Acţiunea în revendicare formulată împotriva unui pârât care nu este posesorul imobilului revendicat

Instanţa a fost învestită de intervenienţii în interes propriu cu o acţiune în revendicare formulată pe cale incidentă, acţiunea principală având ca obiect revendicarea aceluiaşi imobil de către reclamant.

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat.

Or, în prezent, pârâtul nu este posesorul imobilului revendicat, care prin vânzări succesive se află în posesia unor persoane fizice şi juridice ce deţin titluri valabile, care nu au fost contestate în instanţă.

Decizia civilă nr. 69/A/24.10.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 4283/113/2011 reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâta IATM B, solicitând obligarea acesteia să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în B, format din teren în suprafaţă de 428 mp şi construcţii în suprafaţă de 328 mp - subsol, parter şi etaj, cu număr cadastral provizoriu …, iar în ipoteza în care imobilul este înstrăinat către un terţ de bună credinţă despăgubiri băneşti, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul  a susţinut că imobilul a fost dobândit de MW şi IW, fiind preluat de către stat prin naţionalizare. Conform certificatului de moştenitor …/8.03.2010 moştenitorii SW sunt VL (căsătorită P), mama reclamantului şi VM, care a decedat, ca moştenitor rămânând mama reclamantului.

Conform certificatului de moştenitor …/8.03.2010 moştenitorii defunctului WI, decedat în anul 1947, au fost VM, VS, VL şi VM.

 Imobilul în litigiu a fost inventariat în domeniul privat al pârâtei şi se află în administrarea DSP. Prevederile Decretului nr.92/1950 contravin dispoziţiilor Constituţiei din 1948, art. 8, 10 şi 16, art. 481 Cod civil şi dispoziţiilor tratatelor internaţionale la care România este parte referitoare la proprietate şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Legile nr.213/1998 şi nr.10/2001 conţin precizări privind noţiunea de imobil preluat abuziv. Imobilul fiind preluat abuziv, reclamantul în calitate de moştenitor, îşi păstrează calitatea de proprietar avută la momentul preluării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil, art. 6 din Legea nr.213/1998, art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii EP şi RD invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului faţă de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/8.03.2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moştenitor pe care le are în succesiunea defunctei sale mame, WL, decedată la data de 22 iunie 1982. La data de 24 martie 2011 intervenientul RD a vândut cota de ½ din aceste drepturi intervenientului EP. Astfel că intervenienţii au calitatea de a revendica imobilul aflat în litigiu sau de a solicita despăgubiri băneşti.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 563 Cod civil, art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 49 alin. 1 şi 2, art. 50, art. 52, art. 53 şi art. 55 Cod procedură civilă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4284/113/2011 reclamantul PI a chemat în judecată pârâta UATM B, solicitând obligarea acesteia să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în B, format din teren în suprafaţă de 990 mp şi construcţiile C1, C3, C4 şi C6, iar în ipoteza în care imobilul este înstrăinat către un terţ de bună credinţă despăgubiri băneşti, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că imobilul a fost dobândit de autoarea sa, CW în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2458/18.11.1921, fiind preluat de către stat prin naţionalizare de la SW. Conform certificatului de moştenitor nr.31/8.03.2010 moştenitorii CW sunt VL, (căsătorită P), mama reclamantului şi VM, care a decedat, ca moştenitor rămânând mama reclamantului (certificat de moştenitor nr. …/8.03.2010). Reclamantul este unicul moştenitor al mamei sale, conform certificatului de moştenitor nr. …/8.03.2010. După naţionalizare proprietara imobilului, succesorii acesteia, inclusiv reclamantul au continuat să locuiască într-un corp al imobilului. Imobilul în litigiu a fost inventariat în domeniul privat al pârâtei şi se află în administrarea DSP. Prevederile Decretului nr.92/1950 contravin dispoziţiilor Constituţiei din 1948, art. 8, 10 şi 16, art. 481 Cod civil şi dispoziţiilor tratatelor internaţionale la care România este parte referitoare la proprietate şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Legile nr.213/1998 şi nr.10/2001 conţin precizări privind noţiunea de imobil preluat abuziv. Nevalabilitatea aplicării Decretului nr.92/1950 rezultă şi din împrejurarea că autoarea reclamantului deţinea în proprietate doar acest imobil, care era folosit ca locuinţă a familiei. Imobilul fiind preluat abuziv, reclamantul în calitate de moştenitor, îşi păstrează calitatea de proprietar avută la momentul preluării.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil, art. 6 din Legea nr.213/1998, art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.

În întâmpinarea formulată pârâta invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare formulată în temeiul dispoziţiilor de drept comun, situaţia de fapt fiind reglementată în drept de o normă specială, cu aplicare prioritară, respectiv Legea nr.10/2001. Acest act normativ reglementează inclusiv posibilitatea acordării măsurilor reparatorii pentru imobile preluate fără titlu valabil, astfel că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998. În Decizia nr.33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se precizează că prioritatea dreptului comun faţă de legea specială poate fi dată în situaţia în care acţiunea în revendicare astfel formulată nu ar aduce atingere unui drept de proprietate sau securităţii raporturilor juridice. Nu s-a dovedit că imobilul revendicat de reclamant este exceptat de la aplicarea dispoziţiilor legii speciale sau că reclamantul nu este persoană îndreptăţită. O parte a imobilelor se află în proprietatea privată a unor persoane fizice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001, art. 480-481 Cod civil.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenienţii EP şi RD invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului faţă de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …/8.03.2010, prin care acesta a vândut drepturile sale de unic moştenitor pe care le are în succesiunea defunctei sale mame, WL, decedată la data de 22 iunie 1982. La data de 24 martie 2011 intervenientul RD a vândut cota de ½ din aceste drepturi intervenientului EP. Astfel că intervenienţii au calitatea de a revendica imobilul aflat în litigiu sau de a solicita despăgubiri băneşti.

În baza dispoziţiilor art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea celor două cereri deduse judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 375 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.4283/113/2011 a respins cererile conexe formulate de reclamantul PI, în contradictoriu cu pârâta UATM B ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin aceeaşi sentinţă a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie în interes propriu conexe, formulate de EP şi RD.

Împotriva sentinţei civile nr. 375 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 4283/113/2011, au declarat recurs intervenienţii în nume propriu EP şi RD şi prin decizia civilă nr. 619/R/12.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr.4283/113/2011, a admis recursul  şi a casat sentinţa civilă  şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin decizia de casare cu trimitere care este obligatorie pentru instanţa de fond,  s-a reţinut că  cererea  de intervenţie în interes propriu a fost formulată de către  intervenienţii EP şi RD la data de 12 ianuarie 2012 astfel că în mod eronat a reţinut prima instanţă de fond că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod Civil în temeiul cărora aceştia s-au adresat instanţei, cu argumentul că  aceştia

s-ar fi adresat instanţei anterior intrării în vigoare a noilor reglementări, respectiv la data de 10 august 2011.

Instanţa de casare a constatat că  prima instanţă a soluţionat cauza greşit fără a intra în cercetarea fondului, respectiv a cererilor  de intervenţie în nume propriu, dând greşită eficienţă dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 71/2011.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr. 4283/113/2011*.

În rejudecare după casare s-au administrat probe cu înscrisuri şi s-a solicitat proba cu expertiză tehnică judiciară, probă asupra căreia instanţa s-a pronunţat la termenul din 10 mai 2013, apreciind că în raport de natura litigiului, de obiectul cererii deduse judecăţii, nu este pertinentă în cauză.

A respins cererile conexe formulate de reclamantul PI în contradictoriu cu pârâta UATM B ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

A respins ca nefondate cererile de intervenţie în interes propriu conexe, formulate de EP şi RD în contradictoriu cu pârâtul UATM B.

S-a reţinut în motivarea sentinţei că petitul cererilor conexe de intervenţie în interesul intervenienţilor au ca obiect principal acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art.480 din Codul civil anterior având în vedere că imobilul revendicat a trecut în posesia altor persoane anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil iar raportul juridic s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui cod.

Atât acţiunea principală cât şi cererile conexe de intervenţie în interes propriu nu se soluţionează pe baza Legii nr.10/2001 deoarece nu a fost investită instanţa cu o astfel de procedură.

În cadrul procedurii de drept comun pe calea acţiunii în revendicare intervenienţii nu se pot prevala de dispoziţii cuprinse în Legea nr.10/2001 care este o procedură specială.

Prin urmare, titlul de proprietate invocat de către intervenienți nu atestă faptul că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B format din teren în suprafaţă de 428 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 328 m.p. cu subsol, partere şi etaj şi imobilul din B.

Analizând condiţiile acţiunii în revendicare instanţa constată că imobilele în litigiu aparţin unor persoane fizice şi juridice în baza unor contracte de vânzare cumpărare autentificate şi care produc efecte juridice până la anularea sau constatarea nulităţii acestora printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În al doilea rând intervenienţii au formulat acţiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâta UATM B care nu are posesia imobilelor.

Chiar dacă imobilele au trecut în proprietatea statului pe baza unor acte normative considerate abuzive printr-o lege specială, intervenienţii nu pot formula acţiunea în revendicare împotriva statului ci împotriva actualilor posesori, iar instanţa nu este investită cu o astfel de acţiune.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intervenienţii în nume propriu EP şi RD criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

- instanţa a făcut o aplicare greşită a legii care reglementează vânzarea unei moşteniri concluzionând că acţiunea în revendicare este nefondată în primul rând deoarece actualii posesori deţin imobilele pe baza unor titluri valabile, titluri ce nu au fost atacate în instant, iar în al doilea rând că intervenienţii au formulat acţiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâta UATM B ce nu are în posesie imobilele în litigiu.

- solicitarea ca pârâta să fie obligată la despăgubiri nu a fost acceptată cu o motivare necorespunzătoare dispoziţiilor legale în sensul că această cerere nu poate fi admisă ca o alternativă într-o acţiune în revendicare.

Ori potrivit art.563 din Noul Cod Civil proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri dacă este cazul.

Apelul declarat de intervenienţi este nefondat.

Aşa cum rezultă din petitul acţiunii formulate de reclamantul PI acesta priveşte o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art.480 Cod civil în contradictoriu cu pârâtul MB.

La 12 ianuarie 2012 au formulat cerere de intervenţie în nume propriu intervenienţii EP şi RD care au solicitat obligarea pârâtei UATM B să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în B compus din teren în suprafaţă de 428 m.p. şi o construcţie în suprafaţă de 328 m.p. cu subsol, parter şi etaj şi în cazul în care imobilul nu poate fi restituit în natură, pârâtul să fie obligat la despăgubiri.

Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond în motivare aceasta a fost investită de intervenienţi cu o acţiune în revendicare formulată pe cale incidentă de către intervenienţi, acţiunea principală având ca obiect revendicarea aceluiaşi imobil de către reclamantul PI.

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar al imobilului revendicat.

Ori în prezent, pârâtul UATM B nu este posesorul imobilului revendicat care prin vânzări succesive se află în posesia unor persoane fizice şi juridice ce deţin titluri valabile.

Intervenienţii nu au solicitat anularea acestor titluri şi ca atare nu se pot prevala de nicio dispoziţie legală pentru a solicita nici preluarea acestor părţi din imobil de la persoanele respective şi nici pretinse despăgubiri în baza unei legi speciale.

Invocarea dispoziţiilor art.563 din Noul Cod Civil nu poate fi luată în considerare în contextul formulării unei acţiuni împotriva unui pârât care nu are în posesie imobilul revendicat.

Domenii speta

Spete similare