Legalitatea deciziilor emise de cnpr - condiţiile impuse de art. 68 şi următoarele din Codul muncii

Prin acţiunea formulată se solicită  de reclamanta Compania Naţională Română S.A. Bucureşti  in contradictoriu cu  pârâta A.M.F. , obligarea  la plata sumei de 103.204, 55 lei prejudiciu cauzat  reclamantei urmare a verificărilor financiar – gestionare a  gestiunii casierei la care pârâta era casieră. Potrivit Procesului Verbal din data de 14.06.2005, încheiat de către revizorii de  gestiune din cadrul C.N. Poşta Română S.A.  s-a constatat  un minus de  numerar in sumă de 119.582,57 lei. In timpul cercetărilor administrative, pârâta a achitat suma de 11.000 lei. Urmare a  plângerii la Parchetul de pe lângă  Judecătoria Bacău, pârâta A.M.F.  a  fost trimisă in judecată  pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute  de art. 289 si 291  Cod penal şi condamnată la  6 luni închisoare  cu suspendarea condiţionată a  executării pedepsei , conform Secţiei penale  nr. 902/27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău. Conform aceleiaşi  sentinţe penale,  latura civilă a  fost lăsată nesoluţionată. In cursul urmăririi  penale s-a dispus  efectuarea unei expertize  contabile  care a  concluzionat că la data efectuării verificării financiar – gestionare s-a  găsit in  gestiunea casierei A.M.F.  un minus de numerar in sumă de 117.672 lei . Din raportul de  expertiză contabilă rezultă caracterul  cert al lipsei de numerar  din gestiunea  pârâtei  care se datorează acelor fapte penale pentru care si pârâta a fost condamnată,  fapte  săvârşite  in vederea  acoperii lipsei din gestiunea sa.  De asemenea caracterul  cert al lipsei de numerar mai rezultă  si din Procesul Verbal  de verificare  faptică  a valorilor  băneşti încheiat  in data de 14.06.2005 de către  organele de control financiar ale  C.N. Poşta  Română . Pentru a-şi acoperi lipsa din gestiune, pârâta in perioada  31.03.2004 – 12.04.2005  efectua modificări  la încasări  si plăţi mandate on-line  prezentate şi achitate, modificări la numeralul primit  si expediat  de către oficiantul poştal  Bc 1 si nepreluarea soldurilor reale  de numerar de la o zi la  alta  stabilind  scriptic un sold mai mic  decât cel real in casă. Menţionează  că intre aceste fapte ilicite  săvârşite  si prejudiciul creat  există o legătură de cauzalitate, pârâta având calitatea  de gestionar  potrivit Legii 22/1969  este  răspunzătoare de gestionarea valorilor băneşti ale  casieriei .

In susţinerea acţiunii la dosar s-au  depus Proces verbal 200/6581/13.07.2004, raport  expertiză contabilă  efectuată  in cadrul cercetării penale : Dosar P/2175/2005.

Dosarul iniţial s-a  înregistrat pe rolul  Judecătoriei Bacău , care prin sentinţa civilă  nr. 8914/14.11.2011 a dispus  declinarea competenţei  in favoarea Tribunalului Bacău,  pe rolul căruia s-a înregistrat la data de  28.03.2012 .

In pronunţarea sentinţei de declinare competenţă s-a  avut in vedere  dispoziţiile art. 266 cu referire la art. 269  Codul muncii,  apreciind  că in cauză litigiul decurge din modul de derulare a  raporturilor de muncă.

Tribunalul Bacău la termenul din 23.05.2012  cu procedura completă  a constatat  ivit conflictul de competenţă dispunând sesizarea Curţii de  Apel:  apreciind că  in cauză competentă să judece cauza este Judecătoria Bacău  cu următoarea motivare:

Reclamanta prin precizările depuse la termenul din 23.05.2012 a indicat disp. art. 998 Cod civil cu referire la art. 20 C.p.p. fiind o răspundere civilă delictuală şi nu o acţiune având ca obiect un conflict de muncă respectând disp. Legii 53/2003 modificată prin Legea 40/2011, întrucât prejudiciul cauzat reclamantei este urmarea săvârşirii unei fapte penale ( fals intelectual şi uz de fals) -  sens în care s-a dispus condamnarea prin sentinţa penală  902/2009 rămasă definitivă.

