Plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de …. pe rolul Judecătoriei B. sub nr….., petentul BI a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ….., încheiat la data de …. de Inspectoratul Judeţean de Poliţie B., solicitând anularea acestuia pentru motive de netemeinicie.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal de contravenţie nu este cea veridică. Acesta a mai arătat că nu a jignit pe nimeni, ci a purtat o discuţie civilizată cu dânsul privind deranjul şi disconfortul pe care îl produce câinele pe care îl are în camera sa de locuit ( latră noaptea).A mai menţionat petentul că l-a rugat insistent dar pe un ton civilizat să-şi mute câinele în altă parte.

În drept, plângerea nu a fost întemeiată.

În dovedire, petentul a depus la dosar procesul verbal contestat.

În conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

Intimata  Inspectoratul Judeţean de Poliţie B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare,  aceasta a arătat că , în fapt, la data de 08.09.2011 , cu ocazia controlului efectuat la căminul de nefamilişti, din ….. agentul de pază PA a sesizat că a avut o problemă cu locatarul BT, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi i-a adresat injurii şi expresii jugnitoare. Cele reclamate au fost confirmate şi de către NN, un alt locatar al acestui cămin.

 În drept, intimata şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115-118 CPC, OG 2/2001, Legea 61/1990.

În dovedire, intimata a depus la dosar raportul agentului constatator , declaraţia numitului NN şi declaraţia numitei PA.

Instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu 2 martori pentru intimată, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

 Analizând întregul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Instanţa constată că este competentă, conform art.32 alin.2 din OG 2/2001 să soluţioneze prezenta plângere, contravenţia fiind săvârşită în circumscripţia sa teritorială şi că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001.

Prin procesul verbal de contravenţie seria …. s-a reţinut în sarcina petentului faptul că , aflându-se în căminul de nefamilişti, din ….. şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice ,i-a adresat injurii şi expresii jignitoare numitei PA, agent de pază.

S-a reţinut încălcarea art.3 pct.1 din Legea 61/1991, iar petentul a fost sancţionat în baza art.4 alin.1 lit.b din aceeaşi lege.

Petentul nu a fost de faţă la întocmirea procesului verbal.

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa reţine că, deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanţă cu art.34 din OG 2/2001.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag şi Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franţa, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii trebuie observat că dispoziţiile Legii 61/1991 care au fost încălcate au drept scop asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii fiind obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării si al normelor de convieţuire socială.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din OG 2/1001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor , iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v.România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege [...].

În concordanţă cu art.3 pct.1 din Legea 61/1991, constituie contravenţie săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice, iar conform art.4 alin.1 lit. b din acelaşi act normativ, aceasta se sancţionează cu amendă de la 200 la 1000 lei.

 Instanţa reţine că petentul nu a răsturnat prezumţia de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic şi corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în faţa instanţei, deşi acesta a avut posibilitatea de a îşi expune apărările în cadrul acestui proces. Instanţa reţine, din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, respectiv martora PA şi martorul NN, rezultă că petentul, la data de 08.09.2011, în jurul orei 21.30, a ieşit în faţa căminului de nefamilişti unde locuieşte şi i-a adresat injurii numitului NN. Agentul de pază PA a încercat să aplaneze conflictul provocat de către petent , însă acesta a început să-i adreseze cuvinte vulgare, tulburând liniştea locatarilor.

Întrucât se constată că amenda aplicată petentului este îndreptată spre minimul prevăzut de lege, ţinând cont de comportamentul neîmpăciuitor al petentului în societate, precum şi de faptul că acesta nu recunoaşte şi nu regretă fapta comisă, procesul verbal contestat apare ca fiind legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată corect individualizată.

Având în vedere că petentul nu a făcut dovada contrară celor reţinute în procesul verbal de contravenţie contestat, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare