Viol şi incest. Greşita apreciere a probelor de către instanţa de fond cu consecinţa achitării unui inculpat.

Viol şi incest. Greşita apreciere a probelor de către instanţa de fond cu consecinţa achitării unui inculpat.

Conform dispoziţiilor procedurale penale, în vederea aflării adevărului, instanţa de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe; probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  –  Decizia penală nr. 2/A/29 ianuarie 2008.

Prin s.p. nr. 186/23.05.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – secţia penală s-a hotărât în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii din infracţiunea de viol prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 şi al. 3 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracţiunea de viol prev. de art. 197 al. 2/1 lit. b C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ( parte vătămată Ş.L.M. ).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul Ş.N. pentru infracţiunile de:

- viol, prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.; incest, prev. de art. 203 C.p. , cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.( parte vătămată Ş.L.M. )

- viol, prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.; incest, prev. de art. 203 C.p. , cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ( parte vătămată Ş.L.C. )

S-a constatat că inculpatul s-a aflat în reţinere şi arestare preventivă în perioada 11 iulie 2002 – 16 septembrie 2004. S-a constatat că părţile vătămate Ş. L.M. şi Ş.L.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.Cheltuielile judiciare în sumă de 1000 lei au rămas în sarcina statului.

În motivarea acestei soluţii Tribunalul a arătat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 637 din 06 octombrie 2003, Tribunalul Dolj, după ce în baza art. 334 Cod proc. penală, a schimbat încadrarea juridică dată iniţial faptei inculpatului, din art. 197 al. 2 lit. b/1 şi al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în art. 197 al. 2 lit. b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ( victimă fiind Ş.L.M.) a condamnat pe inculpatul Ş.N. la pedepsele de:

-5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vătămată fiind Ş.L.C.;

-6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vătămată fiind Ş.L.M.;

-13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vătămată fiind Ş.L.C.;

-15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 al. 2 lit, b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vătămată fiind Ş.L.M.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d,e Cod penal, pedeapsă complementară. Pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată în arest preventiv începând cu 12 iulie 2002, la zi, menţinându-se arestul preventiv al inculpatului.

Au fost admise acţiunile civile formulate în procesul penal de către părţile vătămate constituite părţi civile.

A fost obligat inculpatul la 5.000.000 Iei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ziua de 26 iunie 2002, inculpatul Ş.N. se afla în locuinţa proprietate personală din mun. Craiova, împreună cu soţia sa, martora Ş.A.F. şi cele două fiice, părţile vătămate Ş.L.C. şi respectiv Ş.L.M.

Rămânând singur într-un dormitor al locuinţei cu p. văt. Ş.L.C., inculpatul a închis uşa prevăzută cu sistem de închidere de tip broască yală îngropată, ce avea un buton de blocare pe interior, astfel că sistemul respectiv în momentul închiderii, nu permitea ca uşa să fie deschisă cu cheia.

În încăperea arătată, sub ameninţări, inc. Ş.N. a întreţinut raport sexual cu fiica sa, Ş.L.C., în vârstă de 20 de ani, în timp ce mama şi sora acesteia din urmă se aflau în bucătărie, fără să cunoască ce se întâmplă în una din camerele locuinţei.

După cele întâmplate, p. văt. Ş.L.C. s-a deplasat la Poliţia mun. Craiova, unde a sesizat fapta comisă, ocazie cu care a fost condusă la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde i s-au recoltat probe biologice.

În seara zilei respective, p. văt. Ş.L.C. nu a revenit în locuinţă, însă a telefonat mamei sale, Ş.A.F., căreia i-a relatat cele întâmplate mai devreme, astfel că la aflarea acestora şi sora sa mai mică, p. văt. Ş.L.M., s-a hotărât să îi spună mamei sale că şi ea a fost constrânsă de inculpat să întreţină relaţii sexuale.

Martora Ş.A.F., soţia inc. şi mama celor două p. văt., în ziua de 28 iunie 2002, a depus plângere împotriva inc., invocând că fiica sa, Ş.L.M., născută în anul 1986, a fost constrânsă de inculpat să întreţină raporturi sexuale, începând cu luna iunie 2001, când aceasta încă nu împlinise vârsta de 15 ani.

Aceeaşi instanţă de fond a mai stabilit că în luna ianuarie 1998, inc. a pătruns în camera în care dormea fiica sa Ş.L.C., i-a pus mâna la gură şi pentru că aceasta a încercat să scape, i s-au aplicat lovituri peste faţă, spunându-i-se să tacă, în continuare trăgându-i pantalonii şi chiloţii în jos, reuşind să întreţină raport sexual cu victima.

Pe perioada lunii februarie a anului 1998, între partea vătămată şi agresor s-a interpus o pauză, după care între cei doi, în aceleaşi împrejurări, se consumau raporturi sexuale de două ori pe săptămână.

Într-una din zilele lunii decembrie 2001, aflând că partea vătămată Ş.L.C. ar avea un prieten, în timp ce se aflau în locuinţa lor din Hunedoara, după ce a trimis de acasă pe soţia sa cât şi pe martorii G.R. şi C.C., inc. a ameninţat-o pe partea vătămată că o va omorî şi după ce i-a aplicat mai multe lovituri peste faţă şi corp, a întreţinut cu aceasta, prin constrângere, raporturi sexuale.

A mai reţinut prima instanţă că la 07 decembrie 2001, în timp ce se aflau  în  casa  bunicilor materni  din  localitatea  C, judeţul  Hunedoara, inc. după ce a lovit-o pe fiica sa L.C., a întreţinut cu aceasta un raport sexual.

De asemenea, şi pe perioada februarie-martie 2002, în timp ce locuia la fiica sa L.C., în Craiova, în gazdă, la martora R.N., între cei doi, inculpat şi victimă, s-au consumat astfel de raporturi sexuale.

S-a mai stabilit că la 30 iunie 2001, inculpatul prin ameninţări fizice şi verbale, a întreţinut raport sexual şi cu fiica sa mai mică, p.văt. Ş.L.M., în apartamentul familiei din Hunedoara, iar într-una din zilele lunii august 2001, în aceleaşi împrejurări, a întreţinut relaţii sexuale cu aceeaşi victimă, în casa bunicilor materni din comuna C., judeţul Hunedoara.

Cu privire la această victimă, a reţinut prima instanţă, inc. avea o atitudine anormală, obişnuind să doarmă cu aceasta în pat, să o ţină în braţe, cât şi să o sărute pe gură. Totodată, inc. obişnuia să pună mâna pe sânii şi picioarele părţii vătămate.

A mai desprins instanţa de fond că această atitudine inculpatul o avea şi faţă de fiica sa mai mare, L.C.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, existenţa faptelor dar şi vinovăţia inculpatului, au fost demonstrate de un amplu probatoriu, constând în declaraţiile celor două părţi vătămate, acesta coroborate cu declaraţiile martorilor Ş.A.F., G.R.S., B.M.R., C.L., C.C., R.N., D.G., P.F., V.M.R., cât şi cu celelalte acte şi lucrări ale dosarului, respectiv concluziile expertizei ADN şi ale rapoartelor medico legale efectuate în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inc. Ş.N., invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, susţinând în esenţă, atât prin motivele scrise, cât şi prin cele dezvoltate oral de apărători, că faptele reţinute faţă de inculpat nu există, nefiind demonstrate de probatoriu, sens în care s-a cerut adoptarea unei soluţii de achitare;

cu privire la infracţiunea de viol reţinută a fi săvârşită faţă de partea vătămată Ş. L.C., s-a susţinut că lipseşte unul din elementele constitutive, considerente pentru care a fost invocată o soluţie corespunzătoare de achitare; dacă faţă de inculpat se va reţine infracţiunea de incest, prev. de art. 203 Cod penal, săvârşită asupra p. văt. Ş.L.C., pedeapsa ce i se va aplica să fie reindividualizată în sensul stabilirii acesteia la limita perioadei executate în arest preventiv.

Prin decizia penală nr. 168/2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat, apreciindu-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs,solicitând casarea lor, în temeiul art. 385/9 pct, 10,12,14 şi 18 Cod procedură penală, întrucât instanţele nu s-au pronunţat asupra unor cereri de probatoriu formulate de acesta de natură să influenţeze soluţia procesului, că administrarea unor probe (cu referire specială la analizele de laborator) s-au făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, infracţiunile de viol şi incest, reţinute în sarcina sa, nefiind dovedite.

Examinând hotărârile pronunţate în raport de motivele de casare invocate în recursul inculpatului, cât şi din oficiu, recursul declarat de inculpatul Ş.N. a fost admis, au fost casate hotărârile atacate şi s-a trimis cauza la instanţa de fond, pentru rejudecare. Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În al doilea ciclu procesual, la Tribunalul Dolj, s-a format dosarul nr. 4585/P/2004, administrându-se în cea mai mare parte mijloacele de probă indicate de instanţa supremă.

Prin încheierea nr. 3299/2006, pronunţată în dosarul nr. 6363/I/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de inc. Ş.N. şi a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Hunedoara, menţinând actele îndeplinite de Tribunalul Dolj.

Tribunalul Hunedoara, ca instanţă de fond în al doilea ciclu procesual, a reţinut următoarele:

Reaudierea părţilor vătămate Ş.L.C. şi Ş.L.M. a relevat că acestea nu îşi mai menţin declaraţiile date anterior iar motivul pentru care au formulat iniţial plângerile penale împotriva inculpatului a fost acela de a se răzbuna pe acesta, urmare a comportamentului autoritar al inculpatului.

Inc. era nemulţumit că părţile vătămate obişnuiau să părăsească domiciliul părinţilor pentru a se întâlni cu diverşi prieteni, comportament neacceptat de el. P. văt. Ş.L.M. a mai precizat că în momentul în care a auzit că sora ei a fost violată de inculpat a considerat că în acest mod poate să o ajute răzbunându-se pe tatăl ei.

A fost reaudiată martora Ş.A.F., care este soţia inculpatului şi mama celor două părţi vătămate, care a confirmat că acestea i-au spus pe parcursul desfăşurării procesului că nu au întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, ea nu a avut anterior suspiciuni cu privire la existenţa unor relaţii incestuoase între fiice şi tatăl lor.

Martorii audiaţi în al doilea ciclu procesual au negat existenţa unor relaţii deviante între inculpat şi părţile vătămate susţinând că s-a preocupat îndeaproape de creşterea şi educarea lor, fiind nemulţumit de relaţia de prietenie pe care partea vătămată Ş.L.C. o avea cu un băiat din Hunedoara. Nesuportând să-i fie îngrădită libertatea, aceasta a fugit de acasă alegând să locuiască la prietene timp ce câteva zile, motiv pentru care inculpatul a devenit mai sever şi autoritar cu aceasta. Membrii familiei nu au privit ca o abatere de la normal faptul că inculpatul obişnuia să doarmă împreună cu fiica mai mică în timp ce soţia sa dormea separat sau împreună cu fiica mai mare.  În prezent inc. locuieşte împreună cu soţia sa şi cu partea vătămată Ş.L.M., p.văt. Ş.L.C. fiind plecată în Spania din anul 2003, menţinând legătura cu familia.

Prin urmare, dacă în primul ciclu procesual declaraţiile părţilor vătămate nu au fost susţinute cu probe indirecte - martori audiaţi, inclusiv mama părţilor vătămate, fapt considerat insuficient de instanţa supremă , probaţiunea testimonială administrată în al doilea ciclu procesual inclusiv declaraţiile celor două părţi vătămate şi ale mamei lor infirmă acuzaţiile aduse inculpatului.

În ceea ce priveşte testul ADN efectuat de IML Craiova, acesta nu a fost legal efectuat şi nu poate fi luat în considerare.

La rândul ei, partea vătămată Ş.L.C. a susţinut prin declaraţia dată în al doilea ciclu procesual că a luat o seringă şi şi-a injectat în vagin lichidul seminal al inculpatului după care s-a deplasat la poliţie pentru a formula plângere penală împotriva acestuia.

În literatura de specialitate s-a argumentat că atunci când urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei şi această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.

Or, în speţă este evident că instanţa supremă a avut o îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, motiv pentru care a admis recursul acestuia şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, precum şi revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, iar mijloacele de probă ce au fost administrate în al doilea ciclu procesual nu au condus decât la păstrarea îndoielii asupra vinovăţiei inculpatului.

Din cuprinsul certificatelor medico legale aflate la dosar rezultă că cele două părţi vătămate au întreţinut raporturi sexuale. Nu a rezultat din probele administrate ca aceste raporturi să fi fost întreţinute cu inculpatul, astfel că soluţia ce se impune în cauză este cea de achitare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara considerând soluţia atacată ca fiind netemeinică şi un rezultat a unei interpretări greşite a materialului probator administrat în cauză. În motivarea apelului s-au arătat următoarele:

Instanţa de fond a reţinut aspecte din declaraţiile unor părţi şi a unor martori care sunt în vădită contradicţie cu materialul probator şi chiar cu logica iar motivarea este contradictorie. În concluzie, Parchetul solicită admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului Ş.N. după încadrarea juridică câştigată de inculpat în calea de atac.

Curtea de Apel examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu conform disp. art. 371 al. 2 constată că apelul declarat este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de fond a interpretat probele existente la dosarul cauzei, luând în considerare doar schimbarea de către părţile vătămate şi de către mama acestora – martora Ş.F., a declaraţiilor date în al doilea ciclu procesual. Retractările formulate de acestea sunt evident făcute „pro causa” şi reprezintă de fapt achiesarea la susţinerile inc. Ş.N.

Curtea de Apel constată că aceste noi declaraţii ale părţilor vătămate şi ale martorei sus-menţionate nu pot fi luate în considerare din următoarele motive:

Inculpatul a fost acela care pentru a se apăra a declarat într-o completare de declaraţie dată de abia la data de 5.09.2002, că la data de 26.06.2002 a avut cu soţia sa în baia apartamentului un act sexual anormal şi că a ejaculat pe cadă, fără a o spăla, deşi în toate declaraţiile date anterior nu a susţinut niciodată acest fapt. În primul ciclu procesual martora Ş.A.F. a declarat atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţelor de judecată că la data de 26.06.2002 nu a avut cu inculpatul nici un act sexual.

Partea vătămată Ş.L.C. a declarat constant până în al doilea ciclu procesual că tatăl său, inc. Ş.N. a violat-o în acea zi, relatând cu amănunte modul în care s-au petrecut faptele şi acţiunile sale după faptă.

În al doilea ciclu procesual partea vătămată Ş.L. a preluat susţinerile inc. susţinând că a intrat în baie după ce părinţii săi au ieşit şi şi-a injectat în vagin cu o seringă sperma de pe cadă pentru a pretinde că a fost violată de tatăl său în ideea de a se răzbuna pe acesta. După această acţiune p. văt. susţine că s-a dus la poliţie iar apoi s-a dus însoţită la spital unde i s-a recoltat din vagin sperma pe care şi-a injectat-o singură. Or asemenea susţineri nu pot avea credibilitate şi sunt neverosimile deoarece modalitatea în care partea vătămată susţine că a ajuns sperma tatălui în vaginul ei este imposibilă. P.văt. nu avea cunoştinţe de specialitate şi posibilitatea, în condiţiile date, de a-şi introduce sperma în fundul de sac vaginal de unde ulterior a fost recoltată. De asemenea, aceasta ar fi curs până la momentul recoltării.

Această concluzie este susţinută şi de conţinutul adresei nr. 944/17.03.2003 a IML Craiova semnată de conf. univ. dr. Ionel Lulu Groza – medic primar legist, adresă emisă la solicitarea apărătorului inculpatului Ş.N.

În speţă, s-a efectuat şi un test ADN, rezultând că sperma aparţine inculpatului şi pe care inculpatul l-a contestat din motive procedurale. Dar, din chiar susţinerile inc. şi ale părţii vătămate Ş.L.C. ( în al doilea ciclu procesual ) rezultă că nici unul dintre aceştia nu contestă provenienţa spermei ci doar modalitatea în care aceasta a ajuns în vaginul părţii vătămate. În aceste condiţii, este evident că atâta timp cât nici unul nu contestă că sperma aparţine inculpatului, modalitatea în care s-a efectuat testul ADN nu are nici o relevanţă.

Dată fiind imposibilitatea pătrunderii spermei inculpatului în vaginul părţii vătămate în modalitatea susţinută de aceasta ( în al doilea ciclu procesual ) şi totuşi a existenţei acesteia necontestată de părţi, rezultă un raport sexual între tată şi fiica sa, iar declaraţiile date de partea vătămată Ş.L.C. nu pot fi primite, fiind contrare logicii şi făcute evident pentru a-şi exonera de răspundere tatăl, inculpatul Ş.N.

Este adevărat că partea vătămată are dreptul să revină asupra declaraţiilor şi susţinerilor făcute dar este de observat că infracţiunile de săvârşirea cărora este învinuit inculpatul nu sunt dintre acelea la care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate. Infracţiunea de viol are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei. În forma ei agravată, de viol asupra unui membru al familiei, relaţiile sociale ocrotite de legea penală privesc şi respectarea normelor morale. La fel, infracţiunea de incest are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale şi fără a se pune în pericol, sub aspect biologic, specia umană. În aceste condiţii, avându-se în vedere valorile sociale ocrotite de lege, nu este la latitudinea părţilor vătămate de a decide dacă persoana care a săvârşit astfel de fapte trebuie sau nu să răspundă penal. 

În ce priveşte retractarea martorei Ş.A.F. – soţia inc. şi mama părţilor vătămate, se constată din cuprinsul întregului material probator, că aceasta a fost făcută din considerente de ordin material, la presiunea inculpatului şi a rudelor acestuia. Astfel, dintr-o scrisoare rezultă că martorei i s-a pus drept condiţie pentru a obţine partajul scoaterea din închisoare a inculpatului. Din aceeaşi scrisoare rezultă presiunile făcute de către rudele inculpatului în vederea retractării de către martoră şi părţile vătămate a declaraţiilor făcute.

Dintr-o altă scrisoare aflată rezultă că inc. se recunoaşte vinovat şi îşi cere iertare dar în acelaşi timp solicită soţiei sale ca p.văt. Ş.L. să-şi retracteze declaraţiile spunându-i că este singura care nu ar avea de suferit în acest caz deoarece este minoră şi nu ar exista consecinţe de ordin penal sau civil; în acelaşi timp inculpatul şi explică ce anume să spună partea vătămată, mai precis că „ a vrut să se răzbune pentru că i-am făcut rău L.”. Or, exact aceasta este motivaţia retractării ulterioare a părţii vătămate Ş.L.

Motivaţia părţilor vătămate şi a martorei că asupra lor s-ar fi făcut presiuni pentru a nu-şi retracta declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în primul ciclu procesual ( inclusiv în recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ), nu subzistă. Părţile vătămate şi martora nu au putut arăta cine a făcut presiuni şi din ce motiv. Este de remarcat în acest sens că procesul penal s-a declanşat la sesizările părţilor vătămate care au susţinut cu tărie timp de mai mult de 2 ani că faptele s-au petrecut astfel cum au relatat, iar relatările lor sunt susţinute de probele administrate.

Dimpotrivă, din actele dosarului rezultă că martora Ş.A.F. a făcut o adevărată convenţie cu inc. pentru a-şi retracta propriile mărturisiri şi pentru ca părţile văt. să-şi retracteze declaraţiile şi să declare în sensul celor solicitate de inculpat.

Din toate aceste motive Curtea de Apel nu poate lua în considerare retractările părţilor vătămate şi ale martorei Ş.A.F. din al doilea ciclu procesual, considerând că nu corespund adevărului şi urmând a fi înlăturate.

Analizând probaţiunea administrată în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cele două cicluri procesuale ale cercetării judecătoreşti Curtea constată că ansamblul probelor conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului Ş.N. pentru săvârşirea infracţiunilor ce i se reţin în sarcină.

Părţile vătămate au relatat amănunţit ( inclusiv în calea de atac a recursului, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în primul ciclu procesual ) faptele începând cu data de 26.06.2002 şi până la data de 23.02.2005 – p.văt. Ş.L. şi respectiv 30.10.2005, în ce o priveşte pe partea vătămată Ş.L., date la care au revenit asupra declaraţiilor date constant fără a avea o motivare consistentă. La fel a procedat şi martora Ş.A.F. – mama părţilor vătămate şi soţia inculpatului.

Declaraţiilor părţilor vătămate şi ale martorei Ş.A.F. s-au adăugat declaraţiile mai multor martori audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetărilor judecătoreşti. Este evident că nici unul dintre martorii audiaţi, în afară de martora Ş.A.F., nu ar fi avut vreodată posibilitatea să asiste direct la săvârşirea faptelor de către inculpat. Cu toate acestea, martorii audiaţi au putut relata împrejurări care au susţinut declaraţiile părţilor vătămate. Astfel, martora G.R.S. prin declaraţiile date în faza de urmărire penală a confirmat susţinerile părţii vătămate Ş.L., iar apoi în faţa instanţei de judecată în primul ciclu procesual şi-a menţinut declaraţiile, adăugând şi faptul că a fost exercitate presiuni asupra ei de către apărătorii inculpatului în sensul de a reveni asupra declaraţiilor date.Ulterior, martora G. a fost audiată şi în al doilea ciclu procesual ocazie cu care şi-a menţinut declaraţiile date la urmărire penală.Deşi, declaraţia cuprinde modificări faţă de cele date anterior, acestea nu sunt de substanţă iar afirmaţia martorei cum că nu ar fi citit declaraţiile date în faza de urmărire penală nu poate fi  luată în considerare atâta timp cât avea posibilitatea să menţioneze acest fapt în faţa instanţelor care au judecat cauza, dar nu a făcut-o.

În al doilea ciclu procesual Curtea de Apel remarcă că instanţa de fond a luat în considerare doar declaraţiile şi probele care să-i justifice soluţia şi nu ansamblul probelor administrate.

Astfel, instanţa de fond a reaudiat-o pe martora G. – care în esenţă şi-a menţinut declaraţiile date anterior, pe martorii D.G., martorul B.C.R., D.M.R., P.L.M. şi L.G., care şi-au menţinut declaraţiile date anterior şi din declaraţiile cărora, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorei Ş.A.F. înainte de a retracta, rezultă vinovăţia inculpatului Ş.N.

În al doilea ciclu procesual au mai fost audiaţi martorii C.C., P.F., R.N., O.M., D.E., care îşi schimbă declaraţiile fără nici o justificare şi fac aprecieri despre comportamentul şi caracterul părţii vătămate Ş.L. ( martora R. ) sau afirmă că inculpatul nu dormea cu partea vătămată Ş.L. ( martora O. ) deşi din toate probele administrate rezultă acest fapt şi este şi recunoscut de inculpat. A fost reaudiată martora P.G. care şi-a schimbat nejustificat declaraţia afirmând că declaraţia de la urmărire penală i-a fost dictată de poliţişti, dar nu poate justifica declaraţia dată în faţa instanţei în primul ciclu procesual şi arătând că are pierderi de memorie.

S-au audiat martorii  Ş.D.A., P.A., P.V. şi P.C., M.I. şi C.P.,  care sunt rude ale inc. Ş.N. şi din declaraţiile cărora nu rezultă că ar cunoaşte împrejurări legate de faptele de care este acuzat inc., dar care fac aprecieri asupra caracterului şi comportamentului p.văt. Ş.L. pe care o acuză că fura încă de la 9 ani, asupra credibilităţii declaraţiilor inc. şi asupra posibilităţii ca faptele să se fi petrecut aşa cum a declarat inculpatul.

Curtea apreciază că declaraţiile acestor martori nu pot fi luate în considerare deoarece sunt evident făcute pentru a sprijini afirmaţiile inculpatului Ş.N. că ar fi victima fiicei sale Ş.L. care s-a răzbunat pe el datorită severităţii sale, ea având de fapt un comportament libertin, un caracter de nestăpânit şi fiind şi hoaţă.

Dimpotrivă, din probele administrate a rezultat că inculpatul se manifesta violent faţă de familia sa, exercita un control exagerat asupra fiicelor sale chiar şi asupra fiicei majore Ş.L. faţă de care îşi manifesta gelozia, avea gesturi şi acţiuni nepotrivite în calitatea sa de tată faţă de părţile vătămate şi dormea cu partea vătămată Ş.L. – aspect relevat şi de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

În cauză inculpatul a solicitat şi testarea sa cu aparatul poligraf care deşi nu este o probă, i-a fost încuviinţată de instanţă. Din concluziile raportului psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat întocmit în cauză  rezultă că la întrebările relevante ale cauzei au fost evidenţiate modificări semnificative caracteristice care se pot interpreta ca reprezentând indicii ale comportamentului simulat. Inc. Ş.N., faţă de aceste concluzii defavorabile, a contestat raportul considerând că nu a fost realizat corect.

În concluzie, Curtea de Apel constată că ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în primul şi al doilea ciclu procesual demonstrează existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului Ş.N. astfel că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara urmează a fi admis.

NOTĂ: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul inculpatului.

Domenii speta

Spete similare