Refuz de desemnare de evaluator conform Legii nr. 247/2005. Existenţa unui drept vătămat

Refuz de desemnare de evaluator conform Legii nr. 247/2005. Existenţa unui drept vătămat

Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (1)

Legea nr. 247/2005

Este întemeiată acţiunea în contencios administrativ conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză să desemneze un evaluator, în mod efectiv.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

Sentinţa civilă nr. 219 din 11 mai 2011, R.O.

Prin acţiune reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a analiza dosarul şi de a desemna evaluatorul sau societatea de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, urmând să fie obligată autoritatea administrativă la desemnarea evaluatorului sau societăţii de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii.

Reclamanta este succesoarea numitului G.D., ce a deţinut în proprietate imobilul situat în Bucureşti […], calitate în care a formulat notificarea prevăzută de Legea nr.  10/2001 înregistrată la Prefectura Municipiului Bucureşti sub nr. 6791/11.06.2001, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere faptul că, după preluarea sa în patrimoniul statului, imobilul a fost demolat.

După cum rezultă din adresa depusă la fila 130 din dosarul instanţei, această notificarea a fost înaintată spre soluţionare Primăriei Municipiului Bucureşti. Notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 5731/2.05.2006 (filele 4, 5), prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul menţionat, în beneficiul reclamantei.  S-a dispus comunicarea dispoziţiei către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul dispoziţiilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Din cuprinsul dispoziţiei rezultă că, pentru a propune această măsură, emitentul actului a reţinut că imobilul ce a aparţinut antecesorului reclamantei a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza Decretului nr. 224/1951 – decizia nr. 878/1959.

Dispoziţia a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu actele din dosarul administrativ ce au stat la baza emiterii sale, la data de 14.07.2006 (filele 67- 143). În faţa Comisiei s-a format un nou dosar administrativ, pentru aplicarea măsurilor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, înregistrat sub nr. 21510/CC.

După cum rezultă din actele acestui dosar (filele 173-202), după formarea sa, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a purtat corespondenţă atât cu reclamanta, cât şi cu Primarul Municipiului Bucureşti, pentru a i se comunica modalitatea de preluare în patrimoniul statului a imobilului ce a aparţinut antecesorului reclamantei, sens în care a întocmit adrese repetate, începând cu data de 9.10.2008, ulterior la 11.03.2009, 8.09.2009 şi 6.01.2011, apreciind că intră în atribuţiile sale efectuarea unei atari analize, pentru stabilirea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.

Din baza de date a pârâtei rezultă că în sesiunea din 24.10.2006 s-a desemnat ca evaluator în dosarul reclamantei S.C. „R.E.C.” S.R.L., respectiv că s-a urmat procedura de repartizare aleatorie a unui evaluator pentru soluţionarea cererii astfel înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Cu toate acestea, la solicitarea formulată de reclamantă, această societate nu a confirmat desemnarea sa ca evaluator în dosar administrativ cu numărul nr. 21510/CC. Pârâta a depus la dosar dovezi potrivit cărora  societatea menţionată nu a depus actele necesare pentru executarea contractului de prestări servicii încheiat cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în anul 2011, motiv pentru care s-a propus înlocuirea sa cu un evaluator persoană fizică, la data de 24.02.2011.

Faţă de această stare de fapt, instanţa reţine că cererea reclamantei nu poate fi considerată lipsită de obiect, în condiţiile în care nu s-a dovedit că, anterior promovării sale, ar fi fost desemnat efectiv evaluatorul sau societatea de evaluare pentru aplicarea dispoziţiilor din art. 13 şi 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Dimpotrivă, înscrisurile prezentate în probaţiune atestă că evaluatorului S.C. „R.E.C.” S.R.L. nu i-a fost  înaintat dosarul reclamantei pentru întocmirea Raportului de evaluare. În mod similar, se constată că nu s-a dovedit în speţă nici faptul că s-ar fi solicitat unui evaluator nou desemnat, la 24.02.2011, întocmirea acestui raport, putându-se astfel deduce că pârâta nu a îndeplinit până la acest moment  obligaţia la realizarea căreia tinde reclamanta.

Au fost analizate pe fond susţinerile reclamantei, constându-se că acestea sunt întemeiate, respectiv că este nejustificat refuzul pârâtei de a desemna evaluatorul sau societatea de evaluare în dosarul administrativ al acesteia.

Într-adevăr, se constată din actele dosarului administrativ, coroborate cu apărările formulate de pârâtă în cauză, că aceasta nu a înţeles să depăşească etapa de verificare a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, pentru a trece la cea privind desemnarea evaluatorului.

Or, astfel cum cu temei susţine reclamanta art. 16 alineatul 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 permite Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze doar dacă o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, iar nu în natură este legală, iar nicidecum dacă imobilul a fost sau nu preluat abuziv de către Statul Român, această verificare intrând în atribuţiile  entităţii  învestite cu soluţionarea notificării, potrivit dispoziţiile art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, respectiv cap. 1 pct. 1 lit. e), respectiv, cap. 2, pct. 1.3 lit. a), pct. 1.5 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007.

Că este aşa rezultă din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 60 alineatul 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dar şi din interpretarea sistematică a acestora, prin coroborare cu normele deja citate din Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare a acesteia.

De altfel, se constată nefondate apărările pârâtei potrivit cărora în dosarul administrativ ar exista dovezi contradictorii cu privire la titlul în baza căruia imobilul a fost preluat de Statul Român. De acest punct de vedere, se constată că, chiar anterior sesizării instanţei cu cererea de faţă, s-au depus la dosarul administrativ al pârâtei înscrisuri care atestă că preluarea imobilului s-a făcut în aplicarea dispoziţiilor Decretului de Naţionalizare nr. 92/1950, astfel încât nu este necesar a se verifica dacă fostul proprietar a fost împiedicat să-şi exercite dreptul prin măsuri abuzive impuse de stat, în sensul art. 2 alineatul 1 litera d) din Legea nr. 10/2001 şi respectiv Normele metodologice de aplicare unitară a acestuia, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Din acest punct de vedere, se constată că în dosarul administrativ cuprinzând actele ce au stat la baza emiterii dispoziţiei prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, se află adresele Direcţiei de Patrimoniul Evidenţă Proprietăţi – Cadastru nr. 7003/9457/25.05.2004, care atestă că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind cuprins în anexa la Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr. 1366/16.09.1959 (fila 110).

De asemenea, se află în dosarul administrativ menţionat adresa nr. 142/S fără dată, emisă de Regia Autonomă de Investiţii şi Administraţie Locativă Imobilară S.A. că imobilul a trecut în proprietatea Statului în baza Deciziei nr. 878/28.09.1959 emisă în aplicarea Decretului nr. 224/1951 (fila 111), situaţie atestată şi de adresa emisă de S.C. „R.V.” S.A. nr. 2437/4.05.1993 (fila 98).

Contrar aparenţelor, cele două dovezi nu au caracter contradictoriu, în condiţiile în care încă din anul 2008 s-a răspuns solicitărilor pârâtei şi s-au depus la dosar atât copia Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 1366/1959, cu tabelul anexă în care este menţionat imobilul ca fiind preluat în aplicarea Decretului nr. 92/1950, la poziţia 1273 (filele 184 - 186), cât şi copia Deciziei administrative nr. 878/28.09.1959 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular la Raionului Gh. Gheorghiu Dej (filele 193 – 195), care atestă că imobilul a fost preluat de Statul Român  în aplicarea Decretului nr.  92/1950, completat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1366/1959, prin actul administrativ menţionat luându-se doar act de această stare de fapt şi dispunându-se trecerea imobilelor astfel preluate în administrarea Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

Prin analizarea acestor înscrisuri depuse la dosarul său încă din 6.11.2008, iar ulterior la 18.02.2009, pârâta era în măsură să stabilească fără echivoc faptul că imobilul nu a fost preluat printr-o decizie administrativă emisă în aplicarea Decretului nr. 224/1951, ci prin efectul Decretului de Naţionalizare nr. 92/1950, astfel încât verificările acesteia referitoare la preluarea abuzivă a bunului nu sunt justificate.

Prin urmare, câtă vreme în speţă nu s-a dovedit că imobilul s-ar afla în situaţia de restituire în natură (acesta fiind demolat – filele 110  şi 242), trebuie concluzionat că pârâta nu justifică refuzul de a desemna în dosarul administrativ evaluatorul, pentru continuarea procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, refuzul său fiind nejustificat, în sensul art. 2 alineatul 2 din Legea nr. 554/2004.

Astfel a fost admisă cererea reclamantei şi a fi obligată pârâta la desemnarea evaluatorului sau a societăţii de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru fostul imobil situat în discuţie […], în baza dispoziţiei emise de Primarul Municipiului Bucureşti cu nr. 5731/2.05.2006.

Domenii speta

Spete similare