Reziliere

Prin sentinţa civilă nr. 11517/19.12.2008, Judecătoria Bacău a respins ca nefondată acţiunea formulată de  reclamantul S.N.R., în contradictoriu cu  pârâta M.A., având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere încheiat între pârâtă şi numita S.M..

Pentru a pronunţa această sentinţă, instnţa de fond a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia 19/09 09 1999 a Primăriei P. s-a dispus instituirea curatelei şi numirea pârâtei M.A. ca şi curator pentru reclamanta S.m. avându-se in vedere că aceasta este bolnav netransportabil.

Prin dispoziţia 1089/31 07 2007 a Primăriei P. s-a dispus încetarea mandatului de curator al pârâtei, fiind numit reclamantul ca şi curator pentru reclamanta S.m.. Se menţionează in această dispoziţie că mandatul este acordat pentru promovarea prezentei acţiuni şi că încetează după soluţionarea ei..

La data de 02 09 1999 s-a încheiat intre S.m. in calitate de întreţinută şi pârâtă in calitate de întreţinătoare contractul de intreţinere autentificat sub nr. 7287/1999 la Biroul Notarului Public G.F. prin care s-a transmis nuda proprietate asupra imobilului situat in com P. respectiv 481 m.p. teren împreună cu o casă in suprafaţă de 122,63 m.p. in schimbul întreţinerii ce urma să fie prestată de întreţinătoare. Părţile au stipulat in contract că întreţinerea urma să fie prestată la domiciliul întreţinutei, in natură, astfel încât acesteia să i se asigure un nivel decent de viaţă, potrivit cu deprinderile întreţinutei; de asemenea, la data decesului, urma ca întreţinătoarea să asigure serviciile funerare conform ultimelor dorinţe şi credinţei religioase a întreţinutei.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, S.m. a fost internată in Căminul pentru persoane vârstnice Bacău începând cu data de 14 11 1998 şi până la data decesului 07 08 2007. Prin urmare, la data încheierii contractului de intreţinere, întreţinuta se afla deja in grija Căminului pentru persoane vârstnice Bacău iar potrivit certificatului medico legal 1771/02 09 1999 aceasta păstra capacitatea de autoconducţie şi administrare a bunurilor proprii putând încheia acte de dispoziţie mobiliară şi imobiliară.

Contractul de intreţinere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual şi translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor înscrise în art. 1020 şi 1021 Cod civil, în baza cărora condiţia rezolutorie este subînţelesă în situaţia când una dintre părţi nu-şi îndeplineşte angajamentul luat.

În acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept, partea în privinţa căreia angajamentul nu a fost îndeplinit putând fie să silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei - când aceasta mai este posibilă - fie să solicite desfiinţarea contractului.

In ceea ce priveşte interpretarea contractului încheiat intre părţi având in vedere situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa a avut in vedere regulile de interpretare prevăzute de art. 981 -  983 Cod Civil, respectiv clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt exprese într-însul; toate clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înţelesul ce rezultă din actul întreg iar când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

Prin urmare, in analiza modului de executare a contractului încheiat intre părţi, instanţa a avut in vedere condiţiile concrete in care părţile au contractat, respectiv faptul că întreţinuta se afla internată in Căminul pentru persoane vârstnice. Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate deoarece nu a prestat intreţinere la domiciliul lui S.m..

Aşa după cum rezultă din declaraţiile martorei D.E., vecină cu defuncta S.m., singura persoană care a vizitat-o pe aceasta anterior internării la Căminul pentru persoane vârstnice a fost pârâta. După paralizia suferită de către S.m. in anul 1998, aceasta a locuit împreună cu pârâta in casa de la P.. Mai arată martora că anterior cu un an decesului, M.A. o aducea pe defuncta S. la locuinţa din P. frecvent, şederile fiind de una până la trei săptămâni.

Potrivit anchetei sociale efectuate de Primăria P. aflate la dosar – fila 17 anterior încheierii contractului de intreţinere, defuncta S.m. a fost îngrijită de către pârâtă.

Declaraţiile martorei D. se coroborează cu adresa de la fila 113 dosar emisă de Căminul pentru persoane vârstnice Bacău din care rezultă că defuncta S. a beneficiat de învoiri, astfel: iulie 1999 – 30 zile, decembrie 1999 – 10 zile, iunie 2000 – 14 zile, sept 2001 – 3 zile, mai 2002 – 7 zile, mai 2003- 10 zile, august  2004 - câteva zile,  martie 2007  - 7 zile. De asemenea, potrivit copiei de pe Registrul de vizitatori al Căminului, pârâta a figurat ca şi vizitator al defunctei cu o frecvenţă de aproximativ o dată pe lună.

Împrejurarea că anterior decesului întreţinutei (22 03 2007) starea de sănătate mintală a acesteia s-a deteriorat, aceasta nemaiavând capacitatea de discernământ nu are nici o relevanţă asupra îndeplinirii sau nu de către pârâta a obligaţiilor stipulate prin contract.

De asemenea, ulterior decesului, pârâta a procurat cele necesare înmormântării potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi declaraţiei martorei D.E.. Declaraţia martorului O. este neconcludentă întrucât cele cunoscute de martor sunt de dată recentă (ulterioare introducerii acţiunii) şi i-au fost relatate martorului de către reclamant.

Din probele administrate in cauză, instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei de intreţinere asumată de către pârâtă, acesta executându-se in raport de situaţia concretă a întreţinutei, respectiv nedeplasabilă şi internată  la Căminul pentru persoane vârstnice Bacău.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs, reclamantul S.N.R..

În  motivarea recursului s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, iar motivarea este subiectivă şi în contradicţie cu probele administrate în cauză. Astfel, instanţa a încălcat dispoziţiile legale în materia contractului de întreţinere, din care rezultă obligaţia de întreţinere este strict personală, iar în speţă  reclamanta-defunctă nu a consimţit la substituirea căminului în locul întreţinătoarei. Intimata a încheiat contractul doar cu intenţia de a-şi însuşi bunurile reclamantei. Intimata a încălcat contractul deoarece nu avea dreptul de a folosi bunurile ce făceau obiectul contractului şi de impieta asupra intimităţii şi vieţii personale a întreţinutei.

În mod greşit instanţa de fond a respins proba cu fişa medicală a defunctei, pentru a dovedi starea psihică  a acesteia la momentul încheierii contractului, şi, de-asemenea, nu s-a pronunţat asupra unor probe administrate în cauză, interpretându-le în mod eronat. Este evident că defuncta a avut reprezentarea  întreţinerii ei la domiciliu şi nu la căminul de persoane vârstnice.

Instanţa a reţinut în mod eronat că intimata a avut grijă de defunctă înainte de încheierea contractului de întreţinere, aceasta fiind internată în Bucureşti, şi adusă la P. de-abia în anul 1998, precum şi faptul că pierderea discernământului nu a avut relevanţă asupra îndeplinirii obligaţiilor contractuale .îngrijirea defunctei anterior contractului de întreţinere este o dovadă manoperelor dolosive folosite de intimată pentru a determina încheierea contractului.

În mod greşit s-a apreciat ca neconcludentă declaraţia martorului propus de recurent pentru a dovedi că intimata nu şi—a îndeplinit obligaţia de a o înmormânta pe defunctă, aceasta fiind îndeplinită de recurent.

În final, se solicită instanţei de recurs să constate că contractul de întreţinere a fost încheiat cu rea-credinţă, doar pentru însuşirea imobilelor, fără intenţia de a presta obligaţiile asumate.

Cererea de recurs a fost legal timbrată.

Intimata nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat la judecată şi a cerut respingerea recursului.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând recursul în raport de motivele invocate, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii introdusă de recurent în calitate de curator al reclamantei S.M. şi, ulterior continuată în nume propriu, ca moştenitor al acesteia, s-a solicitat rezilierea (precizată ulterior ca fiind rezoluţiunea) contractului de întreţinere autentificat sub nr. 7287/02.09.1999 de BNP G.F.. În motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâta nu avut de la început intenţia de a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere, scopul ei fiind însuşirea în orice mod a bunurilor imobile ale reclamantei defuncte. De-asemenea, se mai arată că scopul declarat al acestui contract, întreţinerea la domiciliu nu putea fi realizat, deoarece starea reclamantei presupunea  asistenţă medicală permanentă. Se mai arată că, dată fiind starea de duşmănie notorie existentă între părţile contractante, dacă ar fi avut discernământ defuncta nu ar fi încheiat acest contract şi nu ar fi solicitat şi acceptat întreţinere de la pârâtă.

Deşi în motivele de recurs, se mai invocă, cu titlu de neexecutare a contractului, folosirea de către pârâta-intimată a bunurilor imobile, instanţa reţine că, prin cererea introductivă, cu care a fost învestită prima instanţă, nemodificată decât sub aspectul calificării reziliere/rezoluţiune, reclamantul invocă de fapt motive de nulitate a contractului a cărui rezolvire se cere. Chiar şi în faza dezbaterilor, reclamantul, prin avocat, punând concluzii pe fondul cauzei susţine, printre altele că”acest contract era din start lovit de nulitate”.

În recurs, aceste motive (legate de lipsa discernământului întreţinutei la încheierea contractului, de scopul imoral urmărit de pârâtă la încheierea contractului, precum şi de imposibilitatea obiectivă a acordării întreţinerii la domiciliul reclamantei defuncte), au fost reiterate, fiind invocate pentru prima oară şi motive reale de rezoluţiune, care însă, nefiind invocate la judecata fondului şi avute în vedere de prima instanţă, nu pot fi reţinute ca motive de recurs întemeiate.

Instanţa reţine că suma motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată constituie cauza acţiunii, element al acesteia ce nu poate fi modificat de instanţa de judecată, fiind guvernat de principiul disponibilităţii.

Pe de altă parte, din coroborarea motivelor invocate de reclamant cu petitul ei, rezultă că finalitatea cererii de chemare în judecată a fost desfiinţarea contractului de întreţinere.

Deşi nu poate modifica cauza acţiunii, având în vedere disp. art. 84 coroborat cu art. 129, al. 4 c.p.c, instanţa de fond nu este ţinută de o anumită titulatură dată cererii de către reclamant, având dreptul şi chiar obligaţia, pentru o justă soluţionare a cauzei, să pună în discuţia părţilor calificarea corectă a cererii în raport de motivele de fapt şi drept invocate de acesta.

În speţă, prima instanţă nu a sesizat inadvertenţa dintre motivele de fapt şi drept ale cererii şi petitul ei, respectiv faptul că toate motivele invocate de către reclamant sunt cauze de nulitate şi nu motive de rezoluţiune, şi a soluţionat cauza din perspectiva unei acţiuni în rezoluţiune, sub aspectul încălcării obligaţiilor contractuale, concluzionând în sens negativ.

Având în vedere calificarea ce se impune a fi dată acţiunii, instanţa de recurs reţine că nu se poate pronunţa pe fondul cauzei din perspectiva unei acţiuni în constatarea nulităţii, pe baza probelor administrate, întrucât ar răpi părţilor un grad de jurisdicţie, pârâta neavând posibilitatea să-şi formuleze apărări în raport de noua calificare.

Ca atare, se impune reluarea ciclului procesual al judecăţii în prima instanţă pentru ca instanţa de fond să analizeze probele administrate în cauză în raport de noua calificare, pentru a se da părţilor posibilitatea să solicite şi alte probe, mai ales în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

Instanţa constată că se impune în special completarea probatoriului pentru lămurirea motivului legat de presupusa lipsă de discernământ a reclamantei-defuncte, precum şi a cauzei imorale/ilicite, constând în scopul urmărit de pârâtă la încheierea contractului, urmând a fi reaudiaţi martorii şi a se solicita toate actele medicale pertinente în cauză.

Instanţa de fond va avea în vedere criticile formulate de reclamant în recurs sub aspect probatoriu şi va pune în vedere reclamantului să-şi precizeze poziţia procesuală în raport de dezlegarea în drept a cauzei dată de instanţa de recurs.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare