Restituire taxa pentru emisii poluante- Legea 9/2012. Nivelul dobanzii şi data de la care se calculeaza. Hotararea cjue cauza Irimia. Lipa calitate procesuala dgfp.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la data de 08.02.2012, reclamanta  SC X SRL a chemat în judecată pe pârâţii ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUN. CRAIOVA, DGFP DOLJ şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună obligarea pârâţilor la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 5.563 de lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data achitării taxei, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 Cod de procedură fiscală şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii a arătat că a achiziţionat un autoturism marca Ford Focus, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligată să plătească taxa de poluare în cuantum de 5.563 de lei, conform chitanţei de plata seria TS 4A, nr. 4485662 din data de 08.05.2009, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. Craiova. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. Craiova in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.

Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligaţie legală, derivată din reglementările Codului Fiscal şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului 50/2008, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului. Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută. Învederează că în Hotărârea  în cauza  C-402/2009, Curtea de Justiţie  a Uniunii Europene s-a pronunţat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română şi care se aplică vehiculelor cu ocazia  primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanţa europeană a apreciat că această ordonanţă este contrară  dreptului Uniunii şi are ca efect descurajarea importului şi punerea în circulaţie a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte  state membre.

In drept a invocat art. 25 şi 90 din Tratatul Comunităţii Europene, art. 148 din Constituţia României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

La termenul de judecată din data de 19.06.2013, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP Dolj.

În baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP DOLJ şi excepţia inadmisibilităţii invocate de către pârâte. 

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP DOLJ instanţa o apreciază ca întemeiată, urmând a fi admisă din următoarele considerente:

Potrivit art. 33 din Cod proc. fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor şi taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP Craiova, organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanţa pentru încasarea acesteia purtând ştampila şi antetul Trezoreriei Municipiului Craiova. În consecinţă şi obligaţia de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o şi care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP Craiova.

În cauză DGFP Dolj are calitatea de organ ierarhic superior AFP Craiova, însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administraţiile finanţelor publice locale sunt entităţi care au calitatea de a emite acte administrative şi prin urmare pot sta în justiţie în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGFP Dolj.

Din motivele expuse instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DGFP Dolj şi va respinge acţiunea formulată  împotriva acestei instituţii.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine că prin contractul încheiat la data de 05.05.2009 (fila 13 din dosar) reclamanta SC X SRL a achiziţionat un autovehicul folosit marca Ford Focus, având nr. de identificare XYZ, an fabricaţie 2005, data primei înmatriculări fiind la 25.11.2005, autoturism ce fusese înmatriculat anterior în Franţa, aşa cum reiese din înscrisurile anexate la filele 13 - 17 din dosar.

Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 5.563 de lei, aşa cum rezultă din chitanţa de plata seria TS 4A, nr. ......... din data de 08.05.2009, anexată la fila 12 din dosar.

Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei A.F.P. Craiova să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă organul fiscal a adus la cunoştinţa reclamantului dispoziţiile legii 9/2012 potrivit cărora se restituie diferenţa dintre taxa de poluare achitată în temeiul OUG 50/2008 şi cea calculată în baza prezentei legi, dacă prima taxă este mai mare decât cea de-a doua.

Reclamanta nu contestă însă cuantumul stabilit cu ocazia înmatriculării, ci susţine că dispoziţiile legale creează o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.

Astfel, instanţa apreciază că răspunsul pârâtului conţine un refuz nejustificat, de vreme ce reiese clar că nu s-a pronunţat asupra solicitării reclamantului şi, mai mult, că restituirea integrală a taxei, în opinia organului fiscal, nu este posibilă.

În drept, acţiunea formulată de către reclamanta SC X SRL este întemeiată, urmând a fi admisă.

Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plăţii taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, aşadar după data aderării României la Uniunea Europeană.

Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligaţia statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naţionale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naţionale.

Prin hotărârea Ioan Tatu c. Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, AFP Sibiu, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională".

Interpretarea priveşte taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu şi taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât şi pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al U Europene.

Aşadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa iniţială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, şi în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincţia nici între autovehiculele produse in România şi cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi şi cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus îşi păstrează valabilitatea, astfel încât, şi în forma actuală textul de lege anterior menţionat stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca atare, şi actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală naţională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar şi potenţial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speţă Franţa-, influenţând astfel alegerea cumpărătorilor.

 În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă şi un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deşi este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte". Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene şi produsele de pe piaţa internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralităţii impozitării interne, în cazul competiţiei dintre produsele aflate pe piaţa naţională şi produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).

Şi în cauza Nisipeanu c. Romania CJUE a arătat că aceleaşi consideraţii ca şi în cauza Tatu se impun în ceea ce priveşte regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzura şi o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.

Conform prevederile art. 148 din Constituţie, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Prin urmare, Tribunalul va da eficienţă disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene şi va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare. Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptăţită să solicite a-i fi restituită.

În privinţa dobânzii, se reţine că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum şi de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.

Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.  Textul menţionat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz. Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.

Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime şi în funcţie de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.

În acelaşi sens Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- Irimia, că prevederile legislaţiei din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivităţii despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii şi survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plăţii fără temei a taxei în cauză şi data restituirii acesteia" (par. 27).

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanţa constată că acţiunea formulată de către reclamanta SC X SRL este întemeiată, urmând a fi admisă, cu obligarea pârâtelor A.F.P.M. Craiova şi AFM, în solidar, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 5.563 de lei, precum şi dobânda legală, calculată conform art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală., calculată de la data achitării taxei ilegale până la data plăţii, restituirii, efective a acestei taxe, instanţa urmând a înlătura prevederile din legislaţia română conform cărora dobânda se calculează începând cu a 45-a zi de la data formulării cererii de restituire a taxei plătită ilegal.

Reţinându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art. 277 cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtele A.F.P.M. Craiova şi AFM, în solidar, să achite reclamantului suma de 542 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare