Evaziune fiscală

Prin rechizitoriul PARCHETULUI de pe lângă Judecătoria Moineşti nr. 3350/2008 din 29 iunie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.H., arestat în altă cauză pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a din Codul penal, constând în aceea că: în perioada iunie 2006 - decembrie 2007, în calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un număr de 195 facturi fiscale în care sunt atestate operaţiuni de achiziţie fictive şi care reprezintă cheltuieli nereale, în scopul sustragerii de la plata unor obligaţii către bugetul de stat (impozit pe profit şi T.V.A.) cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 3.775.297 lei din care 1.725.546 lei impozit pe profit şi 2.049.751 lei T.V.A. de plată, prejudiciu nerecuperat.

Inculpatul a cerut ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obişnuite pentru a-şi dovedi nevinovăţia.

În cursul cercetării judecătoreşti:

- au fost audiaţi, la solicitarea instanţei, în detaliu inculpatul G.H. (fila 45), martorii V.V. (fila 56), V.I.C. (fila 80), P.D. (fila 81), T.V. (fila 82), V.F. (fila 83), B.I. (fila 84);

- s-au solicitat şi obţinut relaţii privind istoricul S.C. „C.A.” S.R.L. din Comăneşti (fila 112-130);

- s-a cerut cazierul inculpatului (fila 111) şi s-au depus la dosar hotărârile cu antecedentele inculpatului (fila 15-32).

A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău - Activitatea de Inspecţie fiscală s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale cu suma de 3.695.614 lei (RON) plus 1.656.857 lei (RON), accesorii prevăzute de lege.

Prin Legea nr. 202/2010, infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 se judecă în fond de către tribunale.

Chiar dacă rechizitoriul nu a fost întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ci de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, Tribunalul Bacău s-a considerat legal investit pentru că cercetările începuseră încă din 2008, vând în vedere că dosarele aflate în cursul urmăririi penale au rămas în competenţa organului de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a intrat în atenţia fiscului cu ocazia soluţionării unei adrese a A.I.F. Bihor privind facturile emise de această societate către S.C. „R.T.” S.R.L. Harghita.

Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a înregistrat în evidenţa contabilă şi în jurnalele de cumpărări facturi fiscale, din perioada iunie 2006 - decembrie 2007, un număr de 191 facturi fiscale, de la următorii furnizori: S.C. „C.D.” S.R.L. Săcele, S.C. „L.I.” S.RL. Bârlad, S.C. „L.” S.R.L. Micula, S.C. „D.C.” S.R.L. Brăila, S.C. „R.” S.R.L. Şerbăneşti, S.C. „C.” S.R.L. Tulcea şi S.C. „P.M.” S.R.L. Iaşi.

Facturile respective atestau achiziţionarea de bitum rutier şi alte produse în valoarea de 12.409.056,44 lei.

Organele fiscale solicitând relaţii despre furnizori, au aflat următoarele:

- S.C. „D.C.” S.R.L. Brăila avea ca obiect de activitate, comerţul cu amănuntul al mărfurilor alimentare, S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti nu a avut calitatea de beneficiar de-al său şi mai mult decât atât facturile indicate de D.G.F.P. - A.I.F. Bacău nu i-au aparţinut (fila 58-61 vol. I dosar urmărire penală);

- S.C. „C.” S.R.L. Tulcea fusese radiată prin ÎNCHEIEREA OFICIULUI COMERŢULUI nr. 1929/5 iunie 2006 pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare în termenul prevăzut de Legea nr. 359/2004, astfel că operaţiunile efectuate în perioada 9 octombrie 2007 - 2 noiembrie 2008 sunt lovite de nulitate absolută (fila 42 vol. I dosar urmărire penală);

- prin hotărârea 336/12 septembrie 2007 a Tribunalului Iaşi s-a închis procedura de faliment privind pe S.C. „P.M.” S.R.L. Iaşi (fila 63-69 vol. I dosar urmărire penală);

- S.C. „C.D.” S.R.L. Săcele, judeţul Braşov nu a derulat relaţii economice cu S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti (fila 70-72 vol. I dosar urmărire penală);

- S.C. „L.I.” S.RL. Bârlad, începând cu data de 1 octombrie 2006 nu a mai depus declaraţii/deconturi la A.F.P. Bârlad, iar de la data de 22 august 2007 a fost declarat inactiv (fila 73 vol. I dosar urmărire penală);

- S.C. „L.” S.R.L. Micula, judeţul Satu-Mare nu a făcut afaceri cu S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, ştampila a fost falsificată (fila 74-78 vol. I dosar urmărire penală);

- S.C. „R.” S.R.L. Şerbăneşti, judeţul Vaslui nu funcţionează la sediul social declarat şi nu a depus declaraţiile fiscale şi situaţiile financiare pentru anii 2004-2007 (fila 79-88 vol. I dosar urmărire penală).

Având în vedere cele de mai sus aprovizionările cu bitum rutier făcute de S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti au devenit dubioase.

Pentru elucidarea afacerilor, la data de 26 septembrie 2008 cele 191 facturi fiscale, în original, au fost ridicate de la inculpatul G.H., în calitate de împuternicit al S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti (vol. II dosar urmărire penală).

La examinarea sumară a acestora, s-a constatat că deşi proveneau de la furnizori diferiţi, facturile respective fusese completate de aceeaşi persoană, astfel că s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafice, care să stabilească dacă scrisul de mână ce completează rubricile celor 191 facturi fiscale ridicate de la inculpat a fost executat de una sau mai multe persoane.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 244693/2 februarie 2011, expertul criminalist a concluzionat faptul că scrisul de mână ce completează rubricile celor 191 facturi fiscale emise de mai multe societăţi din ţară în favoarea S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a fost executat de o singură persoană, cu excepţia unei singure rubrici, de pe o singură factură (fila 107-115 vol. II dosar urmărire penală).

Au mai fost identificate 4 (patru) facturi fiscale în original prin care S.C. „M.” S.R.L. Agăş a livrat S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, în luna octombrie 2007, cantitatea de 388.530 kg bitum rutier în valoare de 427.362,65 lei.

Cele patru facturi fiscale au fost expertizate alături de celelalte 191 facturi fiscale ridicate de la inculpat.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 247825/27 septembrie 2011, expertul criminalist a concluzionat că scrisul de mână ce completează rubricile celor 4 facturi fiscale emise de S.C. „M.” S.R.L. Agăş, către S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a fost executat de aceeaşi persoană care a completat cele 191 facturi fiscale, care au făcut obiectul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 244693/2 februarie 2011 (fila 118-123 vol. II dosar urmărire penală).

Rezultatul inspecţiei fiscale efectuate la S.C. „C.A.” S.R.L. a fost consemnat în procesul-verbal încheiat la 26 septembrie 2008 (fila 25-49 vol. I dosar urmărire penală), care a stat la baza plângerii penale 47475/31 octombrie 2008 (fila 21-24 dosar urmărire penală vol. I).

Pentru stabilirea prejudiciului produs bugetului de stat s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Primele concluzii ale expertului au fost favorabile inculpatului (fila 7-119 vol. III dosar urmărire penală). Expertul a concluzionat că cele 191 facturi fiscale de achiziţie a bitumului rutier îndeplinesc calitatea de document justificativ, potrivit art. 6 din Legea contabilităţii republicată şi respectiv art. 155 alin. 5 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003). Expertul contabil a precizat că obligaţiile suplimentare de plată la bugetul de stat datorate de contribuabilul S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti sunt în cuantum de 36.263 lei, ca urmare a înregistrării unor cheltuieli nedeductibile fiscal aferente relaţiei comerciale cu S.C. „L.I.” S.R.L. Bârlad, furnizor de bitum rutier, care fusese declarat inactiv începând cu data de 22 august 2007, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României. Referitor la achiziţiile de bitum rutier de la celelalte societăţi inserate ca furnizori, expertul contabil a precizat că nu sunt înscrise în legislaţia în vigoare, în mod expres, obligaţii privind verificarea stării de funcţionare a societăţilor furnizoare, astfel că inculpatul G.H., nu a avut posibilitatea să cunoască împrejurarea că marfa achiziţionată nu provine de la societăţile furnizoare menţionate în facturile fiscale, cu excepţia S.C. „L.I.” S.R.L. Bârlad.

