Revendicare imobiliara

Dosar nr. 4529/288/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 787

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE V.F.

Grefier G.T.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile  privind pe reclamanţii N. I;  M. N.  şi  B. E , în contradictoriu cu pârâtul T. V. ,  având ca obiect revendicare imobiliară disjungere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2014 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când a fost amânată pronunţarea pentru data de 05 februarie 2014, apoi pentru astăzi, 12 februarie 2014, încheierii care fac parte din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând constată că:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2062/288/2009 reclamantul T. V.  a chemat în judecată pe pârâţii COMISIA JUDEŢEANĂ, COMISIA LOCALĂ, N. I;  M. N.  şi  B. E, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate cu nr. ....../.......... şi a proceselor verbale de punere în posesie, acte nelegale deţinute de către pârâţi.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că între reclamant şi pârâta N. I. s-a mai purta un litigiu, având ca obiect nulitate titlu de proprietate, la acel moment, aceasta nefiind în posesia unui astfel de titlu, pentru ca ulterior să se procedeze la eliberarea titlului de proprietate şi la punerea în posesie, deşi potrivit disp. art. III din Legea 167/1997, aceasta nu era îndreptăţită.

Reclamantul a mai arătat că reconstituirea de care a beneficiat pârâta nu este legală, întrucât reconstituirea s-a efectuat pe un alt amplasament decât cel au autorului. Astfel, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 4875/1992 s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâţilor urmând a se aplica coeficientul de reducere stabilit pe localitate, iar prin sentinţa civilă nr. 1880/1997 s-a respins cererea prin care s-a solicitat punerea în posesie întrucât pârâţii refuză aplicarea coeficientului de echivalenţă de 1/3 prevăzut de Legea 18/1991 şi aplicată la toţi posesorii de livezi de pe raza Mun. Rm. Vâlcea.

S-a mai arătat că deşi din adeverinţa de rol rezultă că autorul N I a deţinut la rolul agricol în pct. „Buda Luncă” suprafaţa  de 0,50 ha arabil, pârâţii puteau primi pe vechiul amplasament în acest punct doar 1/3 din 5.000 mp, adică 1.667 mp, cât a primit şi reclamantul pentru o constituire tot de 5.000 mp.

În drept sunt incidente disp. Legii 18/1991 şi Legii 167/1997.

Pârâţii N. I;  M. N.  şi  B. E  au formulat în cauză Întâmpinare şi Cerere reconvenţională, la data de 24.04.2009, depuse la fila 40 dosar 2062/288/2009, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii au arătat că în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate şi a proceselor verbale de punere în posesie eliberate în favoarea pârâţilor, este de observat că această chestiune a îndreptăţirii pârâţilor la reconstituirea dreptului de proprietate în pct. „Lunca Buda” a fost tranşată definitiv şi irevocabil conform Deciziei civile nr. 800/R/12.06.2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul cu nr. 3162/288/2007.

S-a mai arătat că prin sentinţa civilă nr. 4875/05.05.1992 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor, în calitate de moştenitori ai autorului N. I , pentru o suprafaţă de totală de 5,8 ha, iar prin sentinţa civilă nr. 691/25.04.1995 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, s-a dispus obligarea Comisiei locale ..... să-i pună în posesie pe aceştia pe aceeaşi suprafaţă de teren, din care face parte şi terenul în litigiu, în suprafaţă de 5.000 mp, situat în pct. „Lunca Buda”.

Pârâţii au mai arătat că reclamantul a formulat la data de 28.02.1991 cerere de constituire a dreptului de proprietate, menţionând că a lucrat consecutiv în cadrul CAP la ferma Buda în ultimii 3 ani şi că nu posedă altă suprafaţă de teren. Prin Hotărârea nr. 77/1991 acesta a fost validat cu suprafaţa de 5.000 mp şi în urma aplicării coeficientului de echivalenţă de 3 la 1, terenul fiind de categorie livadă, a fost pus în posesie potrivit procesului verbal asupra terenului în suprafaţă de 1.667 mp.

Reclamantul a fost pus în posesie asupra terenului în suprafaţă de 1.667 mp, însă nu au fost respectate disp. art. 17 din Legea 18/1991, în sensul că deşi acesta trebuia pus în posesie pe teren din rezerva primăriei, cu toate acestea reclamantul a fost pus în posesie pe o parte din teren aparţinând pârâţilor, astfel că pe cale reconvenţională, pârâţii au solicitat obligarea reclamantului să respecte deplina proprietate şi liniştita posesie asupra terenului în suprafaţă de 731,59 mp situat în pct. „Lunca Buda”.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâţi, prin Încheierea de şedinţă din 15.05.2009  instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale din dosarul nr. 2062/288/2009.

În urma disjungerii cauza s-a înregistrat pe rolul instanţei sub nr. dosar. 4529/288/2009, fiind o cerere distinctă, întrucât doar după rămânerea definitivă a hotărârii privind constatarea nulităţii titlului se poate soluţiona şi cererea în revendicare.

În şedinţa publică din 30 octombrie 2009 la cererea reclamantul pârât T. V., s-a dispus de către instanţă, în baza art. 244 pct.1 Cod pr. civilă suspendarea prezentei cauze, în contradictoriu cu pârâţii reclamanţi N. I;  M. N.  şi  B. E, până la soluţionarea dosarului  Judecătoria Rm.Vâlcea, menţionat anterior, nr. 2062/288/2009, având ca obiect fond funciar nulitate parţială Titlului de proprietate cu nr. ..../..... şi a proceselor verbale de punere în posesie .

Reclamanţii N. I;  M. N.  şi  B. E prin apărător au învederat în şedinţa publică din 19 aprilie 2013, că a fost soluţionat dosarul  nr.  2062/288/2007, pentru care s-a dispus suspendarea cauzei.

S-a reluat astfel judecata , iar în şedinţa publică  din 24 mai 2013 s-a dispus ataşarea dosarului nr. 2062/288/2009.

La fila 113 dosar 4529/288/2009, reclamanta N.I. a procedat la  completarea şi  precizarea cererea de chemare în judecată.

Astfel, reclamanta solicită majorarea câtimii obiectului cererii în revendicare şi obligarea pârâtului T.V. la respectarea proprietăţii şi posesiei asupra unei suprafeţe de 1023 mp ocupată de acesta din terenul proprietatea sa, aşa cum este identificată această suprafaţă prin expertizele tehnice realizate în dosarul nr. 2062/288/2009 ; obligarea pârâtului T V. de a-i plăti suma de 902,70 lei pe care reclamanta pretinde că a  achitat-o cu titlu de onorariu expert în dosarul nr. 2062/288/2009, potrivit sentinţei civile nr. 7400/2012; obligarea pârâtului T.V. la plata către reclamantă a sumei de 1500 de lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului în litigiu pe ultimii 3 ani de zile.

Reclamanta  motivează cererea  în sensul că pârâtul T.V. stăpâneste fără titlu terenul proprietatea sa, cu rea credinţă, titlul acestuia de proprietate fiind anulat prin decizia civilă nr. 800/R/ 12.06.2008 a Tribunalului Vâlcea.

Se invocă în drept dispoziţiile art. 485 şi 487 din Vechiul cod de pr.civ.

Părţile, de comun acord au solicitat instanţei, ataşarea dosarului nr. 2062/288/2009, arătând că înţeleg să se folosească de probele administrate în cauza respectivă.

În şedinţa publică din 20 noiembrie 2013, pârâtul, prin apărător a invederat instanţei că a înţeles să invoce multe excepţii privind cererea reconvenţională formulată de reclamanţii N. I;  M. N.  şi  B. E şi cererea de completare şi precizare formulată de  reclamanta N.I..

După  ataşarea spre consultare a dosarul 2062/288/2009, pârâtul a arătat că înţelege să reitereze excepţiile invocate la termenul sus –menţionat.

Apărătorul pârâtului a precizat că, la cererea de chemare în judecată în care partea pe care o reprezintă a fost reclamant s-a formulat  la data de 24.04. 2009 întâmpinare – cerere reconvenţională, iar cererea reconvenţională nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art 119 alin 2 Cprciv , raportat de 112 Cprciv., nu este menţionat numele pârâtului, numele reclamantului, obiectul cererii şi solicită ca în temeiul art 133 Cprciv să se constate nulitatea cererii reconvenţionale.

De asemenea,  a solicitat anularea cererii reconvenţionale pentru lipsa taxei de timbru .

 În ceea ce priveşte cererea de completare, modificare  a cererii reconvenţionale arată nu poate fi primită după 4 ani de zile.  Arată că această cerere are un caracter reconvenţional. Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea, sau cel târziu prima zi de înfăţişare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie la primul termen de judecată.

Apărătorul reclamantei N.I. –av. .... cu privire la excepţia nulităţii cererii  reconvenţională pentru lipsa condiţiilor de formă a  solicitat să se aibă în vedere că cererea reconvenţională este formulată odată cu întâmpinarea prin acelaşi înscris. Din analiza înscrisului ca un tot unitar, în care  s-a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională se poate observa că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru cererea de chemare în judecată. Apreciază că nu este vorba de o nulitate cererii  reconvenţională pentru lipsa condiţiilor de formă.

  În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii reconvenţionale s-a învederat că a fost achitată taxa de timbru, dovada fiind depusă la dosar. Lipseşte orice vătămare care ar putea justifica o nulitate. Vătămarea a fost acoperită în cursul procesului  până la pronunţarea hotărârii astfel că se solicită respingerea excepţiei.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii  cererii de completare a cererii reconvenţionale arată că  momentul la care se poate aprecia  dacă cererea  este formulat în termen, este cel al primei zi de înfăţişare.  Atât timp cât în dosarul de fond din care s-a disjuns  cererea reconvenţională s-a apreciat că această cererea nu poate fi judecată, părţile nefiind  în postura  de a pune concluzii  şi de propune probe,  întrucât nu se soluţionase cealaltă  cerere,  părţile nu se aflau la prima de zi de înfăţişare, în acea  cerere reconvenţională,  întrucât părţile nu se puteau judeca. Hotărârea de disjungere a rămas irevocabilă, prin urmare, odată statuându-se irevocabil asupra imposibilităţii părţilor de a se judeca în acea cerere reconvenţională,  înseamnă  că prima zi de înfăţişare s-a prorogat până ce dosarul a fost repus pe rol ca urmare a soluţionării irevocabile a cererii principale. Se consideră astfel  că cererea de completare a fost formulată în termen legal, adică până la prima zi de înfăţişare, când părţile puteau păune concluzii. Faţă de cele invocate solicită respingerea excepţiei.

În şedinţa publică din 04 decembrie 2013, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia privind anularea cererii reconvenţionale constatând îndeplinită cerinţa timbrării potrivit chitanţelor anexate la dosar. De asemenea, s-a respins excepţia de nulitate a cererii reconvenţionale, invocată de pârât prin întâmpinare, constatându-se îndeplinite cerinţele legale prev. de art. 112 alin 2 Cod pr. civ, raportat la obiect şi la semnătură.

În aceiaşi şedinţă publică, instanţa a procedat la  disjungerea capătului doi şi trei din cererea reconvenţională aflată la filele 113 dosar, pentru a nu se întârzia capătul de cerere referitor la revendicare, ce a format obiectul cererii reconvenţionale formulată iniţial, şi care face obiectul prezentei cauze.

Din ataşarea dosarului nr. 2062/288/2009, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr.4875/5 mai 1992, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.2581/1992, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al pârâţilor N. I;  M. N.  şi  B. E , în calitate de moştenitori ai autorului N.I  pentru o suprafaţă totală de 5,80 ha, pentru ca ulterior, datorită refuzului de a se proceda la punerea în posesie, prin sentinţa civilă nr.691/25 aprilie 1995, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.894/1005, s-a dispus obligarea Comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar Rm. Vâlcea să-i pună în posesie pe aceştia asupra aceluiaşi teren, din care, face parte şi terenul în litigiu în suprafaţă de circa 5000 mp., situat în pct. „Lunca Buda”, Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea.

Deşi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută de autorul N.I. aşa cum rezultă din  Titlul de proprietate depus de către pârâţi la fila 48 dosar, prin procesul-verbal de la fila 49 din dosar, moştenitorii acestuia, respectiv pârâţii, nu au fost puşi în posesie pe întreaga suprafaţă de circa 5000 mp, cu toate că din adeverinţa de rol agricol eliberată în anul 1991, se reţine că autorul a deţinut în pct. „Luncă Buda”, Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea, această suprafaţă de teren, ci numai pentru o suprafaţă de 4476 mp, cuprinsă în tarlaua 56, parcela 1145/5, având va vecini la Nord – Marian Ioan, la Sud – Teodorescu Emil, la Est – Teodorescu Emil şi la Vest – Ţimpea Visarion.

În ceea ce priveşte situaţia reclamantului T.V., din probele administrate a rezultat că acesta a formulat la data de 28.02.1991 cerere de constituire a dreptului de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.18/1991, menţionând că a muncit consecutiv în cadrul CAP Rm. Vâlcea, la ferma Buda şi că nu posedă altă suprafaţă de teren.

În urma cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de către reclamant, prin Hotărârea nr. 77/17 octombrie 1991, acesta a fost validat cu suprafaţa de 5000 mp prevăzută de lege şi, în urma aplicării unui coeficient de echivalenţă de 3 la 1, terenul care a făcut obiectul constituirii având categoria de folosinţă livadă, a fost pus în posesie potrivit procesului-verbal de la fila 31 dosar nr. 5/288/2005, asupra terenului în suprafaţă de 1667 mp, tarlaua 56, parcela 1254/4, având ca vecini la Nord – Popescu Elisabeta, la Sud – Miron Ion, la Est – Odihnă Tudor, Bogoslov Gheorghe şi Nicolaescu Ion, iar la Vest – rezervă, eliberându-i-se ulterior pentru acelaşi teren Titlul de proprietate nr. 877/4443/19.07.1996.

Prin cererea înregistrată sub nr. 5/288/2005 pârâţii, reclamanţi în cauza respectivă, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate eliberat în favoarea reclamantului din prezenta cauză, iar în urma probelor administrate în cauză, prin Decizia civilă nr. 800/R/2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă acţiunea, constatându-se nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 731,59 mp, teren situat în pct. „Lunca Buda”, instanţa analizând în cadrul soluţionării dosarului atât actele de constituire ale reclamantului, cât şi actele de reconstituire ale pârâţilor.

Astfel, instanţa a reţinut că, potrivit actelor de reconstituire ale pârâţilor, respectiv sentinţa civilă nr.4875/5 mai 1992, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.2851/1992, aceştia în calitate de moştenitori ai autorului N.I. erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament şi pentru terenul în suprafaţă de 731,59 m.p., cu privire la care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului T.V.

Instanţa a reţinut de asemenea că pentru a se stabili îndreptăţirea sau neîndreptăţirea reclamantului T.V. de a fi pus în posesie şi de a i se elibera titlu de proprietate pentru terenul în litigiu în  suprafaţă de 731,59 mp, trebuie să fie avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la momentul eliberării acestor acte, respectiv dispoziţiile Legii 18/1991 în forma iniţială, înainte de modificarea intervenită prin Legea nr.169/1997.

Astfel, potrivit art.17 alin.1 şi 2 din Legea nr.18/1991 în formă iniţială: „Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat şi nu au moştenitori, precum şi terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziţia comisiei. Toate terenurile cooperativei care nu sunt atribuite conform art. 13-16, precum şi terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziţia comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptăţite, potrivit prevederilor prezentei legi”.

De asemenea, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.18/1991 în formă iniţială: „Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art.17, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativă”.

Prin urmare din coroborarea celor două texte legale, reclamantul T.V., al cărui drept la constituirea dreptului de proprietate a fost validat prin Hotărârea nr.77/1991, putea fi pus în posesie doar asupra terenurilor menţionate în art.17 din Legea nr.18/1991, care formau rezerva comisiei (terenurile preluate de la persoane care nu au moştenitori, terenuri care nu au fost solicitate prin cereri de reconstituire sau terenuri extravilane proprietatea statului aflate în folosinţa cooperativei).

S-a reţinut că reclamantului din dosarul nr.2062/288/2009, T.V. i-a fost atribuită suprafaţa de 731,59 mp conform art.18 alin.1 din  Legea nr.18/1991, nu din rezerva Comisiei locale, ci din terenul pentru care moştenitorii autorului N.I.  formulaseră deja cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi pentru care acestora li se validase dreptul de proprietate.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că deşi potrivit Hotărârii nr.77/1991, reclamantul T.V. era îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 5.000 mp (prin echivalenţă s-a ajuns la o constituire pe o suprafaţă de 1.667 mp), el a fost pus greşit în posesie asupra terenului în suprafaţă de 731,59 m.p. ce nu făcea parte din  rezerva comisiei şi i s-a eliberat în mod eronat titlu de proprietate pentru această suprafaţă. Pentru terenul în litigiu ar fi trebuit în mod corect eliberate proces-verbal şi titlu de proprietate pe numele moştenitorilor autorului N.I., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate. De altfel, la data eliberării procesului-verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emise reclamantului T.V., la nivelul Comisiei locale ..... exista rezervă, fapt dovedit de înscrierea vecinilor pe puncte cardinale, la Vest  terenul învecinându-se tocmai cu această rezervă.

Aceeaşi instanţă a statuat şi cu privire la aplicarea coeficientului de echivalenţă şi coeficientului de reducere prevăzut de Legea fondului funciar, în sensul că în mod corect s-a aplicat coeficientul de echivalenţă faţă de reclamant, întrucât reclamantului i s-a constituit în baza art.18 din Legea 18/1991, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol de 5000 mp şi prin aplicarea acestui coeficient de echivalenţă s-a ajuns să se realizeze punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pe suprafaţa de 1.667 mp livadă. În schimb, problema aplicării acestui coeficient de echivalenţă nu s-a pus în cazul moştenitorilor autorului N.I., deoarece terenul provenit de la acesta avea la data preluării de către CAP categoria de folosinţă livezi, la fel ca şi în prezent.

Este de observat că ulterior litigiului dintre părţi, în favoarea pârâţilor a fost emis titlul de proprietate atacat de către reclamant, însă actul de reconstituire a fost emis tocmai ca urmare a deciziei civile, pentru suprafaţa de 5.208 mp, stabilindu-se că pârâţii sunt îndreptăţiţi la reconstituirea acestei suprafeţe de teren, diferenţa dintre punerea în posesie a pârâţilor şi titlul de proprietate fiind suprafaţa asupra căreia reclamantul a fost pus în posesie în mod greşit, nu din rezervă, ci asupra terenului care se cuvenea pârâţilor.

 Din ataşarea dosarului nr. 2062/288/2009, rezultă că, prin Raportul de expertiză întocmit în cauza nr. 2062/288/2009 de către expertul desemnat, se reţine că titlul de proprietate emis ulterior pârâţilor se suprapune parţial cu terenul reclamantului pe o suprafaţa compusă din  S1=14,21 mp şi S 9=753,03 mp, această suprapunere provenind de la faptul că la punerea în posesie a pârâţilor nu s-a corelat planul parcelar, în sensul de a se ţine cont de punerile în posesie făcute anterior, însă instanţa a statuat cu putere de lucru judecat că punerea în posesie în favoarea reclamantului s-a efectuat în mod greşit, cuprinzând suprafaţa de 731,59 mp care nu constituia rezervă şi pentru care se putea proceda la punerea în posesie a reclamantului, ci reprezenta terenul pârâţilor.

Analizând comparativ schiţa întocmită de către expertul desemnat în cauză cu schiţa întocmită de către expert şi care a fost avută în vedere de către instanţa la momentul pronunţării Decizie civile nr. 800/R/12.06.2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a reţinut că terenul identificat în dosarul nr.2062/288/2009 şi asupra căruia există suprapunere este acelaşi cu terenul identificat prin prima expertiză întocmită în cauză.

Din ataşarea dosarului nr. 2062/288/2009, se reţine astfel cu putere de lucru judecat, că prin sentinţa civilă nr. 7400/29.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 2062/288/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr. 1141/R/2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul T.V. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, .Judecătoria Rm.vâlcea, a reţinut astfel  că, terenul în suprafaţă totală de 764,24 mp, compus din S1-14,21 mp şi S9-753,03 mp, pentru care reclamantul T.V. a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emise pârâţilor, face parte din vechiul amplasament al autorilor pârâţilor pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora prin sentinţa civilă nr. 4865/1992, că nu face parte din rezerva comisiei locale, iar reclamantul T.V. nu era îndreptăţit să i se atribuie această suprafaţă.

Ca urmare, prin sentinţa civilă nr. 7400/2012 pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea în dosarul nr. 2062/288/2009  rămasă  irevocabilă prin respingerea recursului potrivit deciziei civile nr. 1141/R/2012, s-a statuat cu putere de lucru judecat referitor la legalitatea şi valabilitatea titlului de proprietate invocat de reclamanţii din prezenta cauză pentru revendicarea terenului în litigiu  în suprafaţă totală de 767,24 mp, compus din suprafeţele S1-41,21 mp şi S9- 753,03 mp, chestiunea litigioasă dezlegată în dosarul nr. 2062/288/2009 se află în strânsă legătură cu cea care formează obiectul prezentei cauze.

Susţinerile pârâtului T.V., ca instanţa să aibă în vedere pct. 3 din răspunsul la obiecţiuni formulat de către expert în dosarul privind nulitate parţială titlu, prin care acesta a întocmit şi variante aplicând coeficientul de echivalenţă, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii din prezenta cauză (pârâţii din dosarul nr. 2062/288/2009), nu vor putea fi reţinute în cauză, deoarece acest coeficient nu este aplicabil.

Omologarea acestui punct de vedere, nu va putea fi avut în vedere de către instanţa de judecată, deoarece ar conduce la răsturnarea situaţiei stabilite anterior de către o instanţă de judecată şi a nu ţine cont de statuările acesteia, ceea ce este împotriva legii.

Acţiunea în revendicare reprezintă acţiunea prin care proprietarul unui bun individual determinat, care a pierdut posesia acestuia în favoarea unui terţ, cere să i se recunoască dreptul său de proprietate asupra bunului şi să obţină restituirea de la neproprietar.

În conformitate cu regula înscrisă în art. 1169 C.civ. reclamantul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde.

Faţă de starea de fapt reţinută şi pentru considerentele legale arătate, instanţa apreciază că se impune admiterea în parte ca întemeiată a acţiunii în revendicare formulate de către reclamanţii N. I;  M. N.  şi  B. E, astfel cum a fost precizată şi completată la fila 113 dosar,  în contradictoriu cu pârâtul T.V. .

În conformitate cu prevederile art.480 C.civ, se va dispune obligarea pârâtului  să respecte  reclamanţilor dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă totală de 767,24 mp, situat în extravilanul municipiului Rm Vâlcea, punctul „Lunca”, compus din suprafeţele S1-41,21 mp şi S9- 753,03 mp, astfel cum sunt individualizate în schiţa Anexa nr.1 la Raportul de expertiză întocmit de expertul topo ...... în dosarul nr. 2062/288/2009, aflată la fila 480 dosar, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

În baza disp. art. 274 Cod pr. civ., pârâtul T.V urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată justificate în cauză, către reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea precizată şi completată la fila 113 dosar, formulate de  reclamanţii N. I;  M. N.  şi  B. E.

Obligă pe pârâtul T.V. să respecte reclamanţilor dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă totală de 767, 24 mp, situat în extravilanul municipiului Rm Vâlcea, punctul,, Lunca", compus din suprafeţele S 1=14, 21 mp si S 2= 75, 03 mp, astfel cum individualizate în schiţa Anexa nr. 1 la Raportul de expertiză  întocmit de expertul topo ...... în dosarul nr. 2062/288/2009, aflată la fila 480 dosar, ce  face parte integrantă din prezenta sentinţă.

Obligă pe pârât la plata sumei de 227 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12.02.2014.

Preşedinte,

V.F.

Grefier,

G.T.

Domenii speta

Spete similare