Civil. Constatare nulitate contract de donaţie. Lipsa cauzelor de nulitate absolută

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată sub nr. 1447/277/18.08.2009 acţiunea reclamantei D.A.-G., care a chemat în judecată pe pârâţii  R.M. şi D.E.-C., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 1263/22.07.2009 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta susţine că împreună cu pârâtul D.E.-C. au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1334/23.05.2007, proprietatea asupra apartamentului nr. 4, situat în ********. Apartamentul a dobândit calitatea de bun comun, în baza art. 30 Codul familiei, fiind achitat preţul de către ambii soţi. Reclamanta susţine că a fost determinată de către soţul său să semneze o procură prin care apartamentul era donat pârâtei R.M., în vederea contractării unui credit ipotecar, ce urma a fi utilizat la cumpărarea de către cei trei a unui apartament în Ploieşti, unde cei doi soţi locuiau şi aveau locurile de muncă. Pentru acest motiv a semnat procura autentificată sub nr. 1379/13.07.2009. Imediat după semnarea actului de donaţie nr. 1263/2009, pârâtul a părăsit domiciliul, a luat bunurile dobândite în timpul căsătoriei şi a intentat acţiune de divorţ, fără a fi existat anterior discuţii ireconciliabile. În această situaţie, susţine reclamanta, pârâtul, prin manopere dolosive, a urmărit scoaterea apartamentului de sub incidenţa comunităţii de bunuri.

În drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 948, art. 953 şi art. 966 cod civil.

Pârâtul D.E.-C. a depus întâmpinare (fila 16) şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii se arată că motivul de nulitate invocat pare a fi dolul, constând în manoperele dolosive utilizate de către pârâţi cu scopul de a scoate din comunitatea de bunuri  apartamentul în litigiu. În situaţia în care dolul, ca şi celelalte vicii de consimţământ, sunt cauze de nulitate relativă, acţiunea reclamantei pare ca inadmisibilă.

Cu referire la motivul încheierii contractului de donaţie constând în contractarea unui credit de către pârâta R.M., se susţine că, dacă ar corespunde realităţii, este vorba de o donaţie cu sarcini sau sub condiţie, iar neîndeplinirea obligaţiei asumate de către donatar nu este cauză de nulitate, ci de revocare a donaţiei în condiţiile prevăzute de art. 829-830 cod civil, astfel încât acţiunea este inadmisibilă.

Pe fond, se arată că părţile s-au căsătorit la 11.06.2005 şi s-au stabilit în municipiul Ploieşti, unde lucrau. În anul 2007 pârâta R.M. şi soţul său decedat au vândut apartamentul din loc. ****** în scopul ca cei doi soţi să se mute în această localitate pentru a fi mai aproape de vânzători, dar reclamanta a refuzat în mod constant acest lucru, astfel că au decis împreună să restituie apartamentul. Mai susţine pârâtul că pentru a încheia un credit ipotecar nu trebuia ca soţii să apeleze la pârâtă, căreia să-i doneze apartamentul, întrucât puteau să facă acest lucru şi fără cheltuieli suplimentare.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (fila 24). Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii se arată că primul caz de nulitate invocat este dolul, care atrage nulitatea relativă, conform art. 961 Cod civil. Cea de a doua cauză de nulitate este eroarea obstacol, ce atrage nulitatea absolută.

În plus, se arată că scopul urmărit la încheierea actului nu a fost cel declarat, ci fraudarea legii, respectiv scoaterea apartamentului din categoria bunurilor comune, sancţiunea fiind tot nulitatea absolută.

În consecinţă, nu se poate admite sancţiunea inadmisibilităţii acţiunii ale cărei motive de fapt şi de drept au fost corect indicate.

Pe fond se menţionează că niciodată nu s-a pus problema mutării celor doi soţi în comuna ********, având în vedere oportunităţile existente într-un oraş mare şi locurile de muncă.

Pârâta R.M. a depus întâmpinare (fila 27) prin care arată, în esenţă, că pentru apartament cei doi soţi nu au plătit nici un ban şi nici nu s-au comportat ca adevăraţi proprietari, în sensul că nu au plătit impozit, nu au locuit acolo, nu au plătit întreţinere şi nu au făcut îmbunătăţiri. Scopul vinderii a fost acela ca cei doi soţi să stea alături de ea şi de defunctul său soţ, urmând să rămână în apartament, iar ea şi soţul să se mute într-o casă ce urmau să o construiască. Având în vedere că reclamanta a refuzat să se mute, de comun acord, părţile au hotărât ca apartamentul să fie restituit formal, prin donaţie, la sfatul notarului. Cu privire la preţ se arată că soţii nu aveau bani pentru achitarea acestuia, în afara sumei de 1.000 EURO, pe care au cheltuit-o în alte scopuri.

La termenul de judecată din data de 05.01.2010, pârâtul D.E.-C., prin apărător, a arătat că faţă de precizările la acţiune, excepţiile invocate au rămas fără obiect.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi proba testimonială cu martori, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive: între reclamantă şi pârât, soţi la vremea respectivă, pe de o parte şi pârâta R.M. şi defunctul ei soţ, pe de alta, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care cei doi soţi au dobândit proprietatea apartamentului nr. 4 din ******** şi teren aferent în cotă indiviză, situate în comuna ********, judeţul Buzău. Cu privire la scopul pentru care celor doi soţi le-a fost vândut apartamentul, instanţa reţine din declaraţiile martorilor Ş.C. şi Ş.D. (fila 62, 63) că acesta a fost ca tinerii să se mute  în comuna ******** după moartea unuia dintre vânzători, pentru a se îngriji de cel ce va supravieţui. Mai precis, aceasta a fost dorinţa defunctului R.G., care ştia că este grav bolnav şi nu mai are şanse de vindecare. Aspectul relatat de cei doi martori este confirmat, chiar dacă parţial, de către martorul  M.A. (fila 60), propus de către reclamantă.

În ceea ce priveşte achitarea preţului pentru apartament, instanţa reţine că tinerii nu au plătit nici un ban, aspect recunoscut de către reclamantă la interogatoriu, întrebarea nr. 3 (fila 40). Nu poate fi reţinută ca fiind reală susţinerea reclamantei, completată de relatarea martorei M.A., conform căreia preţul stabilit – 20.000 lei, nu s-a achitat, el reprezentând partea de contribuţie a părinţilor pârâtului la cheltuielile cu nunta, deoarece, aşa cum rezultă din declaraţia martorei menţionate, din darul de nuntă  de aproximativ 350 milioane ROL s-au scăzut cheltuielile cu nunta, iar diferenţa a rămas tinerilor.

În această situaţie este evident că părinţii reclamantei şi-au recuperat în întregime cheltuielile efectuate.

Instanţa reţine din răspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriul reclamantei că din suma rămasă de la nuntă, aproximativ 1140 EURO s-au depus la bancă, aspect ce se coroborează  cu extrasele de cont aflate la filele 42, 43 din dosar, din care mai rezultă că reclamanta personal a lichidat contul bancar.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriul reclamantei, instanţa reţine că cei doi soţi nu au locuit efectiv în apartament, după decesul lui R.G., martora Ş.D. precizând că „nu pot preciza motivul încheierii acestui act (de vânzare-cumpărare), dar cred că s-au „sucit” pentru că tinerii nu s-au mutat în com. ******** „ (fila 63).

Având în vedere situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate, instanţa apreciază ca fiind reală susţinerea pârâţilor potrivit căreia actul de donaţie a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, a fost încheiat în scopul ca apartamentul să revină în proprietatea pârâtei R.M., în condiţiile în care scopul pentru care s-a încheiat vânzarea nu a fost atins.

Susţinerea reclamantei, potrivit căreia scopul încheierii actului de donaţie a fost contractarea unui credit ipotecar de către pârâtă în vederea achiziţionării unei locuinţe în Ploieşti, unde să stea împreună cu tinerii, apare ca nereală, în condiţiile în care din răspunsul  la întrebarea nr. 5 din interogatoriul reclamantei, coroborat cu declaraţia martorei M.A. şi adeverinţa nr. 408/15.02.2010 eliberată de S.C. ******** S.R.L. (fila 55) rezultă că cei doi tineri aveau o situaţie materială ce le permitea contractarea unui credit ipotecar în vederea achiziţionării unei case.

Cu privire la primul caz de nulitate a contractului de donaţie, respectiv dolul, potrivit dispoziţiilor art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi sunt astfel, încât este evident că, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat, iar potrivit  prevederilor alin. 2, dolul nu se presupune. Dolul, ca viciu de consimţământ trebuie să existe la data încheierii convenţiei.

Instanţa constată că reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei manopere dolosive a pârâtului, astfel încât reclamantei să-i fi fost viciat consimţământul, în momentul în care l-a mandatat pe pârât  să încheie actul de donaţie.

Declaraţia martorei M.A. (fila 60), în care aceasta relatează că ştie de existenţa unor presiuni din partea pârâţilor pentru ca reclamanta  „să dea o iscălitură pentru ca cei doi pârâţi să ia nişte bani de la bancă”, pe lângă faptul că este evazivă, nici nu este susţinută de alte dovezi în acest sens.

Cu privire la eroarea obstacol, invocată de către reclamantă ca o cauză de nulitate absolută, instanţa reţine următoarele: pentru a  reprezenta o cauză de nulitate absolută, eroarea obstacol trebuie  să poarte asupra naturii operaţiei juridice încheiate şi asupra identităţii obiectului acesteia.

În speţă, reclamanta nu a dovedit că a fost în eroare cu privire la cele două aspecte, situaţie ce rezultă din însăşi cuprinsul procurii autentificate sub nr. 1379/13.07.2009 (fila 9).

În acest context este lipsit de relevanţă că reclamanta a revocat procura la data de 14.08.2009 (fila 10), după ce părţile s-au despărţit.

Cu privire la cazul de nulitate absolută constând în caracterul ilicit al contractului de donaţie, acesta fiind făcut în scopul de a frauda comunitatea de bunuri, prin scoaterea apartamentului de sub acest regim legal, instanţa constată că frauda nu decurge în mod automat din faptul că pârâtul, la două săptămâni, fără motiv, a părăsit domiciliul conjugal şi a intentat acţiune de divorţ, aşa cum afirmă reclamanta în prezenta cauză.

Această afirmaţie este contrazisă de susţinerile reclamantei făcute în cuprinsul întâmpinării şi cererii reconvenţionale, coroborată cu declaraţiile martorilor şi celelalte înscrisuri depuse cu ocazia procesului de divorţ (filele 45-59), din care instanţa reţine că între părţi au existat neînţelegeri pe parcursul convieţuirii.

Privite în corelare cu celelalte probe administrate în cauză, rezultă că actul de donaţie s-a încheiat  deoarece nu a fost atins scopul pentru care se încheiase actul de vânzare-cumpărare a imobilului, respectiv pentru ca cei doi soţi să se mute  în comuna ********. În acest context apare ca fiind reală susţinerea pârâţilor, conform căreia au fost sfătuiţi de către notar asupra naturii juridice a actului prin care imobilul să revină în proprietatea pârâtei R.M., în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, nu se plătise preţul pentru el.

Faţă de cele expuse, văzând dispoziţiile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face  o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească , urmează ca instanţa să respingă acţiunea.

Urmează ca în baza art. 274 cod procedură civilă să oblige pe reclamantă să plătească pârâtului D.E.-C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţelor depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge acţiunea, ca nefondată.

În baza art.274 C.p.c. obligă pe reclamantă să plătească pârâtului D.E.-C. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanţelor.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare