Nulitate act juridic

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Reclamantă : V.M.

Pârât 1) S.C. C.B.S.A. La data de 5.12.2011 S.C. C.O. L.T.D. cu sediul în Dubai prin mandatar S.C. CRC S.RL. cu sediul în Bucureşti a formulat o cerere de subrogare în drepturile C.E.B. arătând că îşi însuşeşte toate actele efectuate de către cedentă în dosar. Cererea a fost admisă prin Încheierea din data de 5. 12.2011, prin care s-a dispus introducerea în cauză a acestei societăţi în calitate de pârâtă.

2)S.C. E. S.R.L. prin lichidator judiciar I.E..

Obiectul cererii de chemare în judecată: Constatarea nulităţii contractului de ipotecă autentificat sun nr. 1983/20.08.2009 , ipotecă de rang I şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2855/25.11.2009 ipotecă de rang II , ambele contracte autentificate de B.N. Z.C.C..

Motivele cererii de chemate în judecată: Reclamanta arată că la data formulării acţiunii S.C. E.  S.R.L., societatea pentru care a garantat, se află în procedura de insolvenţă. Susţine că a existat o înţelegere cel puţin tacită între bancă şi societatea creditată cu privire la acordarea acestor sume care nu puteau fi rambursate , dacă se ţine cont de situaţia financiară a societăţi la data creditării.

Arată că în luna iulie 2009 când s-a angajat linia de credit de 1400000 lei societatea nu reuşea să încaseze plata pentru lucrările efectuate având un sold de 2320406 lei şi furnizori de achitat în sumă de 4 371 618 lei. Arată că în momentul în care banca a aprobat o nouă linie de credit a avantajat mărirea datoriei societăţii. Arată acest credit a fost acordat pe baza unei facturi fiscale emise de S.C. E. S.R.L., beneficiar M.I. , în sumă de 100000lei şi un bilet la ordin semnat de S.C. T. în sumă de 100000lei, factura în cauză fiind stornată ulterior.

„Arată că banca are calitate de comerciant, că banca era obligată să efectueze toate verificările necesare la acordarea creditului, că banca are interdicţia de a acorda credite excesive ,peste puterea economică a comerciantului şi invocă în acest sens deciziile secţiei comerciale ale Curţii de casaţie franceze.

Susţine că această activitate ilicită a băncii s-a desfăşurat în conivenţă cu debitorul principal ( S.C. E. S.R.L. ) pentru ca în final banca să se îndestuleze numai pe baza executării garanţiilor imobiliare.

Reclamanta susţine că este tânără, lipsită de experienţă şi că Banca nu a informat-o în mod corect asupra contractului de credit şi a actelor adiţionale acestuia.

Arată că la data la care a încheiat primul contract de ipotecă a fost obligată de către bancă să garanteze şi un credit acordat anterior, făcând să retroactiveze contractul de ipotecă.

Arată că nu a fost corect informată şi că cele două contrate de ipotecă au fost redactate de către reprezentanţii băncii. Arată că cele două contracte de ipotecă sunt nule deoarece suma pentru care s-a garantat cu imobilul ipotecat nu este determinată.

Mai arată că prin contractul de ipotecă s-a obligat să achite comisioane, dobânzi, speze aferente şi cheltuieli a căror valoare nu este determinată.

Apărările pârâtei : C. C.E.B. (ROMÂNIA )S.A., înainte de subrogarea determinată de cesiunea de creanţă nr. 10 /27.07.2011 (pg. 19 dos), a formulat Întâmpinare.

A solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Arată că a încheiat cu S.C. E. S.R.L. Bacău contractul de limită de creditate nr. 68/19.07.2007, modificat prin acte adiţionale , practic o linie de creditare cu opţiuni multiple, până la concurenţa sumei de 2000000lei . Printre alte forme de garantare, au fost încheiate cu reclamanta contractele de garanţie ipotecară cu nr. 1983/20.08.2009, ipotecă de rangul I, intabulat la C.F. sub numărul. 27847/21.08.2009 şi contractul de ipotecă de rangul II intabulat la C.F. sub nr. 40523, contrate de garanţie reală imobiliară constituite asupra imobilului situat în Bacău , format din 1239,56 m.p. teren, curţi construcţii, proprietatea lui V.M A. , reclamanta în cauză.

Arată că ipoteca constituie o garanţie asupra unui bun imobil care permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla pentru a primi creanţa sa cu preferinţă din preţul bunului ipotecat . cf. art. 1746-1814 cod civil.

Arată că ipoteca s-a constituit prin act liber consimţit, inscripţiile ipotecare s-au făcut la OCPI Bacău, imobilul este în circuitul civil. Arată că garantul avea capacitate de exerciţiu, şi era proprietarul bunurilor imobil că s-au respectat condiţiile de formă, contractul fiind încheiat prin înscris autentic, s-au asigurat condiţiile de publicitate.

Susţine că motivele invocate de către reclamantă în ceea ce priveşte lipsa de experienţă nu pot fi luate în considerare de către instanţă.

Arată că nulitatea are ca efect juridic reprezintă o sancţiune a unui act încheiat cu încălcarea legalităţii şi restabileşte situaţia dinaintea încheieri acestui act. Închei. Arată că nu există nici o clauză ilicită sau imorală, că au fost respectate condiţiile de formă şi de fond a contractului de ipotecă. Arată că consimţământul reclamantei nu a fost viciat, a fost liber consimţit, şi că în ambele contracte de ipotecă sunt inserate valorile la care este evaluat imobilul, cu posibilitatea creditoarei de reevaluare cu ocazia executării silite.

Taxă de timbru: Instanţa a dispus achitarea unei taxe de timbru în valoare de 9547 lei. A formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin Încheierea din data de 27.06.2012, la reexaminarea cererii , instanţa a dispus achitarea taxei de timbru în 10 rate, ultima încasată fiind la data de 3 iunie 2013.

Aspecte procedurale: Dosarul a fost pierdut. Prin Încheierea din data de 19.03.2012 instanţa a dispus refacerea înscrisurilor.

Probe: A fost administrată proba cu înscrisuri şi cu expertiza contabilă propusă de reclamantă ,admisă prin Încheierea din data de 18.02.2013, pg. 148 vol. 2 , obiectivele fiind cele propuse de reclamantă la pagina 29 dosar v. 2 . Proba a fost administrată pentru a se verifica care era situaţia financiară a S.C. E. S.R.L. la data efectuării împrumuturilor garantate de către reclamantă. Raportul de expertiză a concluzionat că la data încheierii celor două contracte de ipotecă situaţia economico financiară a societăţii era slabă, aceasta nu avea lichidităţi pentru continuarea procesului de producţie şi pentru a realiza contractele de lucrări aflate în derulare. Societatea la acea dată nu putea rambursa creditele angajate .

Soluţia instanţei de fond : Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că între  S.C. E. S.R.L. şi S.C. C.E.B.S.A. s-a încheiat contractul de credit tip limită de creditare cu opţiuni multiple. La data de 21.08. 2009 reclamanta V.M A. a  încheiat primul contract de garantare a creditului în cauză , încheind contractul de ipotecă imobiliară de rangul I autentificat sub nr. 1983, la BNP Z.C.C.  La data e 26.11.2009 a încheiat al doilea contract de garanţie autentificat sub nr.2855, la BNP Z.C.C., respectiv ipotecă imobiliară de rangul II. Ambele ipoteci au fost instituite asupra imobilului situat în Bacău.

Ipotecile au fost înscrise la Cartea funciară.

Cu nr. 10 /27.07.2011 s-a încheiat un contract de cesiune de creanţă între S.C. C.E.B. (ROM ) în calitate de cedent şi C.P. Dubai , în calitate de cesionar,având ca obiect un portofoliu de creanţe, în care se regăseşte şi creanţa deţinută de S.C. E. S.R.L. Bacău.

C.P. prin mandatar S.C C.R.C. S.R.L. Bucureşti a căpătat calitatea de reclamant în cauză, prin Încheierea din data de 5.12.2011.

Reclamanta solicită constatarea nulităţii celor două contracte de garanţie imobiliară, sub motivul că a existat o înţelegere între bancă şi societatea creditată, în detrimentul garantei, în sensul că cele două părţi înţelese cunoşteau faptul că situaţia financiară a societăţii nu permitea rambursarea împrumutului, şi au acceptat tacit sau în alt mod ca împrumutul să fie recuperat prin executarea contractelor de ipotecă în detrimentul reclamantei.

