Divorţ

Dosar nr. 5672/280/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 595

Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE A.V.

Grefier L. M.

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant E. A. N. şi pe pârât E.Paul C. A., având ca obiect divorţ CU COPII.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Instanţa  conf. art. 150 c.pr civilă, constată cauza în stare de judecată , ia în discuţie actele şi lucrările dosarului, iar în urma dezbaterilor s-a pronunţat următoarea soluţie.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 12.05.2009 sub nr. 5672/280/2009,  reclamanta E. A. N. a chemat  în judecată pe pârâtul E. P. C. A. solicitând să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părţi, din culpă comună şi fără motivare; revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "G." încredinţarea minorei E. A. M. spre creştere şi educare, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreţinere a minorului, cu cheltuieli de judecată .

În motivarea cererii  se arată că  părţile s-au căsătorit la data de 10.11.2007, iar din relaţia acestora a rezultat minora E. A. M. , ns. la 06.08.2008.

Reclamanta invocă faptul că  relaţiile de familie s-au deteriorat din cauza comportamentului pârâtului, cauzat de consumul de băuturi alcoolice , dar şi de divergenţele de opinii, fapt ce a condus şi la despărţirea în fapt a soţilor.

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părţi, din culpa exclusivă a reclamantei, revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "G.", încredinţarea minorei  spre creştere şi educare reclamantei, stabilirea modalităţii de menţinere a legăturilor personale cu minora, în următoarea modalitate : în prima şi a treia săptămână din lună, eventual a doua şi a patra săptămână, de la orele 10,00, sâmbăta, până la orele 18,00 duminica, a doua zi, la domiciliul meu; în perioada vacanţelor şcolare, jumătate din fiecare perioadă şi cu ocazia marilor sărbători de peste an, alternativ cu reclamanta.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri, respectiv, certificatul de căsătoriei al părţilor, certificatul de naştere ale minorului, referat de anchetă socială, adeverinţă de salariu eliberată de SC R. T. S. C. SRL şi proba testimonială , în cauză fiind audiaţi martorii E.F. şi G. L..

Examinând conţinutul întregului material probator administrat in cauză,  instanţa reţine următoarele aspecte:

Părţile s-au căsătorit la data de10.11.2007, iar din relaţia acestora a rezultat minora E. Ana M. , ns. la 06.08.2008

Martorii audiaţi au relatat că relaţiile dintre părţi s-au destrămat datorită neînţelegerilor care s-au amplificat treptat, în cele din urmă intervenind separarea în fapt a celor doi soţi.

Având în vedere depoziţia martorilor coroborată cu poziţia manifestată de părţi, instanţa reţine că separarea în fapt a soţilor reprezintă o situaţie ireversibilă, iar reluarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Potrivit disp.art.38 din Codul Familiei, instanţa poate  dispune desfacerea căsătoriei  dintre părţi, atunci când, datorită unor motive temeinice raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar reluarea convieţuirii nu mai este posibilă.

În speţă, se reţine că relaţiile de familie dintre părţi sunt grav vătămate, această împrejurare datorându-se culpei ambelor părţi, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei.

În raport de aceste aspecte, instanţa urmează să admită acţiunea şi să dispună desfacerea căsătoriei părţilor încheiată la data de 10.11.2007.

În temeiul disp.art.40 alin.3 din Codul Familiei, instanţa va dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de " G.".

Conform dispoziţiilor prevăzute de art.42 din Codul Familiei, instanţa va hotărî  o dată cu pronunţarea divorţului căruia  dintre părinţi vor fi încredinţaţi minorii, precum şi contribuţia fiecărui părinte  la cheltuielile de educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, care se coroborează cu concluziile referatului de anchetă socială ,rezultă că reclamanta beneficiază de condiţii materiale corespunzătoare şi este în măsură să asigure un climat afectiv corespunzător dezvoltării minorului .

Coroborând toate aceste elemente, instanţa apreciază că este în interesul minorului să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei, ce manifestă o preocupare deosebită în a-i asigura condiţiile necesare dezvoltării psiho-fizice a copilului.

Astfel, în baza disp.art.42 Codul Familie, instanţa va încredinţa reclamantei, spre creştere şi educare pe minora E. A. M..

Potrivit disp.art.86 al.3 Codul Familiei, descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina  nevoii în care se află.

Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind  întreţinerea copilului minor reprezintă aşadar aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia, în conformitate cu art.107 alin.1 din Codul Familiei, coroborat cu art.44 alin.2 din Legea nr. 272/2004. Întrucât ambilor părinţi le revine responsabilitatea de a asigura  cele necesare întreţinerii copiilor, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, va obliga pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor.

Potrivit disp.art.94 Codul Familiei, întreţinerea este datorată în raport cu nevoia celui ce o cere şi  cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

La stabilirea cuantumului obligaţiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere veniturile realizate de către pârât, ca angajat al în prezent al SC R. T. S. C. SRL în cuantum mediu de 614 lei lunar, raportat la limita plafonului maximal prevăzut de disp art 94 alin. 3 C. Fm.

Prin urmare, faţă considerentele ce preced, instanţa va dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 25% din veniturile nete obţinute de către pârât , începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată , 12.05.2009 şi până la majoratul  beneficiarului.

În ceea ce priveşte cererea pârâtului privind stabilirea legăturilor personale cu minorul, instanţa reţine următoarele:

In cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate in drepturi a părinţilor in ceea ce priveşte exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevăzut în art.97 al.1, iar ca o expresie a acestuia art.98 al.1 C.fam. dispune ca "masurile privitoare la persoana copilului (...) se iau de către părinţi de comun acord". Nu trebuie insa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor părinteşti se realizează exclusiv in interesul copiilor minori.

In ceea ce priveşte dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.43 al.3 C.fam. conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintelui divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere si educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum si de a veghea la creşterea, educarea, învatatura si pregătirea lui profesionala.

Astfel, in situaţia in care părintele căruia i s-a încredinţat copilul împiedica celălalt părinte in exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzător, de natura a reduce păstrarea legăturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de către instanţă masuri ca părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul sa aibă posibilitatea de a avea legături personale cu acesta in mod firesc. Acest drept urmează a fi exercitat insa in aşa fel încât sa nu se influenţeze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condiţiile normale in privinţa întreţinerii acestor legături.

Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul şi acesta din urmă.

În realizarea efectivă a acestei legături trebuie să se ţină cont şi de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul şi de interesul manifestat de părinte în acest sens.

Art.43 alin.3 din Codul familiei utilizează termenul de drepturi ale părintelui divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul, dar care păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională în opoziţie cu celălalt părinte căruia i-a fost încredinţat copilul şi care devine debitorul obligaţiilor corelative, fiind ţinut să-i asigure fostului soţ care păstrează calitatea de părinte realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege.

O atare conduită este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atâta timp cât nu este decăzut din drepturile părinteşti.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Judecătorul este obligat la soluţionarea cererilor  care privesc legăturile personale cu minorul, să ţină seama de interesele copilului (art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), contactele reciproc acceptabile ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieţii de familie, iar relaţiile de familie nu se sfârşesc odată cu plasarea copilului în custodia unuia dintre părinţi sau autorităţilor publice (hotărârea din 24 martie 1988, cauza Olsson c./Suediei).

Este important ca în stabilirea legăturilor personale cu minorul, să se aibă în vedere interesul superior al minorului, care trebuie să primeze faţă de orice fel de neînţelegeri între părinţii acestuia.

Dispunându-se în sensul ca vizitarea copilului să se facă  numai la domiciliul reclamatei astfel cum a solicitat aceasta, ar fi afectat programul de viaţă al părţilor, cât şi cel al minorului, şi ar fi lipsit de conţinut dreptul subiectiv al cărui exerciţiu devine formal de ambele părţi.

Nu se poate asigura intimitatea necesară unei relaţii personale atât de delicată, cu atât mai mult cu cât există relaţii tensionate între părinţi iar deplasarea împreună cu minorul în afara locuinţei mamei este absolut necesară pentru realizarea apropierii dintre tată şi fiică, ceea ce nu se poate întâmpla în cadrul programului solicitat de către reclamantă.

Prezenţa tatălui în domiciliul celuilalt părinte devine împovărătoare prin repetiţia şi monotonia mediului ambiant, ceea ce ar produce un efect contrar celui scontat, iar pe de altă parte, impunerea vizitelor numai la domiciliul mamei şi câteva ore la domiciliul tatălui are semnificaţia unei sancţiuni pentru tată.

În aceste condiţii, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârât, şi va stabili un program de legături personale cu minorul, în următoarea modalitate:  in prima si a treia săptămână a fiecărei luni între orele 10.00 si 18.00 cu luarea minorei de către tată în domiciliul său, a doua zi de Crăciun şi a doua zi de Paşte cu luarea minorei la domiciliul tatălui, precum şi în prima săptămână din luna august cu luarea minorului de către tată, aceasta fiind apreciată ca fiind optimă pentru asigurarea interesului superior al minorului.

Instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea principală modificată formulată de reclamanta E. A. N., cu domiciliul în Piteşti, cartier T.V., str.C.i, bl., sc., ap., judeţul Argeş, împotriva pârâtului E. P. C. -A., cu domiciliul în Piteşti, cartier . V.T, str.C., bl., sc., ap., judeţul Argeş.

Admite în parte cererea reconvenţională modificată, formulată de pârâtul-reclamant E. P. C. -A., împotriva reclamantei-pârâte E. A. N..

Dispune desfacerea căsătoriei încheiate intre părţi la data de 10.11.2007 şi înregistrată în registrul Stării civile  al Primăriei Piteşti, sub nr. 1547/10.11.2007 din culpă comună.

Dispune ca reclamanta pirită să revină la numele anterior căsătoriei acela de G.

Încredinţează reclamantei pârâte spre creştere şi educare pe minora E. A. Maria, născută la data de 06.08.2008.

Obligă pârâtul reclamant la plata pensiei de întreţinere in favoarea minorei in procent de 25% din veniturile nete realizate de acesta începând cu data introducerii prezentei cereri  12.05.2009 şi până la majoratul minorei.

Încuviinţează ca pârâtul reclamant  să aibă legături personale cu minora, stabilind următorul program ; -in prima şi a treia sâmbătă din lună intre orele 10.00-18.00, cu luarea minorei la domiciliul pârâtului -reclamant .

- prima săptămână din luna august  cu luarea minorei la domiciliul pârâtului reclamant.;

- a doua zi de paşte  şi a doua zi de Crăciun cu luarea minorei  la domiciliul pârâtului reclamant ;

Cu drept de apel  în termen de  30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2010.

Preşedinte,

A. V. Grefier,

L. M.

5.ex.red/ tehnored AV. /02.02. 2010

Domenii speta

Spete similare