La dosar  s-a depus sentinţa penală.

Instanţa învestită cu soluţionarea cauzei apreciază că în cauză competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei din următoarele considerente: Răspunderea civilă delictuală cât şi cea contractuală  ( deci şi cea patrimonială) iau naştere ca urmare a încălcării unei obligaţii – săvârşirii unei fapte ilicite – prin care s-a creat o pagubă în patrimoniul unei persoane. Sunt situaţii când salariatul vinovat de producerea unei pagube  în patrimoniul angajatorului răspunde civil delictual şi nu  patrimonial şi anume atunci când fapta prejudiciabilă este rezultatul săvârşirii unei infracţiuni. 

Răspunderea civilă delictuală devine incidentă nu numai dacă inculpatul este condamnat ci şi în cazul în care fapta penală a fost amnistiată, a intervenit prescripţia ori decesul făptuitorului.

Aşadar, în cazul în care paguba produsă angajatorului este rezultatul unei infracţiuni, intervenţia răspunderii civile delictuale este pe deplin justificată, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului muncii privind răspunderea patrimonială.

Curtea de apel investită  cu soluţionarea conflictului de competenţă a  dispus prin încheierea de şedinţă din 09.07.2012, că in speţă competenţa aparţine Tribunalului Bacău, complet  specializat litigii de muncă – întrucât  codul  muncii nu distinge intre  răspunderea patrimonială contractuală si  răspunderea  patrimonială delictuală, sens in care s-a trimis dosarul la  tribunal pe rolul căruia s-a înregistrat la 24.07.2012 cu termen de judecată  la 5.09.2012.

În cauză s-a invocat  prin întâmpinarea depusă  in dosarul nr. 9882/180/2011 – excepţia autorităţii de lucru judecat – art. 1201 Cod  civil , raportat la dispozitivul  sentinţei civile 610/21.04.2010 pronunţată in dosarul 4096/110/2009  prin care s-a solicitat de reclamanta  obligarea pârâtei la plata sumei de 103.204, 55 lei  cauza fiind soluţionată irevocabil  prin Decizia Curţii de Apel dosar nr. 72/32/2011.

Instanţa având in  vedere dispoziţiile  art. 137 Cod procedură civilă, potrivit cărora, instanţa  se  va  pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate . La prezenta cauză s-a  ataşat dosarul 4096/2009 corespunzător  sentinţei civile  610/2010.

Instanţa analizând  excepţia invocată  constată că  prin încheierea din 9.07.2012, Curtea de Apel  in soluţionarea conflictului  de competenţă  a  stabilit că litigiul dedus judecăţii  este suspus regulilor speciale ale  codului muncii respectiv art. 270 Codul muncii care derogă de la dreptul comun.

Potrivit sentinţei civile  610/21.04.2010, dosar 4096/2009  s-a  admis in parte acţiunea  formulată de reclamanta  in contradictoriu cu pârâta  fiind obligată  la plata sumei de 95000 lei  reprezentând lipsă in gestiune.

In motivare s-a reţinut  că pârâta a fost casier la Oficiul Poştal nr.1 Bacău şi că în această calitate a efectuat modificări la mandatele On-line  prezentate şi achitate în decursul mai multor luni precum şi prin nepreluarea soldurilor reale de numerar de la o zi la alta, creând o lipsă în gestiune în valoare de 106.000 lei.

Lipsa în gestiune a fost constatată prin procesul–verbal nr. 200/6581/ din 13.07.2005, încheiat de şeful Biroului C.F.G, şeful Serviciului Produse Poştale şi de cei doi revizori de gestiune din cadrul D.R.P. Bacău în urma verificărilor gestiunii din perioada aprilie–iunie 2005.

În timpul cercetărilor administrative pârâta a depus cu chitanţa nr. 267/20.04.2005 suma de 11.000 lei iar pentru diferenţa de 95.000 lei a dat consimţământ de plată prin care recunoaşte că paguba s-a produs din vina ei. Ulterior, fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, pârâta a fost condamnată la 6 luni închisoare, conform sentinţei penale nr.902/27.04.2009 a Judecătoriei Bacău.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art.270 alin.2 din Codul muncii, coroborate cu art.25 din Legea nr.2/1969.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Pârâta a fost angajata reclamantei începând cu data de 01.11.1990, la Oficiul Poştal nr.1 Bacău, în funcţia de oficiant special, conform contractului de muncă nr.336/1990 şi actului adiţional cu acelaşi număr şi dată la contractul colectiv de muncă privind modificarea funcţiei şi a clasei de salarizare, având atribuţii de casier, conform fişei postului.

În cursul lunilor aprilie–iunie 2005, o comisie din care făceau parte şi doi revizori contabili din cadrul Companiei Naţionale de Poştă a verificat la Oficiul Poştal nr. 1 Bacău gestiunea, în special deconturile băneşti din luna martie 2005, constatând că soldul zilei precedente a fost preluat eronat în mai multe zile din cursul lunii martie. Urmare acestei neconcordanţe, s-a efectuat verificarea gestiunii casieriei Oficiului Poştal nr.1 Bacău, constatându-se că s-a produs o pagubă în sumă de 1.195.849.341 lei, la care s-a adăugat penalităţile în sumă de 286.257.732 lei .

De aceasta se face răspunzătoare, în temeiul art.25 din Legea nr.22/1969 şi a art. 270 din Codul muncii, gestionarul – casier A.M.F. (respectiv pârâta), aşa cum s-a menţionat în cap.IV al procesului–verbal .Procesul–verbal încheiat cu prilejul verificării gestiunii Oficiului Poştal nr.1 Bacău s-a întocmit în patru exemplare şi s-a înregistrat sub nr. 200/6581 la data de 13.07.2005 din el făcând parte integrantă şi anexele care cuprind Situaţia gestiunii Oficiului Poştal nr.1 Bacău, Recapitulaţia operaţiunilor prin care s-a menţionat un minus faţă de soldul stabilit la verificare de 1.195.825.728 lei în luna martie–aprilie 2005 corespunzându-i în moneda actuală 119.582, 57 lei.Prin acelaşi proces-verbal,organele de control financiar–contabil au stabilit şi răspunderea patrimonială şi disciplinară a angajaţilor din cadrul Oficiului Poştal nr.1 Bacău, în funcţie de vinovăţia fiecăruia, efectuându-se în acelaşi timp şi o anchetă administrativă.

Astfel, pârâta a fost convocată la sediul oficiului, fiind ascultată în legătură cu faptele sale prin care a creat prejudiciul de 119.582, 57 lei, în patrimoniul Oficiului Poştal, luându-i-se Notă explicativă la data de 12.04.2005.

În vederea recuperării prejudiciului, pârâta a achitat la data de 20.04.2005 suma de 11.000 lei cu chitanţa de casă nr.267/2005 iar pentru suma de 950.000.000 (95.000 lei) a dat consimţământul de plată nr. 200/5420/03.06.2005, semnându-l la data de 03.06.2005, în prezenţa organelor de control, recunoscându-şi  vina în producerea prejudiciului respectiv.Ulterior a fost sesizat Parchetul, iar pârâta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 289, al.1 şi art.291 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr.902/27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr.9315/180/2008 pârâta a fost condamnată la 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals. Respectiva sentinţă penală a rămas definitivă prin neapelare.

Întrucât prin sentinţa penală, ţinându-se seama de încadrarea juridică pe care procurorul a făcut-o prin rechizitoriul de trimitere în judecată, s-a constatat că trimiterea în judecată s-a făcut doar pentru săvârşirea unor infracţiuni de pericol şi nu pentru infracţiuni de patrimoniu, nefiind soluţionată şi acţiunea civilă, reclamanta a fost nevoită, în conformitate cu dispoziţiile Codului muncii să introducă prezenta acţiune pentru obţinerea unui titlu executoriu în vederea recuperării prejudiciului.

Din întreg probatoriul administrat, cât şi din atitudinea pârâtei şi poziţiei sale procesuale pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art.270 din Codul muncii

Împotriva  acestei sentinţe s-a declarat recurs  de ambele părţi, astfel  recurenta – pârâtă a  invocat prescripţia  dreptului la acţiune raportat la data înregistrării  procesului verbal nr. 200/6581/13.07.2005 şi data  promovării acţiunii.

In soluţionarea  recursului Curtea de Apel  a  dispus  prin decizia  1564/14.10.2010 admiterea  recursului recurentei – pârâte ,  modificând  in tot sentinţa recurată, in sensul că  s-a  admis  excepţia prescripţiei,  dispunând  respingerea acţiunii  ca prescrisă.

In  pronunţare  s-au reţinut următoarele aspecte Procesul-verbal nr.200/6581 din 13.07.2005 a fost adus la cunoştinţa pârâtei-recurente, care a făcut următoarele obiecţiuni, la data de 23.06.2005: „ nu am sustras nicio sumă de bani şi nu sunt răspunzătoare integral de paguba produsă…” fila 67 dosar urmărire penală.

Recurenta-reclamantă a formulat plângere penală împotriva pârâtei-recurente A.M.F. înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău sub nr.2175/P/25.04.2005, pin care a solicitat punerea în mişcare a acţiunii penale, cercetarea şi trimiterea în judecată a acesteia din urmă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 şi 249 Cod penal (delapidare şi neglijenţă în serviciu) – fila 7 dosar urmărire penală.

Recurenta-reclamantă, prin plângerea penală completată la 9.08.2005 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.085.849.341 lei (ROL- lei vechi) la care precizează „ vom adăuga şi dobânda bancară” – fila 4 dosar urmărire penală.

Pârâta recurentă A.M.F. audiată la organul de urmărire penală – declaraţia din 8.06.2005 fila 123 şi declaraţia din 4.10.2007 fila 125 – dosar de urmărire penală –nu recunoaşte prejudiciul cauzat societăţii angajatoare, precizând „ nu pot să îmi explic această lipsă”, „ nu mi-am însuşit, folosit sau traficat pentru mine sau pentru altă persoană sumele de bani stabilite prejudiciu”.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.7271/P/2007 din 30.05.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a recurentei-pârâte A.M.F. pentru art.289 şi 291 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal, în care se precizează şi suma cu care Direcţia Regională de Poştă Bacău s-a constituit parte civilă.

În cursul cercetării judecătoreşti, audiată în instanţă, recurenta-pârâtă nu a recunoscut însuşirea sumei cu care reclamanta s-a constituit parte civilă, precizând că a „achitat suma de 11.000 lei întrucât aşa a fost sfătuită la acel moment de către avocatul pe care-l angajasem”.

Prin sentinţa penală nr.907/27.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9315/180/2008, pârâta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în dispozitivul sentinţei făcându-e menţiunea „ nu soluţionează acţiunea civilă”.

În motivarea hotărârii, instanţa de fond – dosar penal – arată că „ având în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată doar pentru săvârşirea unor infracţiuni de pericol nu şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de patrimoniu, instanţa nu soluţionează acţiunea civilă”.

Este important de reţinut că, reclamanta-recurentă nu a exercitat nicio cale de atac împotriva sentinţei penale mai sus menţionată cu privire la latura civilă a cauzei, sentinţa rămânând definitivă prin neapelare la 09.05.2009.

Faţă de nerezolvarea acţiunii civile de către instanţa penală, reclamanta a formulat acţiune în instanţă pentru recuperarea prejudiciului, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 22.07.2009, sub nr.4096/110/2009.

Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 „ Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, fiind astfel definită prescripţia ca stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul prescripţie.

Prin termenul de prescripţie extinctivă se înţelege intervalul de timp, stabilit de lege, înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material sub sancţiunea pierderii a cestui drept”.

Termenul de prescripţie extinctivă având caracter general aplicabil raporturilor civile obligaţionale este instituit de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 „ Termenul de prescripţie este de 3 ani ....”, însă acelaşi termen este stabilit şi prin Codul muncii la art.283 alin.1 lit.c „ cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune (...) în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator”.

Având în vedere data naşterii dreptului la acţiunea în răspunderea patrimonială a reclamantei, respectiv data constituirii ca parte civilă în procesul penal şi data promovării acţiunii ce face obiectul dosarului de faţă, Curtea de Apel, apreciază că în prezenta cauză a intervenit prescripţia dreptului de a solicita obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat societăţii.

În speţa de faţă, nu se poate reţine că a intervenit o cauză de suspendare a prescripţiei, nefiind incidente dispoziţiile art.13 şi 14 din Decretul nr.167/1958 şi nici de întrerupere a prescripţiei potrivit art.16 din acelaşi act normativ, având în vedere cererea formulată de reclamantă prin constituirea de parte civilă şi soluţia pronunţată de instanţa penală prin decizia penală nr.902 din 27.04.2009, faptul că reclamanta nu a mai exercitat căile de atac pe care legiuitorul le-a prevăzut în cazul în care o parte este nemulţumită de hotărârea pronunţată în primă instanţă, respectiv apelul şi recursul şi nici nu a înţeles să formuleze o acţiune civilă din 25.04.2005, care chiar dacă s-ar fi suspendat până la soluţionarea acţiunii penale, potrivit principiului „ penalul ţine locul civilului” acţiune nesupusă taxei de timbru sau timbrului judiciar conform art.218 Codul muncii, ar fi făcut dovada diligenţei reclamantei în recuperarea prejudiciului şi ar fi fost o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei.

Prin răspunsul la întâmpinarea  depusă de reclamantă fila 104 dosar judecătorie se arată că in speţă nu  operează excepţia autorităţii  de lucru judecat, întrucât  in soluţionarea recursului privind dosarul 4096/110/2009, Curtea de Apel prin  Decizia civilă nr.  1564/14.12.2010 nu rezolva  fondul litigiului, nefiind examinate aspecte legate de fondul cauzei privind obligarea pârâtei la  recuperarea  prejudiciului creat. Se arată că nu  sunt îndeplinite  condiţiile art.  1201 Cod  civil  respectiv  existenţa triplei identităţi, obiect, părţi, cauză.

În speţă, deşi intre cele  două cauze există  identitate de părţi, nu există identitate de obiect ( prima  acţiunea fiind in răspundere patrimonială art. 270 Codul muncii, iar a  doua acţiune in răspundere delictuală întemeiată pe dispoziţiile  art. 998  Cod civil si art. 20 Cod pr.penală.

Instanţa urmează a înlătura  apărările reclamantei, apreciind in cauză sunt  întrunite  condiţiile art. 1201  Cod civil, in cauză  temeiul de drept fiind  art. 270  Codul muncii , aspect reţinut de Curtea de Apel  in soluţionarea  conflictului de competenţă.

Principiul autorităţii de lucru judecat  împiedică nu numai  judecarea din  nou a unui proces terminat, având  acelaşi obiect, cauză fiind  purtat intre aceleaşi părţi, ci si contrazicerea  intre cele două  hotărâri judecătoreşti, adică  9infirmarea  constatărilor făcute intr-o hotărâre judecătorească  irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească  posterioară dată in alt proces .

Pornind de la acest principiu se impune a sublinia  distincţia clară  intre excepţia autorităţii de lucru judecat si prezumţia  autorităţii de lucru judecat. Astfel, pe când  condiţia de aplicare a  excepţiei autorităţii de lucru judecat  presupune o identitate de acţiuni ( sub aspectul părţilor,  obiectului si cauzei  juridice)  ce opreşte  repetarea  judecăţii , prezumţia de lucru judecat  impune  consecvenţă in judecată şi anume  : ceea ce s-a  constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie contrazis  printr-o alta.

Aşadar in verificarea  autorităţii de lucru judecat  trebuie să se observe dacă prin  noua cerere supusă judecăţii  s-ar putea ajunge la  pronunţarea  unei hotărâri  care să contrazică hotărârea precedentă. Aşa după’ cum s-a mai arătat, instanţa  va înlătura apărările intimatei  potrivit cărora obiectul ar fi diferit  întrucât prima acţiune este întemeiată  pe dispoziţiile  art.270  Codul muncii iar  a  doua pe dispoziţiile art. 998 Cod civil, întrucât Curtea de Apel, a stabilit  că in  speţă sunt incidente  dispoziţiile  art. 270 Codul muncii .

Considerând  obiectul ca „beneficiu juridic” imediat  ce se reclamă ca scop imediat ce se urmăreşte  prin proces, urmează că pentru verificarea  identităţii de obiect trebuie să se  observe  nu numai  dacă este  vorba de acelaşi  bun determinant, de aceiaşi cantitate, dar si de acelaşi drept. Aşadar  interesează nu numai obiectul material ci si  dreptul subiectiv  care poartă  asupra aceluiaşi obiect  inclusiv  scopul final urmărit prin ambele acţiuni .

Faţă de aspectele  reţinute  instanţa urmează a  admite excepţia  autorităţii de lucru judecat  şi in consecinţă.

Domenii speta

Spete similare