Pentru a demonstra situaţia financiară precară în care se afla societatea la data încheierii contractelor de garanţie reclamanta a propus şi proba cu expertiza contabilă, din concluziile căreia rezultă că la data încheierii contractelor de ipotecă societatea nu mai avea lichidităţi, fiind previzibilă imposibilitatea achitării împrumutului.

Instanţa are în vedere că se solicită constatarea nulităţii a două  contracte de garanţie reală imobiliară încheiate sub formă autentică , semnate în faţa notarului public. Instanţa constată că au fost respectate condiţiile de formă, că ambele părţi aveau capacitate de exerciţiu, că consimţământul părţilor este valabil.

Primul contract de ipotecă s-a încheiat sub imperiul vechiului cod civil, al doilea sub noul cod civil.

 Reclamanta invocă art. 1776  vechi c. civil şi arată că ipoteca nu este legală  dacă prin contract nu se stabileşte suma pentru care este constituită. Instanţa constată că la art. 1 din contractul 1982/20.08.2009 este înscrisă suma pentru care se garantează, şi se precizează „conform contractului de limită de creditare nr. 68/19.07.2007. aşa încât această apărare va fi îndepărtată. Reclamanta avea toate datele pentru a cunoaşte pentru ce sumă garantează, avea posibilitatea să consulte contratul de creditare, de care are cunoştinţă din contratul de garanţie imobiliară.

Prevederea este preluată în noul cod civil la art. 2372care prevede că ipoteca convenţională nu este valabilă decât  dacă suma pentru care s-a constituit se poate determina în mod rezonabil prin contratul de ipotecă Cerinţa este îndeplinită de contractul de ipotecă nr. 2855/25.11.2009 art.1care prevede suma pentru care este constituit în acelaşi mod ca şi în primul contract (pg. 48 v.2)

Recurenta nu foloseşte expres noţiunea de dol , sar susţine că banca nu a informat-o asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie, ceea ce defineşte dolul. Reclamanta arată că banca nu i-a adus la cunoştinţă contractul 68/19.07.2007 încheiat cui S.C. E. S.R.L. dar numărul acestui contract este trecut în ambele contracte de garanţie reală imobiliară şi este înscris faptul că garantul ipotecar a luat la cunoştinţă de conţinutul acestui contract.

Reclamanta mai susţine că i s-a ascuns situaţia financiară a societăţii. Acest aspect nu are însă relevanţă . Legiuitorul a impus mai multe măsuri de siguranţă la încheierea contractelor, a impus ca persoana care contractează să aibă capacitate de exerciţiu, a impus condiţii de formă, de validitate a consimţământului .

Contractarea reprezintă un acord de voinţă, iar în cazul contractelor de garanţie reală imobiliară acest acord trebuie manifestat în faţa notarului public. În speţă aceste condiţii au fost îndeplinite şi dacă reclamanta în faţa notarului public, cu consimţământul  neviciat, a semnat că are cunoştinţă de contractul de creditare nr. 68/2007 , este riscul ei dacă a dat o declaraţie neconformă cu realitatea.

Contractul de garantare reprezintă un contract prin care se pune la dispoziţie un drept de proprietate asupra unui bun, proprietatea bunului putând fi pierdută, cu acordul proprietarului, dacă o condiţie viitoare (a neplăţii datoriei de către creditorul garantat ) este îndeplinită . Orice proprietar are dreptul şi obligaţia de a-şi proteja bunurile. Dacă reclamanta a garantat un imobil cu uşurinţă, fără a manifesta nici un act de diligentă , acest fapt nu atrage nulitatea contractelor încheiate, ci presupun asumarea unui risc din parte acesteia .

Reclamanta nu a folosit pârghiile legale date de L. 193/2000 sau de Directiva 2008/48/CE, nu a denunţat nici o clauză ca fiind abuzivă. Reclamanta nu invocă nici un motiv de nulitate susţinut de un temei legal , mai puţin art. 1776 vechi c. civil , aspect neconfirmat de starea de fapt reţinută de instanţă.

Pentru aceste considerente instanţa va respinge cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare