Plangere contraventionala

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MIZIL Tip: Sentinţă civilă

JUDEŢUL PRAHOVA Nr./Data : 188/ 28.02.2011

 Autor : Secţia civilă

 Domenii asociate :

 contravenţii

PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ

Prin sentinţa civilă nr. 378/16.01.2012 pronunţată de Judecătoria Ploiesti în dosarul nr. 19405/281/2011 s-a admis exceptia de necompetentă teritorială a Judecătoriei Ploiesti şi s-a dispus competenta de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de petentul Barbu Viorel în favoarea Judecătoriei Mizil.

Astfel prin declinarea competentei plângerea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.01.2012 sub nr. 227/259/2012.

Prin plângerea contravenţională formulată , petentul  Barbu Viorel  a solicitat anularea procesului verbal seria CC, nr. 5452444  încheiat la data de 22.08.2011 de către intimatul IPJ Prahova.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 22.08.2011 a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare PH-13-CCY proprietatea altei persoane pe un drum de  câmp, având permisul expirat. Consideră că amenda contravenţională este exagerată, având în vedere că nu circula pe şosea şi nu împiedica circulatia celorlalti participanti la trafic.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În apărare petentul a depus la dosarul cauzei: procesului verbal seria CC, nr. 5452444  încheiat la data de 22.08.2011.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea exceptiei de necompetentă terirtorială având în vedere că judecătoria în care a fost săvârşită contraveţia este Judecătoria Mizil. De asemenea, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că la data de 22.08.2011 petentul a  fost sancţionat contravenţional cu amendă pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.  101 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în acea dată a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare  PH-13-CCY pe DJ 100B  din direcţia Bărăitaru către Fulga şi a avut permisul de conducere expirat din data de 25.02.2010. Solicită să se aibă în vedere şi faptul că petentul a semnat procesul-verbal de contravenţie cu menţiunea: "Nu am condus de foarte mult timp şi nu mi-am verificat permisul." , ceea ce în opinia intimatei semnifică o recunoaştere tacită a faptei la momentul constatării. Se mai menţionează faptul că petentul la momentul constatării faptei circula pe drumul judeţean 100B şi nu pe un drum de câmp.

În apărare intimatul a depus la dosarul cauzei: raportul detaliat al agentului constatator , copia  procesului verbal seria CC, nr. 5452444  încheiat la data de 22.08.2011.

 Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 şi art.36 din O.G. nr.2/2001.

  La termenul din data de 28.02.2012,  petentul la întrebarea instantei a arătat că nu are probe de administrat în prezenta cauză.

Instanţa a reţinut că în data de 22.08.2011, petentul a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare  PH-13-CCY pe DJ 100B  din direcţia Bărăitaru către Fulga şi a avut permisul de conducere expirat din data de 25.02.2010, a fost  oprit de echipajul de poliţie care i-a întocmit proces-verbal de contravenţiei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, constând în acea că a condus  un  autovehicul cu permis de conducere a carui valabilitate a expirat.

Procesul-verbal contestat a fost întocmit în prezenţa petentului  Barbu Viorel la data de 22.08.2011.

Situaţia de fapt reţinută în sarcina petentului nu a fost contestată de către aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei aflat la dosarul cauzei, sigurele observatii ale petentul au fost următoarele: "Nu am condus de foarte mult timp şi nu mi-am verificat permisul".

Cu privire la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Mizil  este competentă, întrucât locul săvârşirii faptei este în raza localităţii Fulga, iar litigiul este de competenţa judecătoriei.

De asemenea, instanţa a reţinut că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu, după cum nici petentul nu a invocat vreo cauză de nulitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenţie întocmit de un agent al statului, beneficiază de o prezumţie relativă le legalitate şi veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că invocarea de către instan?e a acestei din urmă prezum?ii, cu consecin?a obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter nea?teptat pentru acesta, având în vedere dispozi?iile na?ionale incidente în materia contraven?ională (cauza Anghel contra României, par. 58 şi 59).

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare - cauza Salabiaku c. Franţa/7.10.1988, par. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga şi Vulic c. Suedia/23.07.2002, par. 113.

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la aprecierea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul - cauza Bosoni c. Franţa/7.09.1999.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde adevărului, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Din analiza probelor a rezultat că agentul intimatei a încheiat procesul verbal în urma constatării  prin propriile simţuri aşa cum este prevăzut de art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În aceste condiţii, având în vedere că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie, deşi potrivit dispoziţiilor art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin. 1 teza finală C.p.c., petentului îi incumba sarcina acestei probe, şi întrucât, în speţă, nu se poate reţine existenţa unei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal atacat, instanţa a constatat că forţa probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Petentul în chiar observaţiile consemnate în procesul-verbal de contravenţie a recunoscut săvârşirea faptei.

Instanţa nu a putut primi apărarea petentul cum că în acel moment circula pe un drum de câmp şi nu pe un drum judetean având în vedere că nu a propus nicio probă în combaterea celor consemnate în procesul-verbal de agentul constator, iar acesta beneficiază în continuare de prezumţia relativă le legalitate şi veridicitate .

Pe cale de consecinţă, fapta  reţinută de agentul constatator prin procesul-verbal contestat întruneşte elementele constitutive ale acestei contravenţii.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că evenimentele s-au desfăşurat în sensul în care ele sunt descrise în cuprinsul procesului verbal.

În ceea ce priveşte apărarea petentului cum că amenda este exagerată, că nu mai condus de mult timp şi nu şi-a verificat permisul de conducere, instanţa nu a considerat că acesta este un motiv suficient pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Faţă de dispoziţiile legale amintite anterior, instanţa a reţinut că sancţiunile aplicate petentului sunt legale şi proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor, aşa cum se impune prin art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Având în vedere considerentele menţionate, instanţa a constatat că  procesul verbal  contestat este legal şi temeinic iar sancţiunile  aplicate  sunt  corect  individualizate, pentru care în temeiul art. 34 din  OG 2/2001 a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Întocmit,

Judecător - Oprea Elena-Alina

1

Domenii speta

Spete similare