Revendicare

R O M A N I A

JUDECATORIA  ONESTI

JUDETUL BACAU

Dos.nr.5375 /270/2007

Din 17.06.2008 REVENDICARE

SENTINŢA CIVILĂ NR.317

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 27.01.2009

COMPLET FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – ANGHEL LUMINIŢA

GREFIER – CARMEN ZBEREANU

 Pe rol a fost spre  soluţionare acţiunea  civilă, având ca obiect revendicare,  promovată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu  pârâţii P. I., P.I. I., P.M.

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns procuratorul P.V. pentru reclamantă şi avocat A.E. care o reprezintă pe reclamanta lipsă,pârâţii P.I. şi P.M. asistaţi de avocat C. M. care-i reprezintă ,lipsă pârâtul P.I.

 Procedura completă.

 S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, avocat A.E. pentru reclamantă solicită un termen pentru a lua cunoştinţă de expertiza grafologică, care nu a fost depusă în termenul legal de 5 zile şi a fost depusă numai într-un singur exemplar.

 Avocat C.M. pentru pârâţi lasă cererea la aprecierea instanţei.

 Instanţa apreciază că raportul de expertiză a fost depus în termen procedural,motiv pentru care respinge cererea de amânare a cauzei.

 Avocat A.E. pentru reclamantă arată că a avut ca obiect expertul,să stabilească dacă este semnătura reclamantei,pentru că această semnătură a fost obţinută prin copiere. Expertiza a fost făcută prin comparare de scris, dar nu şi prin copiere. Expertul nu face nici un fel de referire la acest aspect. Această expertiză nu este acoperitoare faţă de obiectivele stabilite de instanţă. Solicită suplimentarea raportului de expertiză,în sensul dacă semnătura s-a făcut prin copiere sau nu,sau a se efectua o contraexpertiză.

 Avocat C.M. pentru pârâţi arată că obiecţiunile formulate de apărătorul reclamantei sunt formale şi nu sunt întemeiate. Dacă ar fi  existat cel mai mic indiciu că  semnătura reclamantei ar fi fost falsificată,expertul ar fi menţionat acest lucru în raportul de expertiză. Acest înscris nu este un înscris sub semnătură privată ci este un act autentic,fiind dat în faţa unei autorităţi. Solicită  respingerea obiecţiunilor.

 Instanţa respinge obiecţiunile întrucât expertiza răspunde obiectivelor fixate de instanţă.

 Avocat A.E. pentru reclamantă depune la dosar declaraţia  lui P. I.I. dată în dosarul penal nr.4860/2006.Nu are alte cereri de formulat.

 Avocat C.M. pentru pârâţi arată că nu are alte cereri,dar solicită un termen scurt pentru a verifica în ce condiţii s-a dat această declaraţie.

 Avocat A.E. pentru reclamantă lasă la aprecierea instanţei cererea de amânare a cauzei.

 Instanţa respinge cererea de acordare a unui nou termen şi având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

 Avocat A.E. pentru reclamantă solicită a fi admisă acţiunea aşa cum a fost formulată. A se constata că pârâţii au ridicat pe terenul revendicat,mai multe construcţii. Părţile sunt în conflict de mai mulţi ani,respectiv de circa 15 ani,motiv pentru care reclamanta nu putea să-şi dea acceptul pentru acest teren. Pe rolul instanţei au existat nenumărate dosare între părţi. Solicită a fi respinsă cererea reconvenţională. A se constata că pârâţii au construit pe un teren ce îi aparţinea reclamantei. Terenul era bun comun şi nu bun propriu. S-a solicitat perfectarea vânzării,dar nu s-a găsit înscrisul. Efectiv nu există nici o probă că pârâtul ar fi cumpărat terenul. În măsura în care s-a dovedit,solicită a se constata că pârâţii au ridicat construcţiile. Solicită respingerea perfectării vânzării pe uzucapiune. Reclamanta atât cu actele depuse cât şi cu martori a făcut dovada acţiunii. Solicită a fi obligaţi pârâţii să-şi ridice construcţiile pe cheltuiala lor şi a fi obligaţi la cheltuieli de judecată.

 Avocat C.M. pentru pârâţi arată că este de semnalat şi de reţinut că părţile sunt rude. Solicită respingerea în totalitate a acţiunii. Terenul care este revendicat  a fost primit de pârât de la mama sa şi bunicul său. Pentru 1345 mp reclamanta şi-a dat acceptul la primărie. Raportat la această situaţie solicită a fi respinsă acţiunea de revendicare. Reclamanta a renunţat la dreptul de a folosi terenul din 1992 când îl dă de zestre pârâtului. Solicită respingerea acţiunii în revendicare ca fiind nefondată. Pârâţii au intrat în posesia terenului cu acceptul reclamantei Nu s-a solicitat revocarea declaraţiei de accept. Se pune în discuţie şi suprafaţa de teren pe care pârâţii şi-au ridicat o parte din gospodărie. Pârâţii au devenit proprietari ca urmare a uzucapiunii. Din probe rezultă că terenul a fost al bunicului pârâtului,respectiv tatăl reclamantei şi cu martori s-a dovedit că acesta a stăpânit terenul până la deces împreună cu pârâţii. Pârâţii l-au îngrijit şi înmormântat pe bunicul lor. Solicită a se constata că pârâţii au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii. A mai solicitat a se constata că pârâţii au ridicat mai multe construcţii,aceştia fiind constructori de bună credinţă conform art.493 -494 şi următorii din Codul civil,urmând a fi admis şi acest capăt de cerere.

 În concluzie solicită a fi respinsă acţiunea şi a fi admisă cererea reconvenţională,cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

 Avocat A.E. pentru reclamantă,în replică,arată că pârâtul este în relaţii proaste cu reclamanta de mai mulţi ani, deci aceasta nu i-a dat teren,iar el nu a construit cu bună credinţă.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a fost lăsată în pronunţare,

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă ;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.09.2007, sub nr. 5375/270/2007, reclamanta P.M., domiciliată în … a chemat în judecată pe pârâţii P.I. I., P.M., domiciliaţi în … şi pe P.I.,cu acelaşi domiciliu, în calitate de parte ce poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, solicitând:

1. – să fie obligaţi pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 2400 m.p. teren curţi-construcţii şi arabil situat în intravilanul satului Dragomir, comuna Berzunţi, jud. Bacău, pe care reclamanta este proprietar exclusiv, fiind teren moştenit parţial şi parţial bun comun, dobândit împreună cu soţul acesteia, P.I., adică cel de-al treilea pârât chemat în judecată;

2. – să fie obligaţi pârâţii P.I. I. şi P.M. să-şi ridice construcţiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei fără acordul acesteia;

3. – cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că reclamanta şi pârâtul P.I. sunt proprietarii unei suprafeţe de teren ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6960/22.10.1991. reclamanta este şi proprietara suprafeţei de 1345 m.p., conform sentinţei civile nr. 312/1991. Pârâţii P. I. I. şi P. M. au edificat pe aceste terenuri mai multe construcţii, fără acordul reclamantei. În drept, au fost invocate dispoziţiile art.480 şi următ. Cod civil.

Acţiunea a fost timbrată cui 20 lei, 18 lei taxe judiciare de timbru şi 5,3 lei timbru judiciar.

Prin procura judiciară autentificată sub nr. 275 din 21.03.2008 de B.N.P. F. T., reclamanta l-a mandatat pe numitul P.V. să-i reprezinte interesele.

Pârâţii P.I. I. şi P.M. au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, pârâţii au învederat că, la căsătoria lor, au primit de la reclamantă şi cu acceptul bunicului lor, T.N., bunul pe care îl stăpâneşte în prezent, în suprafaţă de cca. 2900 m.p. Pe acest teren şi-au edificat construcţiile reclamanta semnând şi „Declaraţia de accept” la data de 30.04.1992, pentru suprafaţa de 1345 m.p. diferenţa de 8 prăjini sa fost a bunicului matern.

Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare din 22.10.1993, T.N. vinde reclamantei suprafaţa de 3562 m.p. teren în care era inclusă şi suprafaţa de 8 prăjini teren, pe care deja o stăpâneau. Pârâţii au continuat să stăpânească terenul şi după întocmirea actului autentic. După decesul lui T.N., P.M. şi P. I. au pretins preţul de 5000 lei pentru cele 8 prăjini teren, preţ pe care pârâţii l-au plătit fără să încheie act autentic.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.115-119 Cod procedură civilă.

Sub aspect reconvenţional, pârâţii au solicitat :

1. Să se constate dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeţei de 2900 m.p. teren situat în comuna Berzunţi, sat Dragomir,megieşit cu: …. În cei 2900 m.p. se includ 1315 m.p. ce rezultă din înscrisul denumit „Declaraţie de accept” iar 1600 m.p. primiţi de asemenea de la data căsătoriei în condiţiile menţionate mai sus.

2. Să se constate că sunt proprietarii unei gospodării compuse din următoarele construcţii:

- casă cu pereţi din BCA, acoperită cu azbest, instalaţie electrică, compusă din 4 camere şi dependinţe;

- construcţie anexă cu pereţi din BCA, acoperită cu azbociment, cu placă betonată şi fântână;

- coteţ de porci cu pereţi din BC, acoperit cu azbociment;

- instalaţie de aducţiune pentru apă cu ciuşmea în curte;

- gard din beton la drum cu porţi de fier;

- garduri despărţitoare între vecini, cu stâlpi din fier şi lemn şi plase din scândură(rigle).

În subsidiar pârâţii au solicitat:

A. Instituirea unui drept de superficie pe toată durata existenţei construcţiilor şi plantaţiilor asupra terenului în suprafaţă de 2900 m.p.

B. Constatarea vânzării – cumpărării intervenită între P.M. şi P. I., în calitate de vânzători şi P. I. I. şi P.M. în calitate de cumpărători, pentru suprafaţa de 8 prăjini (1600 m.p.) teren situat în comuna Berzunţi, sat Dragomir, la preţul achitat de 5000 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă, art.494 al.3 teza a 2-a, art.1894 Cod civil.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 3 taxe judiciare de timbru a câte 19 lei, 150 lei taxe judiciare de timbru şi 6 lei timbru judiciar.

Reclamanta a depus la dosar: sentinţa civilă 312/1992 a Judecătoriei Oneşti, contractul de vânzare-cumpărare din 22.10.1993, declaraţie de inculpat dată într-un alt dosar.

Pârâţii P. I. I. şi P. M. au depus la dosar: autorizaţie de construire nr. 21/20.04.1992 emisă de Primăria comunei Berzunţi, plan de situaţie, declaraţie de accept, înscris sub semnătură privată numit”contract de vânzare-cumpărare”.

Atât reclamanta cât şi pârâţii P.I. I. şi P.M., au solicitat probele cu interogatorii, înscrisuri, martori şi expertize tehnice.

În baza art.167 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri, interogatorii, martori şi expertize tehnice, ca fiind utile, pertinente şi concludente cauzei.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta şi P.I. sunt soţi, iar pârâţii P.I. I. şi M. sunt fiul, respectiv nora acestora.

Prin „declaraţia de accept”(fila 67 dosar)din data de 20.04.1992,legalizată la Primăria comunei Berzunţi, reclamanta a dat ca zestre suprafaţa de 1345 m.p. teren situat în vatra satului Dragomir, teren dobândit prin sentinţa civilă nr. 312/14.01.1992 a Judecătoriei Oneşti. Declaraţia de accept a fost legalizată sub nr. 28 de către secretarul comunei Berzunţi, prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei.

Pe verso-ul acestei declaraţii este o cerere  formulată de pârâtul Pintea I. Ion,înregistrată sub nr. 386/15.02.1992 în registrul primăriei Berzunţi, prin care solicită autorizaţie de executare de lucrări de construcţii pe terenul mamei sale, dobândit prin sentinţa civilă n. 312/1992 a Judecătoriei Oneşti.

Este adevărat, prin declaraţia de accept, reclamanta nu precizează cui dă de zestre suprafaţa de 1345 m.p. teren dar, coroborând cu cererea pârâtului P.I.I., din data de 15.02.1992 scrisă pe verso-ul declaraţiei, reiese fără dubiu că intenţia a fost să-l înzestreze pe fiul său.

Semnătura de pe „Declaraţia de accept” a fost contestată vehement de reclamantă. S-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, iar Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, prin raportul de Expertiză Criminalistică nr. 7/13.01.2009 a concluzionat:”Semnătura  de pe documentul intitulat – Declaraţie de accept – datat 20.04.1991 aparţine numitei P. M.”.

Ca urm,are a cererii nr. 386/15.02.1992 şi a declaraţiei de accept, Primăria comunei Berzunţi, emite Autorizaţia de construire nr. 21/20.04.1992, pe numele pârâtului P. I. I., pentru construcţia unei case, cu respectarea planului de situaţie anexat (filele 27,28 dosar).

Potrivit răspunsurilor de la interogator şi a declaraţiilor martorilor P.Ş., A.A.G., T.G., I.V., pârâţii P.I.I. şi P.M. şi-au construit următoarele imobile identificate şi descrise de Raportul de Expertiză Tehnică ing. C.N.:

- casă din zidărie BCA, cu tavane din lemn şi paiantă, acoperită cu azbociment, compusă din 5 camere, baie, beci, bucătărie de vară şi antreul din lemn, pe fundaţie din beton, acoperită cu azbociment;

- şopron cu fânar, din lemn, pe fundaţii din beton şi stâlpi din ţeavă metalică, acoperit cu azbociment;

- magazie din zidărie BCA, cu pereţi scunzi, acoperiş simplu;

- coteţ din lemn, cu pereţi scunzi, acoperiş copertină, cu învelitoare azbociment;

- instalaţie de aducţiune cu apă şi ciuşmea în curte;

- garduri împrejmuitoare: la drum, realizat din zidărie, pe fundaţie din beton, cu porţi de acces din fier sudat, căptuşite cu tablă; gardul despărţitor vestic este realizat din scânduri răşinoase, cu stâlpi metalici, fără fundaţii;

- podeţe de acces, din beton armat, în dreptul intrărilor, cu parapeţi de protecţie.

Construcţiile sunt situate în comuna Berzunţi, sat Dragomir, jud. Bacău şi se megieşesc cu: ….

Pe terenul menţionat în declaraţia de accept şi pe terenul în suprafaţă de 8 prăjini ce a aparţinut bunicului T.N., pârâţii P. I. . şi P. M. au plantat pomi fructiferi şi viţă de vie.

Astfel, pârâţii P.I.I. şi P.M. au dovedit că sunt constructori de bună - credinţă, având convingerea că terenul în suprafaţă de 1345 m.p. este proprietatea lor. Pentru diferenţa de 8 prăjini teren,pe care sunt amplasaţi stupi de albine, pomi fructiferi şi viţă de vie, operează aceeaşi bună credinţă a pârâţilor, extinsă şi în acest caz, bazată pe speranţa că urma să-l dobândească în viitor.

Atunci când constructorul este de bună credinţă,proprietarul terenului nu poate cere dărâmarea acesteia sau ridicarea lucrărilor efectuate. Într-o asemenea ipoteză este vorba despre raporturi juridice „pe orizontală”, unică între particulari, situaţie în care legiuitorul poate admite anumite restrângeri ale dreptului de proprietate. Codul civil reglementează pe larg situaţia constructorului de bună-credinţă în art.494.

Pe cale de consecinţă, seva constata că pârâţii P.I.I. şi P. M. sunt proprietarii construcţiilor de mai sus şi seva respinge capătul de cerere privind ridicarea construcţiilor. Referitor la capătul de cerere privind revendicarea, instanţa va reţine că este o acţiune reală, prin care proprietarul  care nu mai are posesia bunului, cere, în temeiul dreptului său de proprietate,m restituirea acestuia de la persoana care îl  deţine fără drept.

Dacă în ce priveşte dreptul de proprietate al reclamantului şi al pârâtului P.I. pentru suprafeţele de 1345 m.p. şi 8 prăjini teren , nu sunt dubii, există totuşi, o nuanţă referitoare la posesia pârâţilor P.I. I. şi P.M.

Astfel, posesia acestora asupra celor două suprafeţe de teren este bine caracterizată: este de bună credinţă, neviciată şi îşi are originea într-un titlu(a se vedea”Declaraţia de accept”).Posesia pârâţilor se manifestă evident, ca posesie utilă: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Din economia probelor administrate, reiese că posesia pârâţilor P.I. I. şi M. îndeplineşte condiţiile art.1847 Cod civil:

- este continuă şi neîntreruptă, începând cu anul 1992, exercitată zi de zi, fără pauze anormale, materializată prin edificarea de construcţii, în care au locuit şi locuiesc şi în prezent;

- este netulburată, adică nu a fost dobândită şi nici păstrată prin violenţă: violenţă provenită de la terţe persoane, respectiv reclamanta, nu constituie un viciu al posesiei;

- este publică, în sensul că pârâţii nu au posedat terenul într-ascuns; de altfel, ar fi fost şi imposibil să posede terenul fără ştiinţa reclamantei, care îi este mamă şi într-o perioadă au fost şi megieşi;

- pârâţii au stăpânit terenul pentru sine, fără echivoc, fiind cunoscuţi sub nume de proprietari, în comunitate.

Dând preferinţă posesiei  celei mai bine caracterizate şi văzând şi dispoziţiile art.480 Cod civil, instanţa va respinge capătul de cerere privind revendicarea.

Cu privire la uzucapiune, se cuvin următoarele precizări:

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii a unui lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul  fixat de lege. Uzucapiunea poate fi de două feluri:

a) – uzucapiunea de 30 de ani(conform art.1890 Cod civil);

b) – uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, după distincţiile stabilite în art.1895 Cod civil, când posesia a fost de bună-credinţă şi s-a întemeiat pe un just titlu.

Uzucapiunea de 30 de ani este recunoscută de art.1890 Cod civil în favoarea posesorului bunului, cu respectarea următoarelor condiţii:

1) să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;

2) posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.

Pârâţii P.I. I. şi P.M. au avut o posesie utilă(după cum s-a arătat mai sus), începând cu anul 1992, deci mai puţin de 30 de ani, astfel că nu le sunt aplicabile dispoziţiile art.1890 Cod civil.

Condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani sunt:

1) posesia să se întemeieze pe un just titlu, sau, după exprimarea art.1895 Cod civil pe o „justă cauză”;

2) posesia să fie de bună-credinţă.

Aşa cum s-a arătat, pârâţii P.I. I. şi P.M. sunt posesori de bună-credinţă.

Referitor la existenţa unui just titlu, art.1895 Cod civil îl defineşte ca fiind orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul, etc. Ceea ce este esenţial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar pentru că dacă el  ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii, fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului; în acest caz, temeiul dobândirii l-ar constitui convenţia şi nu  uzucapiunea.

După cum s-a statuat în mod just în practica judecătorească, o uzucapiune pe baza unui titlu ce emană de la adevăratul proprietar nu este de conceput.

Pârâţii P.I. I. şi P.M. au stăpânit suprafaţa de 1345 m.p. teren ca urmare a „Declaraţiei de accept” emisă de P.M., proprietara acestui teren. Cealaltă suprafaţă de teren de 8 prăjini a fost proprietatea bunicului pârâtului. Ambele suprafeţe de teren proveneau de la adevăraţii proprietari, motiv pentru care pârâţilor nu le sunt aplicabile nici dispoziţiile legale referitoare la uzucapiunea de 10 până la 20 de ani.

Pentru suprafaţa de 8 prăjini teren,pârâţii au solicitat constatarea vânzării – cumpărării între P.M. şi P.I., în calitate de vânzători şi P.I. I. şi P. M., în calitate de cumpărători, conform unui înscris sub semnătură privată de la fila 65 dosar.

Potrivit acestui înscris sub semnătură privată numit „Contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată”, încheiat la data de 14.06.2006, vânzător este menţionat P.I., iar cumpărător este P.I. I., iar preţul este de 50.000.000lei vechi.

Titlul X din legea 247/2005 reglementează regimul circulaţiei terenurilor , după încheierea unui antecontract. Instanţa constată că vânzătorul Pintea Ion a vândut un teren care nu era al lui – chiar pârâţii susţin, prin întâmpinare şi cu acte că terenul este al bunicului matern, T. N. Cât priveşte preţul , atât P.M., cât şi P.I., la interogatorii, au declarat că n-au primit nici un ban. Mai mult, la interogator vânzătorul P.I. nu a recunoscut existenţa contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.

Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de fond ale antecontractului de vânzare-cumpărare(vânzătorul nu este proprietarul terenului, preţul nu s-a plătit) instanţa va respinge cererea privind constatarea vânzării-cumpărării.

Relaţiile dintre părţi sunt extrem de tensionate, iar pentru detensionare instanţa va institui un drept de superficie, care este o derogare de la regula înscrisă în art.492 Cod civil. Dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau, cum a spus foarte exact Curtea Supremă de  Justiţie într-o decizie de speţă, cu valoare de principiu, existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei,plantaţiei sau asupra altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane, atrage după sine un drept de folosinţă asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.

Pârâţii P.I. I. şi P.M. au construit imobilele despre care s-a făcut vorbire şi au făcut plantaţii pe terenul reclamantei cu totală bună-credinţă, cu acceptul reclamantei şi soţului acesteia.

Prin urmare, va dispune instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâţilor P.I. I. şi P.M., pentru suprafaţa de 2384,90 m.p., teren identificat prin schiţa anexată la Raportul de Expertiză Tehnică ing. T. M.

Seva lua act că reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru lipsa folosinţei terenului.

Fiind căzută în pretenţiuni, reclamanta va fi obligată să plătească pârâţilor P.I.I. şi P.M. cheltuieli de judecată conform art.274 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge acţiunea formulată de  reclamanta P.M., domiciliată în …, prin procurator P.V.  împotriva  pârâţilor P.I. I. , P.M., cu acelaşi domiciliu şi a numitului P.I., cu acelaşi domiciliu, în calitate de parte ce poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii P. I. I. şi P.M.

Constată că pârâţii P.I.I. şi P.M. sunt proprietarii următoarelor construcţii:

- casă din zidărie BCA, cu tavane din lemn şi paiantă, acoperită cu azbociment, compusă din 5 camere, baie, beci, bucătărie de vară şi antreul din lemn, pe fundaţie din beton, acoperită cu azbociment;

- şopron cu fânar, din lemn, pe fundaţii din beton şi stâlpi din ţeavă metalică, acoperit cu azbociment;

- magazie din zidărie BCA, cu pereţi scunzi, acoperiş simplu;

- coteţ din lemn, cu pereţi scunzi, acoperiş copertină, cu învelitoare azbociment;

- instalaţie de aducţiune cu apă şi ciuşmea în curte;

- garduri împrejmuitoare: la drum, realizat din zidărie, pe fundaţie din beton, cu porţi de acces din fier sudat, căptuşite cu tablă; gardul despărţitor vestic este realizat din scânduri răşinoase, cu stâlpi metalici, fără fundaţii;

- podeţe de acces, din beton armat, în dreptul intrărilor, cu parapeţi de protecţie.

Construcţiile sunt situate în comuna Berzunţi, sat Dragomir, jud. Bacău şi se megieşesc cu: ….

Instituie în favoarea pârâţilor P.I. I. şi P.M. un drept de superficie pentru suprafaţa de 2384,90 m.p. teren situat la adresa de mai sus, pe care sunt situate construcţiile şi plantaţiile, confirm schiţei anexate la raportul de Expertiză Tehnică ing. T.M.

Respinge capetele de cerere privind constatarea uzucapiunii şi a vânzării-cumpărării suprafeţei de 8 prăjini teren.

Conform art.274 Cod procedură civilă obligă pe reclamantă să plătească pârâţilor P.I. I. şi P.M. suma de  1315,05 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.01.2009.

Preşedinte, Grefier,

Red.L.A. – 23.02.2009

Dact.L.I. – 25.02.2009

Ex.7

1

Domenii speta

Spete similare