Litigiu asigurări sociale. Amendă civilă. Daune cominatorii.

Litigiu asigurări sociale. Amendă civilă. Daune  cominatorii.

Art.580 indice 3 Cod procedură civilă.

Din analiza sistematică a prevederilor Cărţii a V-a, Capitolul VI al Codului de procedură civilă, rezultă că instituţia amenzilor cominatorii se circumscrie însă fazei execuţionale a procesului civil şi este proprie executării silite directe a obligaţiilor de a face intuitu personae, altele decât cele prevăzute în art. 575 Cod de procedură civilă, referitoare la predarea silită a bunurilor mobile ori art. 578 din Codul de procedură civilă, referitoare la predarea silită a bunurilor imobile.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia  civilă nr. 175/31 ianuarie 2011.

Prin acţiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 6763/107/2010, reclamanta U.S. a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P. Alba solicitând anularea deciziei de pensionare nr.213601/26.05.2010 emisă de pârâtă; să fie constrânsă pârâta prin aplicarea unei amenzi civile cuprinsă între 20 şi 50 lei pentru fiecare zi de întârziere precum şi prin aplicarea daunelor cominatorii între aceleaşi limite, pentru fiecare zi de întârziere, să execute obligaţia personală stabilită în titlu executoriu-aceea de a emite o decizie de pensionare anticipată parţial în favoarea sa, împreună cu buletinul de calcul în soluţionarea cererii sale nr.4662/05.05.2009; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâta a fost obligată să emită şi să-i comunice decizia de pensie anticipată parţial împreună cu buletinul de calcul, în soluţionarea cererii sale nr.4662/05.05.2009 şi că deşi a depus la data de 16.04.2010 la pârâtă o cerere însoţită de titlu executoriu şi adeverinţe care dovedeau stagiul de cotizare  pârâta nu a dat curs cererii sale, nici titlului executoriu şi a emis decizia care face obiectul prezentei contestaţii. Reclamanta arată că această decizie este nelegală şi netemeinică deoarece nu a respectat dispoziţia din titlu executoriu de a-i fi recunoscut dreptul la pensie începând cu 05.05.2009; nu i-a fost comunicat buletinul de calcul; s-a aplicat o penalitate greşită şi pentru un număr de 60 de luni nu pentru un număr de 54 de luni. De asemenea, nu s-a luat în calcul stagiul său complet de cotizare.

Procedând în acest mod, reclamanta susţine că pârâta a ignorat cu bună ştiinţă dispoziţiile din titlu executoriu şi şi-a crea o cale de a duce la îndeplinire obligaţia de a face stabilită în sarcina sa prin hotărârii anterioare, aşa încât se solicită aplicarea art.580 indice.3 C.pr.civilă, precum şi a deciziei nr. 20/2005 a Î.C.C.J în sensul obligării pârâtei la plata de daune cominatorii şi plata unei amenzi.

În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: decizia atacată,copiile hotărârii judecătoreşti, copie cerere pentru executarea obligaţiei personale de către pârâtă, plicul de expediere a decizie pentru a face dovada comunicării acesteia.

Pârâta C.J.P. Alba nu a depus întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.1828/19.08.2010 pronunţată în cauză de Tribunalul Alba s-a admis acţiunea în asigurări sociale formulată de reclamanta U.S. împotriva pârâtei C.J.P. Alba şi în consecinţă:

S-a anulat deciziei de pensionare nr.213601/26.05.2010 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să procedeze la emiterea şi comunicarea unei decizii de pensie anticipate parţial împreună cu buletinul de calcul, cu stabilirea şi plata drepturilor de pensie cuvenite şi datorate reclamantei, începând cu data de 05.05.2009.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei o amendă civilă de 20 lei şi daune cominatorii în sumă de 20 lei, începând cu data de 25.02.2010 şi până la data îndeplinirii obligaţiei,astfel dispusă prin sentinţă;

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă,cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că este evident obligatoriu că pârâta trebuia să procedeze la executarea titlului executoriu, conform celor reţinute şi dispuse de către instanţa de judecată, urmând a fi realizate întocmai şi în integrum toate obligaţiile căzute în sarcina acesteia.

Văzând atitudinea omisivă a pârâtei, precum şi pasivitatea acesteia în aplicarea art. 580 ind.3 alin.1-2 Cod pr.civ. şi dispoziţiilor Dec.20/1995 a Î.C.C.J - secţile unite instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate cu titlu amendă civilă şi daune cominatorii începând cu data de 25.02.2010-data rămânerii irevocabile a titlului executoriu, şi de la care aceasta trebuia să ia toate măsurile necesare pentru executarea voluntară.

Văzând şi prev. art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la  cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei atacate în sensul anulării amenzii civile şi a daunelor cominatorii dispuse în favoarea reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta solicită anularea amenzii având în vedere că a emis decizia nr.3601/27.08.2010 conform sentinţei civile nr. 1436/2009 şi pe cale de consecinţă sunt îndeplinite cerinţele art.508 indice 3 alin.3 Cod pr.civ. privind anularea amenzii civile.

Solicită a se observa că reclamanta a depus cererea nr.3983 însoţită de titlul executoriu în data de 23.04.2010, iar decizia de pensie a fost emisă în 27.08.2010, motiv pentru care consideră că nu se impune acordarea daunelor cominatorii începând cu data de 25.02.2010, aşa cum a dispus instanţa de fond.

Mai mult învederează că nu au trecut 6 luni, aşa cum dispune art.580 indice3 alin.2 Cod pr.civ de la data depunerii cererii şi până la emiterea deciziei de pensie, acest aspect trebuind să fie reţinut în anularea dispoziţiilor privind amenda civilă.

În drept invocă art.304 Cod pr.civ.

Prin întâmpinarea depusă în cauză de intimata U.S. se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând că este firesc ca cuantumul amenzii să fie examinat doar în cadrul contestaţiei la executare deoarece în lipsa cererii de executare din partea creditorului,sancţiunea privind plata amenzii nu prezintă interes pentru debitor. Intimata arată că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia doar după pronunţarea sentinţe care face obiectul prezentului recurs.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă,  a reţinut următoarele:

Recursul este fondat.

Potrivit art. 371 ind.1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută voluntar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, după regulile stabilite în cuprinsul Cărţii a V-a  acestui cod, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 371ind.2 alin. (1) din Codul de procedură civilă identifică obligaţiile care pot fi executate silit şi, implicit, circumscrie într-o modalitate atotcuprinzătoare, obiectul executării silite.

În cazul executării silite directe, ca modalitate de executare  silită prin care creditorul tinde la realizarea în natură a obligaţiei debitorului înscrisă în titlul executoriu, obiectul executării coincide cu însuşi obiectul obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu şi poate consta, potrivit dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedură civilă, în lăsarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări, îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.

În privinţa obligaţiilor de a face intuitu personae a căror executare manu militari este imposibil de conceput prin constrângere directă asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertăţii  individuale (nemo praecise cogi potest ad factum), legiuitorul a identificat mijloace de constrângere judiciară indirectă, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din această categorie fac parte amenzile cominatorii, prevăzute de art. 580 indice 3 din Codul de procedură civilă.

În consecinţă, amenzile cominatorii prevăzute de art. 580 indice 3 din Codul de procedură civilă reprezintă mijloace de constrângere indirectă a debitorului pentru executarea în natură a obligaţiei de a face cu caracter strict personal, constituind veritabile pedepse civile ori sancţiuni juridice procedurale, aplicabile debitorului ce refuză executarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu şi îndeplinesc funcţia de presiune prin care se realizează uneori însăşi executarea în natură.

Din analiza sistematică a prevederilor Cărţii a V-a, Capitolul VI al Codului de procedură civilă, rezultă că instituţia amenzilor cominatorii se circumscrie însă fazei execuţionale a procesului civil şi este proprie executării silite directe a obligaţiilor de a face intuitu personae, altele decât cele prevăzute în art. 575 Cod de procedură civilă, referitoare la predarea silită a bunurilor mobile ori art. 578 din Codul de procedură civilă, referitoare la predarea silită a bunurilor imobile.

Or,  potrivit dispoziţiilor art. 373 ind.1 alin. (1) conţinute în Secţiunea I1 – „Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu”- Cap.I – „Dispoziţii generale” al Cărţii a V-a din Codul de procedură civilă, faza execuţională se declanşează prin cererea de executarea silită care se depune la executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, iar acesta este obligat să solicite, de îndată, instanţei de judecată, încuviinţarea executării silite.

Aceste dispoziţii generale sunt aplicabile, în lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalităţilor şi formelor de executare silită, deci şi executării silite directe a obligaţiilor de a face cu caracter strict personal.

Tot astfel, cu valoare de regulă generală, aplicabilă tuturor modalităţilor de executare – directă sau indirectă – şi tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă statuează că, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie cuprinzând menţiunile indicate în alin. (1) pct.1-6, iar dacă în termenul prevăzut în somaţie, debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.

Aşadar, comunicarea somaţiei către debitor, pentru a-şi executa de bunăvoie obligaţia, constituie regula stabilită atât în beneficiul creditorului, cât şi al debitorului, iar lipsa somaţiei reprezintă excepţia.

Cazurile în care executarea se face fără somaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege ( ex: art.581 alin. (4), art. 454 alin. (1), art. 573 din Codul de procedură civilă), situaţie în care nu se încadrează şi executarea silită directă a obligaţiilor de a face intuitu personae.

În această privinţă devin incidente prevederile art. 572 cuprinse în Secţiunea I – „Dispoziţii comune”, Cap.VI – „Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face” din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, care au valoarea unor norme de drept comun, în  privinţa  executării silite directe a obligaţiilor de a face, precum şi a unor norme speciale în raport de prevederile art. 387 din acelaşi cod.

De altfel, din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 572 din Codul de procedură civilă, rezultă că recurgerea la una dintre formele de executare directă indicate de text în mod alternativ este condiţionată de refuzul debitorului de a-şi executa de bunăvoie obligaţia, în termenul prevăzut în somaţie.

Pe de altă parte, prevederile art. 580 ind.2 din Codul de procedură civilă reprezintă, în raport de prevederile art. 572 din acelaşi cod, norma specială pentru executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face, iar dispoziţiile art. 580 ind.3 particularizează exclusiv modalitatea de constrângere a debitorului pentru executarea obligaţiei de a face intuitu personae, fără a conţine vreo prevedere distinctă, derogatorie faţă de normele legale care îi preced în ordinea logică şi sistematică a reglementării.

Aşadar, diferenţa specifică în raport de prevederile art. 580 indice 2 din Codul de procedură civilă este dată  exclusiv de natura obligaţiei de a face, cu incidenţă directă şi imediată doar în privinţa mijloacelor de executare directă a acesteia.

Or, de vreme ce dispoziţiile art. 580 ind.3 din Codul de procedură civilă nu cuprind norme speciale, derogatorii faţă de normele de drept comun, conţinute în art. 373 ind.1, art. 387, art. 572 şi art. 580 ind.2 din acelaşi cod, rezultă că, pentru aplicarea amenzii cominatorii în procedura de drept comun, sunt necesare şi suficiente deschiderea procedurii execuţionale prin încuviinţarea executării silite şi comunicarea somaţiei către debitor pentru  a-şi îndeplini de bunăvoie obligaţia în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 580 ind.2 din  Codul de procedură civilă.

În acest sens, prin decizia nr. 3/17.01.2011, ICCJ a dispus admiterea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al PICCJ, statuand că: amenda civila prevăzută de dispoziţiile art. 580 ind.3 Cod procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligaţii de a face cu caracter strict personal, doar în cadrul procedurii execuţionale ce debutează prin încuviinţarea executării silite în condiţiile art. 373ind.1 Cod procedură civilă, urmata de somaţia prevăzută de art. 387, art. 572 si art. 580ind.2 Cod procedură civilă.

Dezlegarea dată acestei chestiuni de drept de Î.C.C.J, prin decizia susmenţionată este obligatorie pentru instanţele inferioare potrivit art.329 alin.(3) cod procedură civilă

Aşadar, aplicând la speţă aceste dispoziţiile legale, Curtea, constată că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a acestui text de lege, în contextul în care recurenta şi-a executat de bună voie obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr.1463/2009, irevocabilă conform deciziei civile nr.314/25.02.2010)  eliberând Decizia nr.213601 de acordarea pensiei anticipat parţial, la data de 27.08.2010, urmare a solicitării formulate de intimata reclamantă la data de 23.04.2010, dar fără a fi iniţiată procedura executării silite.

Deoarece nu ne aflăm în faza executării silite, a cărei declanşare presupune aşa cum s-a reţinut mai sus încuviinţarea executării silite şi comunicarea de către executorul judecătoresc a somaţiei către debitor, în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea art.580 ind.3 cod procedură civilă privind amenda civilă şi daunele cominatorii.

Faţă de cele ce preced; Curtea, în conformitate cu art.312 alin.(1) coroborat cu art.304 punct 9 cod procedură civilă, a admis ca fondat recursul cu care a fost investită de pârâtă, va modifica, în parte, sentinţa atacată în sensul  înlăturării obligării pârâtei la plata amenzii şi daunelor cominatorii.

Va menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare