Procedura insolvenţei. lipsa calităţii administratorului special de a solicita înlocuirea administratorului judciar.

PROCEDURA INSOLVENŢEI.  LIPSA CALITĂŢII ADMINISTRATORULUI SPECIAL DE A SOLICITA ÎNLOCUIREA ADMINISTRATORULUI JUDCIAR.

Potrivit art.22 alin.2 Legea nr.85/2006 înlocuirea administratorului judiciar se poate face de către judecătorul sindic numai la cererea creditorului ori creditorilor majoritari, a comitetului creditorilor sau din oficiu.

Limitarea sferei participanţilor la procedura insolvenţei care au dreptul de a solicita înlocuirea administratorului judiciar nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei.

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov în cadrul procedurii insolvenţei S.C. A.C. S.R.L., administratorul special al debitoarei, P.I., a solicitat înlocuirea lichidatorului judiciar P.C. I.P.U.R.L..

Judecătorul sindic, prin sentinţa nr.161/CC/14.09.2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a administratorului special al debitoarei şi în consecinţă a respins cererea.

În considerentele sentinţei s-au reţinut următoarele:

Art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede că în orice stadiu al procedurii, din oficiu, sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive întemeiate.

  Potrivit art. 19 alin.2 din Legea nr.85/2006 la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei adunări a creditorilor, sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i remuneraţia.

  Potrivit art.19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006 creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.

Din prevederile legale evocate rezultă căci calitatea de a solicita înlocuirea lichidatorului aparţine creditorului ori creditorilor majoritari, comitetului creditorilor sau judecătorului sindic din oficiu.

Procedura insolvenţei debitorului se desfăşoară, potrivit art.2 din Legea nr.85/2006 în interesul creditorilor.

Potrivit prevederilor legii insolvenţei cu prilejul deschiderii procedurii insolvenţei judecătorul sindic desemnează provizoriu un practician în insolvenţă în insolvenţă, cu aplicarea prevederilor art.11 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.

La prima şedinţă a adunării creditorilor  aceştia confirmă ori înlocuiesc practicianul în insolvenţă desemnat provizoriu.

În consecinţă, în ceea ce priveşte  înlocuirea lichidatorului, debitorul ori administratorul special al debitorului, nu justifică un drept subiectiv pentru a formula o astfel de cerere.

Împotriva sentinţei a declarat recurs administratorul special, P.I., solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii excepţiei.

În motivarea recursului se susţine că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, deoarece recurenta nu şi-a putut formula apărarea asupra excepţiei, necunoscând cine a ridicat această excepţie.

Recurenta mai arată că îşi menţine motivarea cererii de schimbare a administratorului judiciar, formulată în faţa instanţei de fond, întrucât interesul este legitim, actual şi personal, atât în recuperarea prejudiciului cauzat societăţii cât şi pentru repararea încălcărilor prevăzute în art.6 paragraf 1 şi art.1 Protocol 1 C.E.D.O., având pretenţii plauzibile că drepturile lor au fost încălcate, aşa cum este prevăzut în art.13 C.E.D.O.

În apărare faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active, recurenta invocă art.21, art.11 şi art. 20 din Constituţia României, coroborat cu art.6 paragraf 1 şi art.1 Protocol 1 C.E.D.O. În acest sens, recurenta invocă hotărâri prin care C.E.D.O. a recunoscut abilitarea acţionarilor societăţilor pe acţiuni de a sesiza organele Convenţie, mai ales pentru a invoca motivele bazate pe art. 1 Protocol 1, adiţional la Convenţie.

În concluzie, recurenta susţine că are calitate procesuală activă, deoarece semnalează încălcări ale drepturilor şi libertăţilor atât ale societăţii S.C. A C S.R.L. cât şi a asociatului unic.

Conform art.20 alin.2 din Constituţia României, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. De aceea, susţine recurenta, sunt respectate prevederile art.34 C.E.D.O., respectiv calitatea de victimă, atât a acţionarului cât şi a entităţii S.C. A C S.R.L..

Examinând sentinţa atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate şi de dispoziţiile legale în materie, curtea reţine următoarele:

Cu privire la soluţionarea cererii în camera de consiliu, se reţine că judecătorul sindic a procedat corect, potrivit dispoziţiilor art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006. Principiul contradictorialităţii nu a fost încălcat, având în vedere faptul că recurenta a fost citată pentru termenul la care s-a soluţionat cererea sa, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, în conformitate cu art.7 alin. 1 din Legea nr.85/2006.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost invocată din oficiu de către instanţă, având în vedere dispoziţiile imperative ale art.22 alin.2 Legea nr.85/2006, care prevăd că înlocuirea administratorului judiciar se poate face de către judecătorul sindic numai la cererea creditorului ori creditorilor majoritari, a comitetului creditorilor sau din oficiu.

Limitarea sferei participanţilor la procedura insolvenţei care au dreptul de a solicita înlocuirea administratorului judiciar nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei.

Astfel, potrivit art.2 din Legea nr.85/2006, scopul acestei legi este acoperirea pasivului debitorului aflat în stare de insolvenţă. Prin urmare, procedura insolvenţei urmăreşte satisfacerea intereselor creditorilor, prin plata creanţelor acestora. Toate măsurile luate în cadrul procedurii trebuie să corespundă acestui scop. Sub acest aspect, legea prevede atribuţii cu privire la numirea administratorului judiciar şi dreptul de a solicita înlocuirea acestuia doar pentru creditori, nu şi pentru debitor.

Legea îi garantează şi debitorului dreptul de a fi reprezentat în cadrul procedurii, prin administratorul special, care îi reprezintă interesele şi care poate contesta, potrivit art. 21 alin. 2 măsurile luate de administratorul judiciar. Aşadar, orice măsură abuzivă  ar lua administratorul judiciar împotriva debitorului sau a dreptului său de proprietate poate fi dedusă judecăţii prin intermediul contestaţiei, fiind respectate în acest mod drepturile prevăzute de art.6 şi 13 din C.E.D.O., precum şi protecţia proprietăţii, prevăzută în Protocolul 1 adiţional la Convenţie.

Deciziile C.E.DO. invocate de recurentă privesc cu totul alte aspecte, deci nu au relevanţă în cauză.

Faţă de aceste considerente, constatându-se că motivele de recurs sunt nefondate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul şi a se menţine hotărârea atacată.

DECIZIA CIVILĂ NR.45/R/2012/18.01.2012/CG

2

Domenii speta

Spete similare