CIVIL.Revendicare. Imobil preluat abuziv de stat. Competenţă materială. Imposibilitatea retrocedării

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Buzău la data de  17.05.2010  sub nr.  6798/200/2010, reclamantul … a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul …, prin Primar, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în cadrul unei acţiuni având ca obiect revendicare, prin care să se oblige pârâtul la plata (1) a 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în  …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, (2) a 780.000 lei, reprezentând compensarea lipsei de câştig prin imposibilitatea fructificării dreptului de folosinţă de la data aproprierii ilegale până la data introducerii acţiunii, (3) a 1.500 lei lunar, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la data stingerii efective a drepturilor de proprietate asupra imobilelor revendicate prin achitarea contravalorii acestora de către pârât, (4) a 20.000 lei- despăgubiri civile, constând în daune morale, cu cheltuieli de judecată. S-a mai cerut, de asemenea, să se constate că dreptul de proprietate asupra unui teren de 44 mp, situat în …, jud. Buzău, nu a fost desfiinţat legal şi că lipsirea de proprietate s-a făcut fără acordarea unei indemnizaţii echitabile.

În motivarea acţiunii,  întemeiate în drept pe prevederile art. 475,480,481, 482 c.civ. şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, s-a învederat că, în toamna anului 1977, fără respectarea Constituţiei din 1965, fără a exista vreun decret de expropriere şi fără acordarea unei indemnizaţii rezonabile şi echitabile, familia reclamantului a fost deposedată abuziv de o proprietate- construcţie cu destinaţie de locuinţă şi anexe gospodăreşti aferente, totalizând 143 mp construiţi şi teren aferent construcţiilor, în suprafaţă de 250 mp, situate în …., jud. Buzău-, că din octombrie 1977 şi până în prezent reclamantul, care a dobândit acea proprietate prin moştenire legală, are dreptul la compensaţie pentru lipsirea ilegală de proprietate conform practicilor internaţionale, că nu a fost dovedită în vreun fel legalitatea confiscării bunurilor amintite, că nu i s-a contestat reclamantului nici dreptul său de proprietate, ceea ce înseamnă că a rămas proprietarul acelor bunuri până în prezent, că această situaţie de încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului subzistă şi în prezent, că a avut loc o confiscare de fapt incompatibilă cu dreptul de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, precum şi că, neacordându-se nicio despăgubire pentru lipsirea de proprietate, a fost rupt echilibrul care trebuie să existe între cerinţele de interes general şi imperativele drepturilor fundamentale.

În dovedire, s-au depus unele înscrisuri (f.5,6-dosar nr. 6798/200/2010).

Pârâtul …, prin Primar a depus la data de 22.09.2010 întâmpinare, invocând lipsa calităţii procesuale active a reclamantului într-o acţiune în revendicare şi solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 5795/22.09.2010, pronunţată de Judecătoria Buzău- Secţia civilă în dosarul nr. 6798/200/2010, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău- Secţia civilă.

Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată iniţial la data de 19.10.2010 sub nr. 4733/114/2010.

Prin cererea depusă la data de 11.11.2010, reiterată la data de 22.12.2010, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale, solicitând declinarea competenţei la Judecătoria Buzău.

În urma admiterii declaraţiei de abţinere formulată în cauză, s-a format, în vederea repartizării aleatorii, un nou dosar, cu nr. 5216/114/2010, înregistrat la data de 22.11.2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului civil de faţă, Tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia necompetenţei materiale, invocată de către reclamant prin cererile depuse la datele de 11 noiembrie 2010 şi de 22 decembrie 2010, se observă că această excepţie- a cărei soluţionare cu prioritate se impune, în raport cu prevederile art. 137 alin. 1 c.proc.civ.- nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Într-adevăr, trebuie reliefat că, în mod corect, s-a reţinut, în considerentele sentinţei civile nr. 5795/22.09.2010, pronunţate de Judecătoria Buzău- Secţia civilă în dosarul nr. 6798/200/2010, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Buzău, în urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei, că litigiul dedus judecăţii rezidă într-o acţiune evaluabilă în bani, la care valoarea obiectului acţiunii depăşeşte suma de 500.000 lei, fiind astfel pe deplin aplicabile prevederile art. 2 alin. 1 lit. b) c.proc.civ.

Referitor la fondul acţiunii, se cuvine subliniat că, prin prezenta acţiune, reclamantul pretinde obligarea pârâtului …., prin Primar la plata (1) a 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, (2) a 780.000 lei, reprezentând compensarea lipsei de câştig prin imposibilitatea fructificării dreptului de folosinţă de la data aproprierii ilegale până la data introducerii acţiunii, (3) a 1.500 lei lunar, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la data stingerii efective a drepturilor de proprietate asupra imobilelor revendicate prin achitarea contravalorii acestora de către pârât, (4) a 20.000 lei- despăgubiri civile, constând în daune morale.

Or, conform art. 1169 c.civ. şi a art. 129 alin. 1 c.proc.civ., părţile au obligaţia să-şi probeze pretenţiile deduse judecăţii.

Tribunalul observă că, în speţă, nu numai că reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, dar, în cuprinsul acţiunii formulate, nu a făcut absolut nicio referire la probele de care înţelege să se folosească în dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii, nesocotind astfel şi prevederile art. 112 pct. 5 c.proc.civ.

Este esenţial de observat, în acest context, că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg (Hotărârea din 28 martie 2000 în Cauza Janquie et Ledun c. France), pentru îndeplinirea misiunii lor „naturale” de a tranşa un litigiu, tribunalele au nevoie să obţină cooperarea părţilor, care sunt ţinute să-şi expună pretenţiile în mod clar, neambiguu şi rezonabil structurate şi să şi le probeze.

Mai mult, trebuie observat, referitor la primul capăt de cerere, că, aşa cum a relevat pârâtul prin întâmpinarea depusă- a cărei cunoaştere de către reclamant este prezumată, faţă de obligaţia care-i revine acestuia, conform art. 129 alin. 1 teza I c.proc.civ., de a urmări desfăşurarea procesului-, între părţile prezentului dosar s-a judecat un alt dosar, cu nr. 1371/2005, care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 183/21.02.2006, pronunţată de Tribunalul Buzău- Secţia civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Prin această hotărâre judecătorească (depusă la f. 13-15-dosar nr. 6798/200/2010), soluţionându-se contestaţia formulată de reclamantul …. împotriva Dispoziţiei nr. 218/10.05.2005, emise de Primarul…, s-a dispus anularea acestei Dispoziţii şi s-a stabilit valoarea estimată a imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi teren intravilan în suprafaţă de 44 mp, situate în …., jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură, la suma totală de 159.043,82 lei RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Statuările pe aspectul valorii imobilelor amintite ale instanţei care a pronunţat această hotărâre irevocabilă şi având autoritate de lucru judecat nu pot fi contrazise într-un alt dosar, opunându-se la aceasta efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat.

Altfel spus, soluţia tranşată irevocabil de o instanţă se impune unei alte instanţe învestite cu o chestiune litigioasă născută între aceleaşi părţi, dar cu diferenţe de cauză (cum este şi cazul prezentului dosar, în care temeiul juridic al primului capăt al acţiunii rezidă în prevederile dreptului comun- art. 480, 481 c.civ.-, spre deosebire de dosarul anterior, în care temeiul îl reprezentau prevederile Legii nr. 10/2001).

Prin urmare, nu poate fi considerată fondată cererea reclamantului în sensul de a se obliga pârâtul să plătească suma de 700.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor casă de locuit şi anexele gospodăreşti şi restul de 44 mp teren intravilan, situate în …, jud. Buzău, imobile imposibil de retrocedat în natură.

Cu privire la celelalte capete ale acţiunii formulate, Tribunalul observă că nici acestea nu sunt întemeiate.

Într-adevăr, se observă nu doar că reclamantul nu-şi fundamentează în fapt şi în drept aceste pretenţii deduse judecăţii, mărginindu-se să înşire o serie de afirmaţii generale, fără relevanţă concretă, dar nu aduce sau propune nicio probă care să dovedească cererile formulate, deşi sarcina probei îi incumba.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge ca neîntemeiate atât excepţia necompetenţei materiale, invocate de către reclamant, cât şi acţiunea formulată.

Domenii speta

Spete similare