Pretenţii

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă de faţă cu nr. 3122/260/2007, pe rolul Judecătoriei Moineştijudeţul Bacău, reclamantul M P a chemat în judecata pe pârâţii M G şi SC M SRL,pentru pretenţii. Acţiunea a fost legal timbrată,pe toate capetele de cerere..

Instanţa constată din probatoriul cauzei că reclamantul a făcut împrumut bancar la BCR C şi CEC C .Banii luaţi cu împrumut conform contractelor de împrumut bancar la dosar, au fost depuşi la pârâtă care i-a folosit în interes personal. A existat o înţelegere intre reclamant şi administratorul societăţii M G ca acesta să achite imprumutul in locul reclamantului.

In fapt, pârâţii au si achitat până la o dată anume o parte din aceste rate bancare.

Prin adresa de la fila 16 dosar pârâta SC M SRL ,recunoaşte că reclamantul a luat două credite bancare de la BCR si CEC bani pe care i-a depus in contul firmei iar firma s-a obligat să achite acest împrumut.

Adresa a fost semnată şi ştampilată de către administratorul firmei. Din acest motiv instanţa a apreciat că in calitate procesuală pasivă, atât societatea cât şi administratorul acesteia,persoana fizică M G a avut cu reclamantul o înţelegere privind plata ratelor bancare .

Au existat şi două dosare penale cu nr.488/P/2008 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M G pentru art.215, 290,291 Cod penal,intrucât banii împrumutaţi de către reclamant,de la BCR şi CEC au fost înregistraţi în contabilitatea firmei pârâte cu titular M P şi o perioadă de timp ratele au fost plătite de către societate,prin intermediul lui M P .

La un moment dat reclamantul a demisionat din firmă moment de la care societatea n-a mai achitat ratele lunare care au fost solicitate reclamantului,de către bancă in baza contractelor bancare dată la care a apărut litigiul dintre părţi.

In dosarul penal nr. 263/P/2008 in care pârâţii au invocat că reclamantul ar fi falsificat adresele de la filele 15 şi 16 dosar,Notă de lichidare şi respectiv adresa de recunoaştere a debitului ,s-a dispus N.U.P. faţă de reclamant pentru art.290 al.l Cod penal soluţie necontestată de către pârâţi.

In nota de la fila 152 dosar reclamantul arată care au sunt sumele care au fost plătite efectiv de către el la cele două unităţi bancare şi care sunt sumele de plată viitoare conform eşalonărilor ratelor lunare şi a timbrajului corespunzător solicitând ca pârâţii să fie obligaţi, în solidar,atât la plata sumelor deja plătite de

către reclamant,cât şi obligarea la plata de către pârâţi  a sumelor ratelor lunare viitoare.

La dosar s-au depus acte care justifică că intre părţi s-a creat un raport obligaţional, raportat la art. 1073 Cod civil şi 998 Cod civil in sensul că reclamantul a făcut un impramut bancar în interesul pârâţilor dar in nume propriu.

In acest sens,reclamantul este obligat contractual către cele două unităţi bancare şi este debitorul acestora.

Cum insă pârâţii au recunoscut, conform adresei de la fila 16 dosar că banii au fost împrumutaţi în interesul lor rezultă că au obligaţia de a restitui ceea ce s-a plătit efectiv de către reclamanţi.

Pârâţii au fost citaţi şi cu menţiunea „personal la interogatoriu",societatea cu interogatoriul depus de către reclamant dar nu s-au prezentat în faţa instanţei respectiv nu au răspuns la interogatoriu comunicaţia cererea reclamantului,de către instanţă. In acest context instanţa apreciază,raportat la prev.art.225 Cod pr.civilă că refuzul este un inceput de mărturisire a pretenţiei reclamantului.

Banii luaţi de către reclamant, au fost depuşi in contul societăţii pârâte,la contul creditorilor ,titular fiind M P iar la demisia reclamantului din firmă s-a făcut şi un punctaj intre reclamant şi firmă.

In dosarul de urmărire penală 488/P/2008 la fila 194 şi 195 dosar există fişa analitică. Partener,unde se arată că firma a achitat ratele la CEC si BCR în locul reclamantului şi a înregistrat in contabilitate,acest aspect.

In declaraţia dată de M G administratorul societăţii SC M IMPEX SRL ,acesta arată că a achitat o perioadă de timp ratele lunare pentru creditele contractate de reclamant. Banii luaţi cu imprumut,au fost depuşi de către reclamant in contul societăţii pentru plata taxelor vamale de import pentru produse din Germania.

Rezultă o recunoaştere expresă a pârâtului M G al raportului juridic dintre el şi firmă al cărei administrator  este şi reclamantul.

In ce priveşte adresa de la fila 16 dosar in care societatea recunoaşte că reclamantul a contractat două imprumuturi bancare si a depus banii in contul societăţii, pârâtul M G recunoaşte in declaraţia sa de la fila 198 dosar urmărire penală,că a semnat personal această adresă,în 2006 la solicitarea reclamantului care dorea să justifice situaţia sa financiară, soţiei.

Rezultă că pentru cauză,actul în sine este un inceput de dovadă scrisă care coroborat cu declaraţia pârâtului din faza urmăririi penale ,cu evidenţele contabile ale societăţii privind primirea sumelor contractate de la cele două banei .bani depuşi în contul societăţii ,stabilesc natura raportului juridic obligaţional dintre pârâţi şi reclamant.

In faptreclamantul a creditat reclamantul cu sumele împrumutate de el, evidenţele contabile ale pârâtei îl cataloghează pe reclamant ca şi creditor.

Calitatea de creditor a reclamantului in relaţia cu pârâţii este una implicită şi rezultă din însăşi intenţia părţilor şi modalitatea de evidenţiere a situaţiei.

întrucât relaţia dintre reclamant şi pârâţi nu a fost materializată printr-un inscris care să stabilească raportul creditor-debitori ,raportul juridic apărut între părţile în cauză stă in aprecierea instanţei si sub efectele art. 998 Cod civil ca răspundere generală a omului pentru orice faptă a sa,care cauzează altuia un prejudiciu.

Raportat la aspectul legal arătat,instanţa consideră că pârâţii,in solidar sunt obligaţi faţă de reclamant la ce s-a plătit efectiv către cele două bănci până în momentul majorării petitului acţiunii.

Sumele viitoare nu reprezintă o pagubă, un prejudiciu.

Faţă de cele două unităţi bancare, obligat direct contractual este reclamantul care va putea solicita ceea ce a plătit doar în măsura in care dovedeşte plata efectivă.

In acest context instanţa va admite acţiunea reclamantului, în parte şi va obliga pârâţii în solidar, la plata sumelor achitate la cele două bănci de reclamant,până în prezent.

Va respinge capătul de cerere, privind obligarea pârâţilor in solidar,la plata sumelor viitoare, intrucât nu există un temei juridic pentru aceasta,raportul juridic fiind intre reclamant şi cele două bănci.

Raportat la prevederile art.274 Cod pr.civilă va obliga pe pârâţi, în solidar la plata taxelor de timbru şi timbru judiciar pentru promovarea acţiunii raportat la valoarea admisă respectiv pentru sumele deja plătite de către reclamant, precum şi la onorariu apărător conform chitanţei la dosar.

Domenii speta

Spete similare