Acţiune pentru restituirea preţului de piaţă în temeiul art. 50/1 din Legea nr. 10/2001. Condiţii

Acţiune pentru restituirea preţului de piaţă în temeiul art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001. Condiţii

- Legea nr. 10/2001 – art. 50 indice 1

Potrivit dispoziţiilor art. 50 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.

Din textul legal citat rezultă în mod clar că au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor doar proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi care fuseseră încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1241 din 25 aprilie 2012, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 58/18.01.2012, pronunţată în dosarul nr. 8022/325/2011, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamanţii B. T. A. şi B. M. A., fiind menţinută Sentinţa civilă nr. 21514/19.09.2011 a Judecătoriei Timişoara, prin care a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata diferenţei dintre preţul de piaţă al imobilului situat în Timişoara, Piaţa V. nr. 13, et. 2, ap. 6, şi suma de 8929,4 lei, care le-a fost restituită reclamanţilor cu titlu de preţ achitat şi preţ actualizat al imobilului. Pentru a pronunţa aceste soluţii, ambele instanţe au reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, întrucât prin Sentinţa civilă nr. 9891 din 12.06.2001 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 40/A/17.01.2002 a Tribunalul Timiş şi Decizia nr. 1218/30.04.2002 a Curţii de Apel Timişoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanţi, reţinându-se că imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995.

Împotriva Deciziei civile nr. 58/18.01.2012 a Tribunalului Timiş au declarat recurs reclamanţii, care au susţinut că prin modul în care a fost interpretat art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, fără a se lua în considerare buna lor credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, s-a golit de conţinut acest text legal, invocând în acest sens jurisprudenţa CEDO (Cauza Raicu împotriva României), precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.

Prin Decizia civilă nr. 1241 din 25 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 8022//325/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei civile nr. 58/18.04.2012 a Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut considerentele de mai jos.

Din motivarea recursului reclamanţilor se desprinde ideea că ar fi fost interpretat greşit de către instanţele anterioare art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.

Art. 50 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede :

„Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.

Rezultă în mod clar din textul legal citat că au dreptul la preţul de piaţă al imobilelor proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, fuseseră încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

Această condiţie a respectării Legii nr. 112/1995 în cazul de faţă nu este îndeplinită şi, prin urmare, în mod corect s-a reţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 1218/R/30.04.2002, pronunţată în dosarul nr. 1750/C/2002, Curtea de Apel Timişoara a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 12803/14.04.1997, prin care reclamanţii B.T.A. şi B.M.A. au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995.

Prin hotărârea menţionată s-a reţinut că vânzarea este nulă absolut pentru că imobilul nici nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995 şi că , în plus, procedurile de vânzare erau suspendate de drept, întrucât pe rolul instanţelor se afla acţiunea lui L.D.N., care solicitase restituirea imobilului în baza aceleiaşi legi.

În fine, s-a reţinut culpa ambelor părţi contractante la încheierea nelegală a contractului de vânzare-cumpărare într-o perioadă de interdicţie legală. Faţă de această concluzie, este evident ca a fost exclusă şi buna credinţă a cumpărătorilor.

În această situaţie, nu-şi găseşte aplicarea în speţa de faţă nici Hotărârea din 19.10.2006 a Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Raicu împotriva României.

În dosarul de faţă, reclamanţii recurenţi aduc critici inclusiv hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că soluţia a fost pronunţată fără a se motiva culpa comună la încheierea contractului.

Hotărârea respectivă însă a intrat în puterea lucrului judecat, iar legalitatea ei nu poate fi analizată în cadrul altui proces.

Pe de altă parte, reclamanţilor recurenţi li s-a restituit preţul plătit pentru imobil, preţ actualizat, fapt recunoscut de către aceştia chiar prin acţiune, neputându-se deci reţine nici încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamanţilor.

Domenii speta

Spete similare