Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.1500/11.05.2010 Judecătoria Oneşti a admis  acţiunea  civilă  formulată  de reclamanţii  G.I.  şi G.D., domiciliaţi în  judeţul Bacău , împotriva pârâţilor N.N., M.E., ş.a. domiciliaţi în  judeţul Bacău Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra  terenurilor  Bacău  şi Comisia locală  de aplicare a Legii 18 /1991  de pe lângă comuna C. , judeţul Bacău şi a intervenientului  F.C., domiciliat în judeţul Bacău.

Prin aceeaşi sentinţă, judecătoria a respins  cererea reconvenţională a pârâtului N.N. şi, constatând  nulitatea absolută parţială  a T.P. nr. 82439  emis  în data de 28  iulie 1995  de pârâta  Comisia Judeţeană  pentru stabilirea dreptului  de proprietate asupra terenurilor Bacău, a dispus radierea  din titlul sus menţionat a suprafeţei de 1064 m.p.şituată  în T.124/7 , P.40  cu vecinătăţile: N.M., G.N., O.I. şi D.C.L.

In baza art. 274 Cod procedură civilă au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2400 lei, reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert şi s-a dispus  restituirea sumei de 400  lei  către expert D.L..

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

„Reclamanţii G.I. şi G.D. din comuna  C. , judeţul Bacău  au chemat în judecată  pe pârâţii N.N., M.E., ş.a. domiciliaţi în  comuna  C. judeţul Bacău , Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra  terenurilor  Bacău  şi Comisia locală  de aplicare a Legii 18 /1991  de pe lângă comuna C. , judeţul Bacău , solicitând  să  se constate  nulitatea parţială  a T.P.  nr. 82439/1995  cu privire la terenul  în suprafaţă  de 1064 m.p. intravilan , sat. B. , comuna C. , jud. Bacău ,T.124/7 , P.40.

Acţiunea  este scutită  de plata taxei de timbru .

In motivare reclamanţii arată că  pe numele lui M.I. a fost emis T.P. nr. 82328/1995  pentru suprafaţa de 1064 m.p. T.124/7 , P.40 . In anul 2005 proprietarul acestui teren – M.I. vinde suprafaţa de 1061 m.p.  reclamanţilor , dreptul  de proprietate astfel dobândit fiind intabulat  în C.F.

Tot în anul 1995 , aceleaşi comisii  au emis T.P. nr. 82439/1995  după defuncta M.A. iar ca moştenitori fiind trecuţi : T.E., M.I. , N-N.( autorul pârâtului ) şi Z.N..

Ulterior T.P. 82439/1995  a fost modificat  de cele două comisii trecând o suprafaţă nouă  de 1064 m.p. cu coordonatele T.124/7 ,P.40  care figurează în T.P. nr. 82328/1995 , astfel încât apar două titluri de proprietate  cu acelaşi teren .

In  continuare  reclamanţii  explică faptul  că terenul în cauză a aparţinut lui M.I. , care ulterior , după emiterea  titlului  de proprietate le-a fost vândut lor.

Pârâtul  N.N. a formulat  întâmpinare – reconvenţională  arătând următoarele :

Reclamanţii au cumpărat  în fapt  suprafaţa de 1064 m.p. T.124/7,P.40  conform  T.P. 82328/1995 teren care în realitate  provine  de la bunicii  reclamantului  şi este  înscris în T.P. nr. 82439/1995  în care sunt înscrişi  ca titulari moştenitorii lor.

Faţă de acest lucru s-a cerut  introducerea  în cauză a moştenitorilor defunctei M.A.  şi anume : M.E., T.N. ş.a.

Instanţa  prin  încheierea  din 30.04.2009 a introdus în cauză  pe persoanele  sus menţionate  în calitate  de copârâţi. 

Terenul  în suprafaţă  de 1064 m.p. a rămas în  posesia bunicului lui  N.N. , cu care  de altfel a intrat în CAP .

Pe cale  reconvenţională  sus numiţii pârâţi au solicitat  să se constate nulitatea absolută parţială a T.P.82328/1995  emis  pe numele lui M.I.  şi implicit radierea  din acest titlu a suprafeţei de 1064 m.p.

Reclamanţii  la rândul lor  au formulat  întâmpinare prin care , solicitând  respingerea cererii  reconvenţionale , arată că suprafaţa  de 1064 m.p. a fost trecută  în mod nelegal  în T.P. nr. 82439/1995 .

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri  şi totodată a fost efectuată  o  expertiză topo – cadastru  de către expertul D.L.( filele  207 – 216)  şi care a avut următoarele  obiective : dacă parcela cadastrală T.124/7 ,P.40 în suprafaţă de 1064 m.p.  din T.P. 82439/1995  se suprapune  peste parcela cadastrală T.124// , P.40  cu aceiaşi suprafaţă  din T.P.  nr. 82328/1995 , care  sunt cauzele  ce au determinat  anularea T.45 , P.2392/1/12/1  în suprafaţa de 1.000 m.p. situată  în extravilan din T.P. nr. 82439/1995 şi crearea unei parcele noi pe acelaşi titlu , respectiv T.124/40 ;  se va  verifica  rolul  agricol  din anul 1959  şi se va preciza  care teren  o privea pe defuncta M.A..

Din analiza  întregului material probatoriu  , instanţa reţine următoarele :

Potrivit  pct.2  din raportul de expertiză ( fila 208) rezultă că terenul  în litigiu  în suprafaţă de 1064 m.p. figurează  atât  în T.P. nr. 82439/1995 , eliberat  pe numele  moştenitorilor M.A.  , cât şi în T.P. nr. 82328/1995 eliberat  pe numele autorului  reclamanţilor – M.I..

Terenul în cauză  a fost înscris  în T.P. 82439/1995  nu în baza  unei hotărâri  judecătoreşti  ci pe cale  administrativă  în urma  unei modificări. Aşa cum se arată  şi la pct.4  din concluziile  la raportul  de expertiză terenul în cauză ce se află la pct .” R.” a fost înscris  în perioada 1959 – 1961  în Registrul Agricol” atât la M.I. ( fila 177 pct.3 )  cât şi  la M.A.( mama lui M.I.  )  ( fila 176 ,pct.3).

In situaţiile în care se eliberează  două titluri de proprietate  pentru aceiaşi suprafaţă de  teren , dar pe numele unor persoane diferite , unul din criteriile care trebuie  să se aibă în vedere  este acela , care din cele două titluri  este transcris  sau înscris  în Cartea funciară  mai întâi .

In speţă  cele două titluri  nu figurează  ca fiind transcrise  sau înscrise  în cartea  funciară  şi în această situaţie  ar trebui să aibă  întâietate  titlul de proprietate eliberat mai întâi  ,T.P. nr. 82439  a fost eliberat  la 28  iulie 1995 iar T.P. nr.82328  a fost eliberat  la 9  august 1995 , deci mai târziu.

Instanţa  însă nu poate să piardă  din vedere faptul  că terenul în cauză apare  în T.P. nr.82439 în urma unei modificări efectuată de emitent , fără să se ţină seama  de faptul că nu se mai poate înscrie  într-un titlu  de proprietate un teren care deja a fost  înscris în alt titlu , în cazul nostru , T.P. nr.82328/1995.

Faţă  de această situaţie , în mod  automat , intervine nulitatea absolută parţială  a T.P. nr. 82439/1995  eliberat pe numele  moştenitorilor  lui M.A. .

Din documentele  depuse  la dosar , rezultă fără echivoc  faptul că M.I. autorul reclamanţilor  este persoana care a adus la CAP terenul în cauză , teren cu care a fost înscris  în Registrul agricol  al comunei C. , sat. Popeni .

Având în vedere  considerentele expuse , urmează să fie admisă acţiunea  reclamanţilor  şi în consecinţă  să fie respinsă cererea  reconvenţională.

Ca atare se va constata nulitatea absolută parţială  a T.P. nr. 82439/1995  emis pe numele  moştenitorilor defunctei  M.A. , cu privire la terenul  în suprafaţă  de 1064 m.p. ,T.124/7 , P.40  şi radierea acesteia  din  T.P. nr. 82439 /1995.

Vor fi  obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată ( onorariu expert , onorariu avocat )  şi restituirea sumei  de 400  lei”.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, prin reprezentanţii săi legali, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, solicitând să se analizeze sentinţa din punctul de vedere al încălcării dreptului la apărare, hotărârea fiind pronunţată în condiţii de lipsă de procedură cu pârâţii M.I.uţ şi Dima Nicuşor, care nu au fost citaţi prin publicitate iar raportul de expertiză nu a fost comunicat recurentei şi să se constate că aceasta nu poate fi considerată parte căzută în pretenţii, urmând a fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată (f.3-12).

Formulând întâmpinare, reclamanţii Gâţu Ioan şi Gâţu Dinuţa au solicitat respingerea recursului cu motivarea că procedura cu M.I.uţ şi Dima Nicuşor a fost legal îndeplinită, putând invoca un viciu de procedură doar cei vătămaţi, potrivit art.105 Cpc nu şi Comisia Judeţeană Bacău, în privinţa căreia procedura a fost legal îndeplinită, că necomunicarea raportului de expertiză nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii şi că recurenta este cea care a declanşat procesul prin validarea mai întâi a titlului de proprietate în favoarea lui M.I. şi apoi moştenitorilor defunctei M.A. pentru aceeaşi suprafaţă de teren, o culpă procesual ă la fel de mare având şi Neagu Neculai care a determinat comisia locală să întocmească în mod ilegal documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate (f.50).

La rândul său, intimatul N.N.a formulat întâmpinare (f.81-83), calificată de instanţă ca fiind recurs faţă de solicitarea acestuia de a se dispune refacerea titlului de proprietate nr.82439 conform registrului agricol din 1959, cu scutirea moştenitorilor de plata cheltuielilor de judecată, cheltuielile efectuate de recurentul-intimat urmând a fi recuperat potrivit contractului de asistenţă juridică. O dată cu întâmpinarea, au fost depuse la dosarul de recurs înscrisuri (f.84-93), fără ca acestea să fie probe noi.

Sentinţa a fost comunicată d-lui N.N.la data de 24.06.2010, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 346 în dosarul de fond.

Potrivit art.301 Cpc, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel iar raportat la aceste dispoziţii legale, recursul declarat de pârâtul N.N.împotriva sentinţei civile nr.1500/11.05.2010, astfel cum a fost calificat de instanţă, înregistrat la 13.12.2010 (f.83 dosar recurs), apare ca fiind tardiv formulat.

Întâmpinare a formulat şi Unitatea Administrativ Teritorială C. (f.96-98) la care au fost anexate înscrisuri ce au fost depuse şi la dosarul primei instanţe (f.99-107).

În ceea ce priveşte recursul Comisiei Judeţene Bacău, Tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.312 alin.(1) cpc pentru următoarele considerente:

Nu se poate reţine o încălcare de către prima instanţă a dreptului la apărare al recurentei, viciul de procedură invocat privind alte părţi care, singure, se pot prevala de o astfel de neregularitate, potrivit art.108 alin.”) cpc conform căruia nulităţile, altele decât cele de ordine publică, se declară numai după cererea părţii care are interes să le invoce. De asemenea, necomunicarea raportului de expertiză nu constituie în acest caz o încălcare a dreptului la apărare, dispoziţiile procedurale neimpunând instanţei comunicarea raportului de expertiză iar recurenta neformulând obiecţiuni la momentul stabilit de art.108 alin.(3) dar şi de art.212 alin.(2) Cpc (la prima zi de înfăţişare ce a urmat după prima neregularitatea invocată, respectiv la primul termen după depunerea lucrării), raportul iniţial de expertiză fiind comunicat de instanţă părţilor prezente la termenul de judecată din 10.02.201, obiecţiunile fiind discutate la 3.03.2010 (f.221, 249 dosar judecătorie) iar suplimentul efectuat la raportul de expertiză a fost comunicat reprezentantului reclamanţilor la termenul din 24.03.2010, nici la termenul următor din 21.04.2010şi nici la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei din 5.05.2010 nefiind formulate nici un fel de obiecţiuni (f.267, 280, 307 dosar judecătorie).

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, Tribunalul reţine că potrivit art. 52 din L.18/1991,  în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.

Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Alineatul 3 al aceluiaşi articol stabileşte că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

Prin urmare, în mod corect a fost obligată şi recurenta la plata cheltuielilor de judecată,  dispoziţiile legale citate neputând rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu s-a prevăzut în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, având în vedere că potrivit art.3 Cod civil judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.

Atribuţiile comisiilor locale şi a comisiilor judeţene sunt prevăzute de art.5 şi 6 din HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, comisiile judeţene asigurând îndrumarea şi controlul comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană (art.6 lit.b), astfel încât nu se poate reţine doar culpa Comisiei Locale C. pentru erorile din scriptele comunei, cum în mod eronat susţine recurenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondat recursul formulat de C J Bacău împotriva sentinţei civile nr. 1500/2010 din data de 11.05.2010, pronunţata de Judecătoria Oneşti in dosarul civil nr. 1620/270/2009, în contradictoriu cu intimaţii- reclamanţi G.I., Gaţu Dinuţa şi intimaţii – pârâţi CL C., Neagu Neculai, Neagu Emil, Tudorache Neculai, Tudorache Grigore, Tudorache Nicoleta, Tudorache Gelu, Zară Niculina, Andronache Gina, Neagu Lucreţia, M.I., Marin Elena, Marin Adina, Manole Eleonora, Făcăoaru Reta, M.I.uţ, Dima I. Cătălin, Dima I. Ionuţ, Dima I. Nicuşor, Dima I. Sorin, Filip Constantin.

Admite excepţia tardivităţii recursului şi respinge ca atare recursul formulat de pârâtul Neagu Neculai.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 03.05.2011

Preşedinte,

Raluca Ioana ApetroaeiJudecător,

Ioana Liliana PocovnicuJudecător,

Petronela Maria Mateis

Grefier,

Amalia Movilă

Red. Sent. Civ. Adrian Asavei

Red./ Tehnored Dec.civ. M.P.M/16.06.2011

Tehnored. A.M. 2EX/ 20.06.2011

Domenii speta

Spete similare