Înşelăciune în convenţii. Latura civilă

Înşelăciune în convenţii. Latura civilă. Anularea  actului de vânzare subsecvent. Nelegalitate.

În condiţiile săvârşirii  unei  infracţiuni  de  înşelăciune,  anularea contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu  un subdobânditor  de bună credinţă  nu este necesară , reprezentând  o excepţie de  la  principiul „resoluto iure  dantis resolvitur ius accipientis”.

Secţia penală – Decizia penală nr. 21/17 ianuarie 2008

Prin sentinţa  penală nr.1753/2006 pronunţată de  Judecătoria Alba Iulia  în dosar  nr. 206/176/2006, în baza  art. 215 al.1,3 Cod penal  a fost  condamnat  inculpatul C.C.  la 5 ani închisoare pentru  săvârşirea  infracţiunii de înşelăciune în  convenţii. În baza  art.25 Cod penal  raportat  la art. art. 293 Cod penal a  fost  condamnat inculpatul  la 2 ani  închisoare  pentru instigare  la fals  privind identitatea.

În baza  art. 348 Cod procedură penală  au fost  desfiinţate  contractele de  vânzare – cumpărare  autentificate sub nr. 4751/22.12.2004 şi 186/19.01.2005 de Biroul Notarial Public.

Determinând vinovăţia inculpatului  în limitele  infracţiunii  expuse, prima instanţă  a reţinut că inculpatul  la data de 19.01.2005  a indus-o  în eroare  pe  partea  vătămată N.T., determinând-o  să  cumpere apartamentul pe care acesta l-a  dobândit de la numita L.I. asigurând-o  pe aceasta  că totul  este legal,  deşi cunoştea  că  actul  autentic  prin care a  dobândit  acest  imobil este nul,  fiind  semnat de o altă persoană în locul  numitului L.I., soţul  vânzătoarei.

Ulterior, la data  de 22.12.2004 a  determinat  o persoană necunoscută, prieten al său,  să se prezinte  în faţa notarului S.M.  sub  identitatea  numitului L.I. pentru a semna în numele  acestuia un contract de  vânzare – cumpărare. Împotriva hotărârii  a declarat  apel inculpatul C.C.  şi  partea civilă N.T.

Prin decizia  penală  nr.240/A/2007 a Tribunalului  Alba  s-au respins ca  nefondate apelurile declarate  de partea  civilă  N.T. şi inculpatul C.C.

Împotriva deciziei  a declarat recurs inculpatul C.C. şi  partea  civilă  N.T., aceasta din  urmă  aducând critici  sub aspectul  anularii contractului de vânzare – cumpărare.

Recursul  părţii  civile N.T.  este fondat.

Potrivit art. 1303 Cod civil  preţul  trebuie să  fie serios,  adică să nu fie derizoriu,  atât de disproporţionat în raport  de valoarea lucrului  vândut încât să nu existe preţ , să nu poată  constitui obiectul obligaţiei cumpărătorului şi  deci o  cauză suficientă  a obligaţiei asumate de  vânzător  de a transmite dreptul de proprietate.

Argumentarea instanţelor  că dobândirea  unui apartament  cu trei  camere  la preţul de 750.460.000 lei,  ar fi  trebuit  să  trezească  subdobânditorului o suspiciune cu privire la  situaţia juridică a apartamentului,  nu este  de natură  a  înlătura principiul ocrotirii  bunei credinţe a  subdobânditorului  unui bun cu titlu oneros.

Excepţia de  la principiul „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”  o constituie  şi cazul subdobânditorului  de bună credinţă  şi cu titlu oneros  al unui imobil.

În  cauză  nu s-a răsturnat  prezumţia  de bună credinţă a părţii  civile şi în  consecinţă  nu se impune anularea  contractului de vânzare - cumpărare  autentificat  de notarul public  sub  nr. 186/19.01.2005,  anularea urmând a  fi examinată în  cadrul procesului  civil. Ca atare  recursul a fost admis, iar hotărârile  atacate casate,  cu  consecinţa înlăturării  dispoziţiilor privind  anularea actului de vânzare – cumpărare  autentificat  sub nr. 186/2005 şi obligarea  inculpatului la plata  sumei  de 75.460 RON.

Domenii speta

Spete similare