Împotriva raportului de expertiză contabilă judiciară a formulat obiecţiuni A.N.A.F. prin D.G.F.P. Bacău - Activitatea de Inspecţie Fiscală (fila 121-132 vol. III dosar urmărire penală).

S-a dispus efectuarea în cauză a unui supliment de expertiză contabilă, în care să se arate, care este prejudiciul cauzat de S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti în condiţiile în care cele 191 de facturi fiscale de achiziţie nu sunt reale, aspect constatat de organul de cercetare penală. S-a mai cerut să se stabilească prejudiciul cauzat de S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti ca urmare a achiziţiei e bitum rutier de la S.C. „M. I.” S.R.L., în baza celor 4 facturi fiscale, constatate ca fiind nereale de către organele de cercetare penală (fila 140 vol. III dosar urmărire penală).

Potrivit suplimentului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care cele 195 facturi fiscale (191+4) de achiziţie a bitumului rutier sunt nereale, prejudiciul creat bugetului de stat de către G.H., prin înregistrarea în contabilitatea S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a acestora fiind de 3.775.297 lei, din care 1.725.546 lei, impozit pe profit şi 2.049.751 lei T.V.A.

Răspunzător de paguba creată bugetului de stat este inculpatul G.H., pentru că el a administrat afacerile S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti privind comercializarea bitumului rutier.

S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a fost înfiinţată în 1999 de către M.M. şi M.D. În 2005 au intrat în societate T.N. şi G.H., acesta din urmă fiind numit şi în funcţia de administrator al persoanei juridice.

La data de 13 iunie 2007, G.H. s-a retras din funcţia de administrator, întrucât fiind condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare cu suspendarea sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 105/23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Moineşti nu mai avea voie să administreze societatea, fiindu-i interzis acest lucru, timp de 3 (trei) ani G.H. şi-a păstrat însă calitatea de acţionat, iar pentru administrarea societăţii a fost numit B.H.T.

Asociaţii G.H. şi B.H.T au ieşit din societate şi în locul lor a intrat V.F., care a devenit şi administratorul S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti. În această calitate, V.F. l-a împuternicit pe G.H. să reprezinte interesele persoanei juridice, pe bază de procură notarială, autentificată sub nr. 4714/20 decembrie 2007 (fila 197 vol. I dosar urmărire penală). Potrivit procurii, inculpatul G.H. era împuternicit să ia orice decizii în interesul S.C. „C.A.” S.R.L. privind administrarea societăţii, cu privire la vânzări-cumpărări de mărfuri şi orice fel de relaţii comerciale cu persoane fizice sau juridice din ţară şi străinătate … va semna … pentru societate oriunde va fi necesar…

Penultimul alineat din procură are următorul conţinut:

Mandatarul va răspunde pentru toate acţiunile sale, pe care le va face în numele societăţii comerciale, pe toată perioada mandatului.

În baza ÎNCHEIERII 6991/17 octombrie 2008, V.F. a ieşit din societate, renunţând atât la calitatea de asociat cât şi la cea de administrator, şi a intrat în societate, în calitate de asociat şi administrator, cetăţeanul moldovean C.S., care la data de 10 aprilie 2009 a schimbat sediul social al firmei în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.

Din momentul intrării sale în societate, la data de 14 ianuarie 2005 şi până la sfârşitul anului 2008, chiar şi după preluarea oficială a societăţii de către cetăţeanul moldovean, inculpatul G.H. a fost administratorul de drept, apoi de fapt al persoanei juridice S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti.

Că aceasta a fost realitatea o dovedeşte împrejurarea că la data de 26 septembrie 2008, imprimatele cu regim special au fost ridicate de la inculpatul G.H., în calitate de împuternicit al S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, conform procurii notariale 4714/20 decembrie 2007 (fila 2-5 vol. II dosar urmărire penală), deşi la data de 24 septembrie 2008 administrator al societăţii de mai sus devenise C.S.

Prin urmare, inculpatul G.H. este răspunzător de afacerile constând din achiziţionarea şi vânzarea de bitum rutier la diferite societăţi de pe teritoriul României, acesta fiind de altfel principalul obiect de activitate al persoanei juridice S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti.

S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, prin administratorul său G.H. a prelucrat bitum rutier solid, pe care l-a vândut în stare lichidă.

La firma administrată de inculpat, camioanele şi autocisternele făceau un adevărat dute - vino, în sensul că unele maşini intrau cu bitum solid iar altele ieşeau cu bitum fluid. Desfacerea mărfii era asigurată. Marfa livrată de S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti avea mare căutare, având un raport optim între calitate şi preţ.

Bitumul fluid se obţinea prin încălzirea bitumului solid, recuperat în aceleaşi condiţii ca şi fierul vechi.

Fostele întreprinderi de drumuri, cu staţiile lor de asfaltare, fostele întreprinderi de construcţii se aprovizionaseră cu cantităţi mari de bitum, de regulă vagonabil.

Bitumul era depozitat în nişte gropi denumite bataluri şi în nişte rezervoare din zid, de unde se scotea cât era nevoie pentru desfăşurarea activităţii.

Oricât de atent s-ar fi scos bitumul, tot mai rămânea pe pereţii gropii, respectiv a rezervorului zidit. La fiecare descărcare în depozit, rămânea câte un strat de bitum, ajungându-se ca în timp, gropile respective să aibă câteva straturi de bitum solidificat. Cu cât erau mai vechi straturile respective, cu atât erau mai bune, pentru că dispărea apa. La anumite intervale de timp, bitumul se scotea cu ajutorul unor utilaje speciale deoarece se întărise ca cimentul şi se încălzea (topea) în recipiente speciale, până redevenea în stare lichidă. Bitumul fluid era trecut prin nişte grătare (site) care reţinea impurităţile: pietriş, bolovani, pământ şi altele. Era ceea ce se chema recuperarea materialelor refolosibile.

Bitumul care se recupera astfel, ca de altfel şi în cazul uleiurilor minerale nu era cu nimic mai prejos decât bitumul proaspăt, ci dimpotrivă şi ceea ce era mai important nu costa decât ceea ce se cheltuia pentru recuperarea şi recondiţionarea acestuia.

Urmare a reorganizării fostelor întreprinderi de drumuri cu staţiile lor de asfaltare, a privatizării întreprinderilor de construcţii, gropile care au servit ca depozite de bitum au fost abandonate, astfel că bitumul solidificat a prezentat interes doar pentru cei care ştiau ce valoare are şi cum poate fi valorificat.

Inculpatul G.H. fiind unul dintre cei pricepuţi în acest domeniu, a pus bazele unei afaceri, constând din valorificarea bitumului solid recuperat din gropile abandonate, care servise ca depozite pentru bitum şi care nu mai interesau pe cei care preluaseră fostele întreprinderi de drumuri, ca urmare a reorganizării, respectiv a privatizării.

Pentru aceasta a făcut rost de instalaţia de încălzire a bitumului solid, adică de nişte „habe”, de mare capacitate (circa 40 tone). A achiziţionat şi utilaje mari: camioane, escavatoare, buldozere ş.a.

Transformarea bitumului solid în bitum fluid, prin utilizarea flăcării presupune degajarea în atmosferă a fumului, a unor pulberi negre şi a altor noxe dăunătoare sănătăţii oamenilor, astfel că recondiţionarea bitumului trebuia să se efectueze departe de zonele locuite.

Or, inculpatul instalându-se utilajele în cartierul „Găzărie” şi recondiţionând bitum acolo a fost reclamat de cetăţeni, fiind în cele din urmă amendat de Garda de Mediu şi obligat să-şi schimbe punctul de lucru în spatele fostului B.A.T. Moineşti.

S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că în intervalul 2006-2009 inculpatul G.H. a achiziţionat bitum solid pe care l-a recondiţionat, prin încălzire şi apoi l-a vândut în stare lichidă.

Bitumul fluid era folosit la asfaltarea drumurilor.

Afacerea a fost prosperă pentru că achiziţia bitumului solid se făcea la un preţ de nimic.

Atât în cursul urmăririi penală cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, inculpatul a fost întrebat, de unde şi mai ales, de la cine s-a aprovizionat cu bitum solid.

În timp a dat răspunsuri diferite, după cum urmează:

- a colaborat cu o persoană de etnie rromă din municipiul Iaşi, pe nume S. care îi aducea bitumul rutier şi care completa atât facturile fiscale cât şi chitanţele de plată în momentul în care aducea marfa;

- nu-şi mai aminteşte identitatea persoanei care i-a livrat bitumul rutier solid;

- a fost contactat telefonic de reprezentanţii societăţilor comerciale indicate în cele 191 facturi fiscale, care i-ar fi propus achiziţionarea de bitum rutier, aspect cu care a fost de acord, iar în momentul în care efectua transportul, reprezentantul acest societăţi comerciale completa pe loc facturile fiscale;

- nu a putut să dea o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte completarea cu acelaşi scris a celor 195 de facturi fiscale, provenite de la furnizori diferiţi din toată ţara;

- în instanţă inculpatul a declarat că ar fi primit facturile gata completate de o firmă din capitală, fără a reţine sediul acesteia;

- plata bitumului solid achiziţionat s-a făcut cu numerar, nicidecum prin virament bancar, în conturile indicate de către furnizori, inculpatul declarându-se vinovat doar în ceea ce priveşte nerespectarea plafonului de casă al plăţilor cu numerar, însă această faptă constituia doar contravenţie.

În mod constant inculpatul s-a declarat NEVINOVAT pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată şi ca dovadă a nevinovăţiei sale a arătat c a înregistrat în contabilitate cele 195 facturi fiscale.

După cum se poate observa din actele dosarului, facturile au fost completate de o persoană care scrie frumos, caligrafic.

Facturile au îndeplinit cerinţele de formă pentru a fi înregistrate în contabilitate, motiv pentru care expertul contabil a şi precizat într-o primă fază a urmăririi penale că actele respective îndeplineau condiţiile cerute de lege, documentelor justificative.

Însă nu interesează doar forma ci şi fondul sau altfel spus, realitatea operaţiunilor economice deoarece, evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

Din cuprinsul facturilor fiscale 59/1 octombrie 2007, 61/4 octombrie 2007, 62/8 octombrie 2007 şi 67/11 octombrie 2007 rezultă că S.C. „M. I.” S.R.L. Agăş ar fi livrat bitum rutier S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti (fila 105, 106 vol. II dosar urmărire penală).

Numai că S.C. „M. I.” S.R.L. din com. Agăş, jud. Bacău avea ca obiect de activitate prelucrarea lemnului, nicidecum comercializarea bitumului.

B.I. fiind audiat în calitate de martor cu privire la relaţiile comerciale desfăşurate între S.C. „M. I.” S.R.L. Agăş şi S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, având în vedere calitatea sa de administrator al primei societăţi a confirmat existenţa acestor relaţii. Cu privire la facturile fiscale indicate mai sus, conform cărora ar fi livrat către S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, cantitatea de 388.530 kg bitum rutier, în valoare de 427.362,65 lei a declarat că la cererea inculpatului G.H. i-a predat un număr de 4 (patru) facturi fiscale, în alb, doar semnate şi ştampilate. Ulterior contravaloarea acestor facturi fiscale i-a fost virată de către G.H. în contul bancar, însă martorul B.I. a scos banii din bancă, pe care însă i-a restituit inculpatului, primind de la acesta, drept recompensă, 1000 lei.

Martorul B.I. şi-a menţinut declaraţia de la urmărirea penală şi în instanţă (fila 84 dosar fond).

Cele 4 facturi fiscale, întocmite în fals, n-au fost înregistrate în contabilitatea S.C. „M. I.” S.R.L. Agăş, ci doar în contabilitatea S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, însă operaţiunile comerciale inserate în cuprinsul acestora sunt fictive.

Tot fictive au fost şi celelalte 191 facturi fiscale.

Printr-un memoriu depus la dosar, T.I.L. (fila 139, 140 dosar fond) şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 180 vol. III dosar urmărire penală).

La fel şi S.M., administratorul S.C. „D.C.” S.R.L. Brăila a arătat că cele 39 facturi fiscale prezentate nu au fost emise de societatea sa, nu au fost semnate de martor şi ceea ce este mai grav, impresiunea ştampilei ce apare pe aceste documente nu este cea a societăţii D.C. S.R.L. (fila 183 dosar urmărire penală).

Că inculpatul a administrat afacerea constând în topirea bitumului solid, pe care l-a vândut în stare fluidă, constituie o certitudine.

Cu siguranţă, pentru aprovizionarea cu bitumul recuperat de prin gropi a făcut nişte cheltuieli, dar acestea nu sunt cele evidenţiate în cele 195 de facturi.

Cu excepţia celor 4 facturi fiscale de la S.C. „M. I.” S.R.L. Agăş, celelalte imprimate cu regim special au o provenienţă ilicită.

Inculpatul a înregistrat cele 195 facturi  fiscale în contabilitate, pentru a da aparenţe de legalitate afacerii  dar şi pentru a scădea cheltuielile de aprovizionare din profit şi de a plăti mai puţini bani la buget cu titlu de impozit pe profit. Iniţial inculpatul a obţinut o soluţie de netrimitere în judecată care însă a fost infirmată.

Împrejurarea că bitumul solid trebuia valorificat întrucât avea valoare economică, constituie o realitate, însă valorificarea nu trebuia să se facă în condiţii care ţin de economia subterană.

Chiar dacă nu s-a aflat care au fost cheltuielile reale de aprovizionare cu bitumul recuperat, în condiţii similare cu recuperarea fierului vechi nu constituie un impediment la tragerea la răspundere penală a inculpatului, deoarece există un principiu european, care trebuie respectat, potrivit căruia: CRIMINALITATEA NU ADUCE VENITURI.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din materialul probator indicat în considerentele prezentei hotărâri între paranteze.

În drept, fapta inculpatului G.H., care în perioada iunie 2006 - decembrie 2007, în calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii un număr de 195 facturi fiscale, în care sunt atestate operaţiuni de achiziţie fictive şi care reprezintă cheltuieli nereale, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul de stat (impozit pe profit şi T.V.A.) constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a din Codul penal.

Paguba depăşeşte echivalentul în lei a 500.000 euro.

Recidiva este atrasă de condamnarea inculpatului G.H. la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere prin sentinţa penală nr. 105/23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Moineşti, definitivă prin decizia penală nr. 448/7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău.

Evaziunea fiscală suspusă judecăţii fiind comisă în formă continuată, s-a epuizat în decembrie 207, deci după rămânerea definitivă a decizie penale nr. 448/7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău.

Împrejurarea că prin sentinţa penală nr. 348/17 septembrie 2012 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul nr. 1224/2012 a Judecătoriei Moineşti a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105/2066 nu poate lipsi recidiva de conţinut.

Vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită urmează a fi condamnat la pedeapsa închisorii.

Pretenţiile civile ale A.N.A.F. vor fi admise conform concluziilor suplimentului de expertiză contabilă judiciare (fila 141-145 vol. III dosar urmărire penală), potrivit cărora inculpatul G.H. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 3.775.297 lei din care 1.725.546 lei impozit pe profit şi 2.049.751 lei T.V.A. de plată.

Nu există nici un motiv care să atragă nulitatea suplimentului la expertiză.

Inculpatul a fost de acord doar cu concluziile raportului de expertiză contabilă judiciare (fila 7-34 vol. III dosar urmărire penală), însă susţinerile sale nu pot fi luate în considerare.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului îi va fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b şi c din Codul penal, prin urmare îi va fi interzis şi dreptul de a mai fi administrator de drept cât şi de fapt, pe bază de procură al unei societăţi comerciale.

Fapta supusă judecăţii epuizându-se în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 105/2006 se va proceda la revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de mai sus, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă.

Se va lua act că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu fapta care a atras condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 409/19 septembrie 2011 a Judecătoriei Moineşti, apoi vor fi aplicate regulile concursului de infracţiuni, stabilindu-se pedeapsa de executat.

Inculpatului îi va fi aplicată şi pedeapsa accesorie prevăzută de lege.

Se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Din pedeapsa aplicată nu va fi scăzută nici o perioadă executată pentru că inculpatul nu se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 551/3 februarie 2012 a Judecătoriei Moineşti emis în baza sentinţei penale nr. 409/19 septembrie 2011 modificată prin decizia penală nr. 123/2 februarie 2012.

Nu se va deduce nici perioada executată prin sentinţa penală nr. 348/17 septembrie 2012 a Judecătoriei Moineşti prin care s-a dispus anularea suspendării pedepsei din sentinţa penală nr. 105/2006 (fila 111 dosar fond).

Inculpatul a fost arestat preventiv într-un dosar al Judecătoriei Bacău într-o cauză cu rechizitoriu D.N.A. cât şi recent într-un dosar al Tribunalului Bacău.

Deducerea perioadei executate urmează a se efectua cu prilejul contopirii tuturor pedepselor aplicate pentru fapte concurente.

Se va lua act că S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a fost radiată şi că cererea de a fi antrenată răspunderea persoanei responsabile civilmente s-a formulat tardiv.

Pentru că în patrimoniul inculpatului nu s-au găsit bunuri care ar putea fi sechestrate se va lua act că în cauză nu este posibilă aplicarea sechestrului.

Dispozitivul prezentei hotărâri va fi comunicat atât la Oficiul Registrului Comerţului cât şi la cazierul fiscal.

Se va lua act că iniţial procesul s-a desfăşurat un avocat desemnat din oficiu şi că ulterior inculpatul şi-a angajat avocatul ales.

În final, inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.Instanţa, în baza art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 3 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a şi art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpatul G.H., la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (acte materiale din intervalul iunie 2006 - decembrie 2007).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b, c din Codul penal, pe o durată de 5 (cinci) ani.

Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 105/23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 86/2006, definitivă prin decizia penală 448/7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată pentru fapta supusă judecăţii.

Pedeapsă rezultantă: 8 (opt) ani închisoare.

Constată că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care G.H. a fost condamnat prin sentinţa penală 409/19 septembrie 2011 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în dosarul 3315/260/2010, definitivă prin decizia penală 123/2 februarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul 3315/260/2010 (acte materiale din intervalul aprilie - octombrie 2003).

În consecinţă:

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b din Codul penal

Contopeşte pedeapsa din prezenta cauză cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 409/19 septembrie 2011 a Judecătoriei Moineşti pentru art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal şi art. 320/1 Cod procedură penală, în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsă de executat: 8 (opt) ani închisoare.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din Codul penal, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală

Obligă inculpatul să plătească părţii civile A.N.A.F. Bucureşti suma de 3.775.297 lei (RON) despăgubiri civile reprezentând obligaţii fiscale către stat (impozit pe profit şi T.V.A.), plus accesoriile prevăzute de lege, de la data scadentă până la data plăţii efective.

Constată că nu s-a formulat în termen cerere pentru introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente.

Ia act că S.C. „C.A.” S.R.L. Comăneşti a fost radiată la data de 14 aprilie 2009.

Constată că în cauză nu a fost posibilă luarea unei măsuri asiguratorii.

Dispune comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, îndată ce va rămâne definitivă, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cât şi la Cazierul fiscal.

Onorariul în valoare de 100 lei cuvenit avocatului desemnat din oficiu până la data la care inculpatul şi-a angajat apărător ales se suportă din fondul special al M.J.L.C.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală;

Obligă inculpatul la plata sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare