Cerere pentru restituirea în natură a unui imobil preluat în mod abuziv de stat. Acte doveditoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj  la data de 19 octombrie 2006, reclamanţii A. I. şi A. I. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova, reprezentată de Primar Antonie Solomon, precum şi pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, solicitând instanţei de judecată să dispună anularea dispoziţiei nr. 4255 din 26 feb. 2003, precum şi restituirea în natură a suprafeţei de teren disponibilă, din imobilul compus din casă de locuit şi teren situat în Craiova, str. Traian Demetrescu nr. 19.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâţilor la despăgubiri prin echivalent bănesc, stabilite la nivelul standardelor internaţionale,  pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanţii au arătat că  sunt singurii moştenitori ai autoarei F.M., decedată în data de 25 martie 2004 şi că  autoarea a urmat procedura administrativă de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, formulând notificarea înregistrată sub nr. 650/N/2001 de către BEJ Ivanovici – Craiova, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din casă şi teren situat în Craiova, str. Traian Demetrescu nr. 19 ( fostă Stalingrad 53 ), depunând toate înscrisurile necesare, dar fără a primi răspuns .

Reclamanţii au solicitat şi încuviinţarea dovezii cu raport de expertiză judiciară, precum şi dovada cu înscrisuri .

La data de 16 aprilie 2007 au formulat cerere de intervenţie terţii intervenienţi C. V., C. F. şi A. G.M., în calitate de moştenitori ai reclamantului defunct A. I. .

Au precizat că petitul cererii de intervenţie este constituit de voinţa acestora de a continua acţiunea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de către autorul reclamant, alături de reclamanta A. I., terţii înţelegând să-şi însuşească acţiunea, astfel cum a fost formulată, în vederea valorificării drepturilor proprii asupra imobilului .

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2007, a fost calificată cererea de intervenţie, ca fiind o cerere de indicare a moştenitorilor reclamantului defunct, formulată în temeiul art. 245 C.pr.civ., luându-se act de transmiterea calităţii procesuale active către reclamanţii moştenitori .

Prin sentinţa civilă nr.201 din 07 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.2813/63/2006, s-a admis în parte, contestaţia formulată de reclamanţii A. I.  şi A., decedat şi continuată de moştenitorii C. V.,  C. F. şi A. G. M., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Craiova şi Primarul Municipiului Craiova.

A fost desfiinţată în parte dispoziţia atacată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 348,43 mp.

S-a menţinut  măsura de  propunere a acordării de măsuri  reparatorii prin echivalent, în privinţa părţii din construcţie  imposibil de restituit în natură.

S-a dispus emiterea  unei noi dispoziţii.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a suprafeţei de 348,43 m.p. teren şi la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcţia imposibil de restituit în natură, ce a fost înstrăinată foştilor chiriaşi în temeiul  Legii nr.112/1995, făcându-se aplicarea art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Consiliul Local al Municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel s-a  susţinut că în mod nejustificat instanţa a dispus restituirea în natură a unei suprafeţe mai mari pentru care intimaţii reclamanţi nu au dovedit nici dreptul de proprietate şi nici  amplasamentul.

S-a arătat că reclamanţii  au făcut dovada dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, doar pentru terenul  cu destinaţie de curte, în suprafaţă de 143,72 m.p., pentru diferenţa de teren până la 348,43 m.p., nefiind dovedită existenţa vechiului amplasament, instanţa dispunând restituirea şi a unei suprafeţe de teren care nu figurează în actul de proprietate sau în procesul – verbal privind starea de fapt, întocmit de RAADPFL Craiova, pentru imobilul preluat în 1950, ce nu avea ca vecinătate str. Arieş.

S-a invocat în finalul motivelor de apel şi excepţia tardivităţii contestaţiei, chiar şi în raport de data de 18 septembrie 2006, la care, au susţinut reclamanţii că au luat cunoştinţă de dispoziţia ce a fost depusă în dosarul nr.9043/54/2006 al Curţii de Apel Craiova.

Apelul este nefondat.

Potrivit  art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptăţite la măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.

În lipsa unor prevederi speciale, în cuprinsul actului normativ aplicabil, dovada dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor solicitate, se va face prin aplicarea regulilor de drept comun incidente în materia acţiunii în revendicare imobiliară.

Prin urmare, actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor putea fi orice înscrisuri constatatoare ale unui act juridic civil , jurisdicţional sau administrativ cu caracter constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate.

În mod particular, în cazul imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr.10/2001, dar numai în lipsa unor probe  contrare, legiuitorul prezumă existenţa şi întinderea dreptului de proprietate ca fiind recunoscută în actul normativ sau de autoritate  prin care  s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare această măsură.

Prevederile art.1 şi 7 din Legea nr.10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.

Examinând, cu prioritate, în raport de art.137 Cod pr. civilă, excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată în motivele de apel, se constată că este neîntemeiată această excepţie, în condiţiile în care apelanţii pârâţi nu au făcut dovada comunicării Dispoziţiei nr.4255/2003 către reclamanţi , în sensul prevederilor art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar în raport de data la care aceasta a fost depusă în alt dosar şi de la care reclamanţii au luat cunoştinţă, respectiv data de 18 septembrie 2006, contestaţia înregistrată la 19.10.2006 a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001.

În privinţa soluţionării fondului cauzei,  hotărârea s-a pronunţat cu aplicarea corectă a legii.

Reclamanţii A. I. şi A. I., în calitate de moştenitori testamentari ai autoarei F. M., au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.

Imobilul în litigiu ce a făcut obiectul Notificării nr.650/N/2001, formulată de autoare,  a fost dobândit de către această autoare în baza actului translativ de proprietate , respectiv prin actul de vânzare  transcris sub nr.2167/1 aprilie 1946 ( filele 78 – 79 dosar fond ) , prin care autoarea M. L. F. a cumpărat de la vânzătorii V. L. G. V.  şi L. G. V. , imobilul situat în Craiova, str. Târgului nr.53, compus din teren în suprafaţă de circa. 555 m.p.,  pe care se află construite două corpuri de case.

Actele depuse la dosar, respectiv Anexele la Decretul nr.92/1950, precum şi adresele emise de Primăria Municipiului Craiova , atestă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950, casa fiind  înstrăinată ulterior în temeiul Legii nr.112/1995  cumpărătorilor S. R. I.şi S. I. V.

Expertizele efectuate în cauză au individualizat imobilul în litigiu, în raport de actul de proprietate invocat de reclamanţi, concluzionând în completarea raportului de expertiză efectuat de expert Cîrpici Viorel ( filele 248 – 251) că este posibilă restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 348,42 m.p., conform schiţei anexe ataşate.

Sunt nefondate criticile din apel  în care se susţine că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, precum şi cele referitoare la nerespectarea vechiului amplasament al terenului individualizat prin raportul de expertiză , având în vedere că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu actul de vânzare transcris sub nr.2167/1 aprilie 1946 , amplasamentul acestui teren fiind stabilit în raport de actul de proprietare şi actuala denumire a străzilor.

De altfel, şi în schiţa anexă întocmită de pârâţi odată cu încheierea procesului – verbal din 10.12.2002 ( fila 89 dosar fond ), privind starea de fapt a imobilului situat în Craiova, str. Traian Demetrescu nr.43, a fost individualizat imobilul având ca vecinătăţi în partea de sud str. Traian Demetrescu , iar în partea de est str. Arieş, fiind astfel nefondate criticile din apel , în care  se susţine că imobilul nu avea ca vecinătate str. Arieş.

Faţă de cele expuse, constatând că sentinţa s-a pronunţat cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, în baza art. 296 Cod procedură civilă , se  va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâţi.

3

Domenii speta

Spete similare