Faptă ilicită

„Faptul ilicit constă  în afirmaţia pârâtului privind «bănuiala» de implicare a reclamantului în avarierea autoturismului său şi punerea la dispoziţie a informaţiei privind asocierea acestuia cu grupuri de bătăuşi angajaţi, iar prejudiciul suferit de reclamant, urmare a acestor afirmaţii, se apreciază că are caracter cert, actual şi de nereparat, constând în atingerea deosebit de gravă adusă cinstei, onoarei, reputaţiei, demnităţii şi prestigiului reclamantului.” (sentinţa civilă nr. 2784/ 11.04.2007)

Reclamantul T.P. a chemat în judecată pe pârâtul S.D.R., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paratului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciul moral cauzat şi  publicarea sentinţei cuprinsul a trei cotidiene de tiraj naţional însoţită de scuze pentru denigrare şi jignire.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca  are functia de medic specialist in chirurgie, în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”,  având în prezent titlu de doctorand în ştiinţe medicale, şi că la data de 01.03.2006, persoane necunoscute au spart geamurile laterale ale autoturismului pârâtului.

Se susţine că în urma incidentului pârâtul a convocat, la data de 02.03.2006, o conferinţă de presa la sediul spitalului, fiind invitată Agenţia de presă Mediafax, posturile de televiziune şi ziarele, afirmând în mod public că reclamantul ar fi vinovat de de producerea incidentului.

Se arată că, preluând afirmaţiile pârâtului, în emisiunea de ştiri „Focus Plus” a postului de televiziune Prima Tv se arată că pârâtul „ a primit e-mail-uri de ameninţare, iar maşina i-a fost spartă” şi că „doctorul presupune că vinovate ar fi trei persoane care lucrează chiar în Spitalul Sfântul Pantelimon”. În cadrul acestei emisiuni a fost focalizat pe ecran şi citit un e-mail pus la dispoziţia reporterilor de către pârât în care se arăta: „Ai grijă la un chirurg P.T. sau T., basarabean. Este foarte periculos. A zis într-un loc că ţi-a pus gând rău. Are antecedente-rackeţi şi bătăi stradale, bătăuşi angajaţi etc”.

Reclamantul susţine că în ziua de 03.03.3006 au fost publicate în presa centrală precum ziarul „Ziua”, ziarul „Azi” sau „România Liberă” articole în cadrul cărora se afirmă că pârâtul ar fi primit ameninţări şi că pentru vandalizarea autoturismului său ar fi suspect reclamantul.

Reclamantul susţine că în cadrul Spitalului Sf. Pantelimon ocupă funcţia de medic chirurg  specialist, este doctorand în ştiinţe medicale, fiind recunoscut la locul de muncă şi în societate ca un cetăţean respectabil şi onest.

A mai arătat reclamantul că în cauză sunt întrunite condiţiile privind răspunderea civila delictuala, fapta ilicita, prejudiciul moral, vinovaţia pârâtului şi legătura de cauzalitate între fapta si prejudiciu.

In dovedire, reclamantul a  solicitat încuviinţarea proba cu înscisuri, martori şi interogatoriul pârâtului.

Au fost ataşate cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri în copii certificate conform cu originalul: extrase din ziare, sentinţa civilă nr.1689 din 12.09.2006 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.998-999 Cod civil, art.274 Cod procedură civilă.

Paratul Ş.D.R. a formulat întâmpinare prin care  a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, referitor la incidentul din data de 01.03.2006 arătând că a sesizat organele de poliţie întrucât i-au fost sparte geamurile autoturismului proprietate personală , fiind posibil ca persoanele care au săvârşit fapta să rămână cu identitate necunoscută.

Pârâtul a recunoscut faptul că a organizat o conferinţă de presă în cadrul căreia a afirmat că „bănuieşte, suspectează, e posibil” ca autori „să fie doi chirurgi pe care nu i-a mai lăsat să facă gărzi…”.

Pârâtul susţine că numele persoanelor suspectate au fost făcute publice în momentul în care presa a dorit nume, după sesizarea înaintată poliţiei, la momentul la care a făcut plângerea temându-se pentru viaţa sa şi a membrilor familei.Din declaraţiile date în faţa presei cât şi din ştirile prezentate de către programele TV, reiese prezentarea unei temeri în ceea ce priveşte persoana sa şi a familiei, cât şi anumite presupuneri în numirea mai multor persoane care ar putea fi autorii incidentuluidespre care este vorba.Nu s-a făcut referire în mod expres la persoana reclaamantului cu intenţia clară de a-l calomnia ci a făcut referire la trei posibile variante.

Pârâtul susţine că în cauză nu poate fi vorba de intenţie, nu l-a cunoscut pe reclamant înainte de acest incident iar intenţia sa a fost clar aceea de a se apăra.

Pe cale de cerere reconvenţională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 20.000lei/Ron reprezentând prejudiciul moral cauzat ca urmare a şicanării sale prin instanţă.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat că la data incidentului era directorul Spitalului „Sfântul Pantelimon”. Se susţine că, la momentul la care a fost numit în această funcţie, situaţia din unitatea spitalicească era destul de încordată întrucât a stopat o serie de ilegalităţi, intervenţia sa nefiind pe placul fostului director şi al subalternilor, printre care şi reclamantul-pârât.

La acel moment i s-a adus la cunoştinţă reclamantului-pârât că nu mai poate efectua gărzi atât el cât şi un alt medic de pe aceeaşi seţie, după care au început să curgă ameninţările şi sfaturile altor directori de spitale în sensul de a-şi vedea de treaba sa, întrucât în spital exista „o mafie” pe care  nu o va putea distruge.

Pârâtul-reclamant susţine că împotriva sa a fost formulată o plângere penală de către reclamantul-pârât, fiind târât astfel prin instanţă şi în condiţiile în care, faţă de funcţia pe care o ocupa, timpul era destul de preţios.

Se mai arată că prezenta acţiune civilă este făcută numai în scopul şicanării sale pentru că a îndrăznit să ia hotărâri drastice în ceea ce priveşte politica spitalului la care era director, hotărâri care erau în pas cu legea.

La termenul din 10.01.2007, pârâtul-reclamant şi-a micşorat câtimea obiectului cererii, de la suma de 20.000lei/Ron la suma de 11.900 lei/Ron.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.998 Cod civil iar în dovedire s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului-pârât, înscrisuri şi proba testimonială.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii şi testimonială cu martorii C.M. şi B.P..

Analizând coroborat probele administrate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.03.2006 autoturismul pârâtului a fost avariat de persoane necunosute şi urmare acestei împrejurări, în cadrul unei conferinţe de presă, a afirmat public că bănuie mai multe persoane de provocarea acestui incident printre care şi pe reclamantul T.P., ce deţinea funcţia de medic în cadrul aceleaşi unităţi. La acel moment pârâtul deţinea funcţia de Director al Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon”. 

Afirmaţiile pârâtului au fost preluate de mass-media, astfel că în cadrul unei emisiuni de ştiri a postului de televiziune „Focus Plus” din 02.03.2006 se preciza că „Medicul D.Ş. a fost desemnat director la Spitalul Sfântul Pantelimon pe 16 decembrie anul trecut de Ministerul Sănătăţii. La puţin timp de la instalarea sa în funcţie, acesta spune că a început să primească avertizări din partea colegilor. I se spunea să-şi ducă copiii departe de casă şi să aibă grijă când pleacă noaptea de la spital”. În cadrul aceleaşi emisiuni s-a dat citire unui e-amil pus la dispoziţie de către medicul Ş.D.R.: „Ai grijă la un chirurg, P.T. sau T., basarabean. Este foarte periculos. A zis intr-un loc că ţi-a pus gând rău. Are antecedente-rackeţi şi bătăi stradale, bătăuşi, angajaţi etc. ....”.

De asemenea, afirmaţia pârâtului de suspectare a reclamantului pentru incidentul produs la data de 01.03.2006 a fost preluată şi de ziarele „România Liberă”, „Azi”, „Ziua”.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei sau a unor persoane, se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, instanţa reţine că urmare a afirmaţiei de suspectare a reclamantului şi care a fost preluată de o parte a mass-mediei, pârâtul a săvârşit o faptă. În analiza pe care o are de făcut, instanţa de judecată trebuie să stabilească dacă această faptă a pârâtului este ilicită sau nu.

Instanţa apreciază că afirmaţia privind „simplele bănuieli”, în condiţiile în care afirmi în mod public numele unei persoane este suceptibilă de a produce un prejudiciu de imagine.

Martorul C.M. a declarat că după ce a luat la cunoştinţă de informaţiile privitoare la reclamant din mass-media a avut „dubii cu privire la comportamentul acestuia în condiţiile în care numele era asociat cu un grup de rakeţi (bătăuşi angajaţi)”.

Martorul B.P., coleg de serviciu cu reclamantul, a precizat că, după aflarea ştirilor, atât el cât şi alţi colegi au înlăturat ipoteza legăturii dintre reclamant şi grupuri de bătăuşi, în condiţiile în care reclamantul era perceput în cadrul colectivului ca un om onest, însă nu lipseau ironiile la adresa reclamantului.

În cauză sunt  întrunite cerinţele prevăzute de art. 998 - 999 din Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Faptul ilicit constă  în afirmaţia pârâtului privind « bănuiala » de implicare a reclamantului în avarierea autoturismului său şi punerea la dispoziţie a informaţiei privind asocierea acestuia cu grupuri de bătăuşi angajaţi, iar prejudiciul suferit de reclamant, urmare a acestor afirmaţii, se apreciază că are caracter cert, actual şi de nereparat, constând în atingerea deosebit de gravă adusă cinstei, onoarei, reputaţiei, demnităţii şi prestigiului reclamantului.

Libera exprimare nu trebuie să conducă în nicio situaţie la încălcarea drepturilor celorlalte persoane la onoare, demnitate şi propria imagine.

Între afirmaţia pârâtului şi prejudiciul suferit de reclamant prin atingerea dreptului său la imagine existâ în mod evident o legătură de cauzalitate.

În dreptul civil, indiferent de împrejurarea că fapta a fost săvârşită din intenţie sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este aceeaşi, respectiv obligaţia de reparare integrală.

Prejudiciul suferit reclamant prin încălcarea dreptului său nepatrimonial la onoare, demnitate şi imagine, este actual şi sigur, fiind născut la momentul formulării acţiunii şi poate evaluat în raport de gravitatea încălcării dreptului subiectiv al acestuia, dar şi în raport de funcţia compensatorie şi de satisfacţie pe care acest prejudiciu o are în toate cazurile de acest gen.

În consecinţă, pentru considerentele arătate mai sus, instanţa, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil, urmează a admite în parte cererea reclamantului şi, pe cale de consecinţă, va obliga pe pârât  să plătească reclamantului suma de 1500 de lei/Ron, cu titlu de daune morale, instanţa apreciind că această sumă este suficientă pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului.

Instanţa apreciază că obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantumul arătat are un caracter pur afectiv, de natură să aline suferinţa reclamantului, prelungită în timp, fără pretenţia de a o şi acoperi integral, deoarece suma de bani acordată cu acest titlu nu trebuie să constituie nici o amendă nejustificată pentru autorul daunei şi nici venituri nejustificate pentru victima daunei.

În temeiul art. 54 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice,  va obliga pârâtul să procedeze la publicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă, într-un ziar de largă răspândire naţională, pe cheltuiala sa.

Cererea reconvenţională, va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, în raport de dispoziţiile art.1169 cod civil potrivit cărora «cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească», pârâtul-reclamant nu a făcut dovada existenţei pretenţiei.

Constatând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă îl va obliga să plătească reclamantului suma de 1629 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în limita cuantumului pretenţiei admise şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare