei la plata vreunei sume, nu pot fi reţinute argumentele acesteia cuprinse în răspunsul la întâmpinare.

Recurenta a solicitat prin acelaşi răspuns la întâmpinare ca după desfiinţarea sentinţei recurate, pe fond, să se suspende cauza în temeiul disp. art. 36 din Legea nr. 86/2005, însă acţiunea reclamantei nu a fost formulată pentru realizarea creanţelor asupra debitorului SC IMAR SA sau bunurilor sale, pentru a fi operat suspendarea de drept reglementată de disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006. 

Cadrul procesual, din punctul de vedere al părţilor, stabilit la judecata înaintea instanţei de fond, nu poate fi mărit cu ocazia judecării recursului,  astfel încât tribunalul  a  reţinut lipsa legitimării procesuale active a recurentei şi a  respins calea de atac declarată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală. 

Domenii speta

Spete similare