Restituiri. Notificare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 . Consecinţe.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj  sub nr.3208/63/2006,  reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului  Craiova, solicitând instanţei să oblige pârâta la emiterea unei dispoziţii motivate asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. Traian Demetrescu nr. 18 ( fostă str. Siloz ), imobil afectat în prezent desfăşurării activităţii unei grădiniţe de copii.

În motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, reclamantul a menţionat  că a formulat notificarea nr. 182 din 30 noiembrie  2005 înregistrată de BEJ Ivanovici Cristodor, iar după expirarea termenului de soluţionare a cererii de restituire, a realizat mai multe demersuri în vederea emiterii unei decizii motivate, fără nici un rezultat .

Reclamantul a invocat practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra limitelor de control judiciar în ipoteza absenţei răspunsului la notificare, precizând considerentele deciziei civile nr. 3573 din 14 mai 2004 .

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile  Legii nr.10/2001 precum şi pe dispoziţiile Legii nr.247/2005.

Prin sentinţa civilă nr.252 din 22 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.3208/63/2006, s-a  respins cererea formulată de către reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Craiova, ca inadmisibilă.

S-a reţinut că, prin notificarea nr. 652/N/2001 reclamantul P.A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. Siloz nr.18, ce a fost preluat de stat de la autorul P.I..

S-a mai reţinut că prin  dispoziţia nr. 9779 din 25 noiembrie 2003, a fost respinsă cererea de restituire formulată de către reclamant, constatându-se că acesta nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituirea în natură sau la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Că, reclamantul a urmat procedura de contestare a acestui act administrativ,  iar prin sentinţa civilă nr. 145 din 25 martie 2005 pronunţată  în dosarul nr. 194/CIV/2004 al Tribunalului Dolj, s-a constatat perimată contestaţia.

S-a reţinut de asemenea că ulterior, prin notificarea nr. 182/N/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. Siloz nr. 18, precizând că acesta este ocupat de  Grădiniţa nr. 23 Craiova.

Tribunalul a concluzionat că cererea formulată de contestator este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 21 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată şi art. II din Titlul I al Legii nr.247/2005, având în vedere că prin dispoziţia administrativă ce a fost atacată în instanţă a fost respinsă cererea de restituire în natură, fără ca reclamantului să-i fi fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

S-a mai concluzionat că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire  în sensul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr.10/2001 şi mai mult, că prin dispoziţia nr.10566/21 iunie 2006 a fost aprobată cererea de restituire în natură formulată de terţul Vorobchievici Vladimir, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii de sediu grădiniţă de copii pentru o perioadă de 5 ani , în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel reclamantul P. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut că în mod greşit instanţa de fond face referire la sentinţa civilă nr.145 din 25 martie 2005, prin care s-a perimat contestaţia, în condiţiile în care  există cerere de repunere pe rol a dosarului nr.194/CIV/2004, cerere ce a fost formulată  în termen.

A mai susţinut că a formulat în termenul legal cerere în baza Legii nr.247/2005 pentru restituirea în natură a imobilului, cererea sa fiind respinsă,  cu motivarea că dosarul nu este complet, deşi această lipsă era acoperită de dosarul numitului Vorobchievici Vladimir.

Că, deşi a solicitat la termenul de judecată din 16 octombrie 2006 ca Primăria Craiova să fie obligată să înainteze dosarul în baza căruia imobilul trebuia retrocedat, dosarul nu a fost depus , întrucât imobilul fusese retrocedat cu 3 luni înainte.

A mai arătat că instanţa de fond dacă ar fi insistat şi ar fi amendat Primăria Craiova, ar fi constatat că imobilul fusese retrocedat şi procesul de faţă nu-şi mai găsea justificarea.

Apelul este nefondat.

Examinând lucrările dosarului, se constată că reclamantul P.A. a formulat notificarea nr.652/N/2001 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc Ivanovici Constantin, prin care  a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. Siloz nr.18, ce a fost preluat de stat de la autorul P.I..

Prin dispoziţia nr.9779 din 25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova, a fost respinsă notificarea nr.652/N/2001 , reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire sau la măsuri reparatorii prin echivalent.

Dispoziţia nr.9779/25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Craiova a fost contestată în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr.145 din 25 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.194/CIV/2004 s-a constatat perimată contestaţia.

Sentinţa civilă nr.145 din 25 martie 2005 a Tribunalului Dolj a rămas irevocabilă în dosarul nr.1396/54/2007, ca urmare a respingerii ca tardiv a recursului declarat de reclamantul P.A.

În acest sens este referatul întocmit de grefierul de şedinţă, depus la fila 8 în dosarul instanţei de apel.

Prin urmare, dispoziţia nr.9779/25 noiembrie 2003 emisă de Primarul  Municipiului Craiova la notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 de reclamantul P.A. a rămas definitivă, cu soluţia de respingere a cererii acestuia pentru acordarea de măsuri reparatorii,  pentru imobilul situat  în Craiova, str. Siloz nr.18.

Faţă de această situaţie, susţinerea apelantului referitoare la formularea în termen a cererii de repunere pe rol a dosarului nr.194/CIV/2004 al Tribunalului Dolj este neîntemeiată, aspectele legate de această problemă nemaiputând fi puse în discuţie.

După intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005 reclamantul P.A. a formulat o nouă notificare înregistrată sub nr.182/N/2005 la BEJ Ivanovici Constantin, solicitând de această dată restituirea în natură, invocând în cuprinsul notificării prevederile  Legii nr.247/2005.

Primarul Municipiului Craiova nu a dat curs notificării formulate de reclamant, astfel încât, acesta s-a adresat instanţei de judecată pentru pronunţarea unei hotărâri prin care primarul să fie obligat să emită decizia de restituire.

Acţiunea formulată de reclamant este lipsită de temei legal şi în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.

Potrivit art. II alin. 1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, deciziile sau dispoziţiile or, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001, cu modificările aduse prin prezentul titlu , emise până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005 şi nevalorificate , pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.

Prevederile legale citate sunt aplicabile aşadar, numai pentru situaţiile în care au fost emise decizii/dispoziţii prin care s-a recunoscut dreptul persoanelor  îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, iar aceste decizii/dispoziţii nu au fost valorificate până la intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.

În speţă nu se regăseşte o astfel de situaţie,  deoarece prima notificare formulată de reclamant a fost respinsă prin dispoziţia nr.9779 din 25 mai 2003 a Primarului Municipiului Craiova, aşa încât, reclamantul nu poate solicita în instanţă obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie.

După intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, reclamantul nu mai putea formula o nouă notificare, întrucât legea nu a prelungit termenul pentru depunerea notificărilor, ci putea solicita numai modificarea modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii, cu condiţia ca cererea iniţială să fi fost rezolvată favorabil.

În condiţiile în care cererea sa a fost respinsă, reclamantul nu se poate prevala de prevederile art. II alin. 1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, acţiunea formulată fiind aşadar lipsită de temei legal.

Sentinţa primei instanţe este legală, această hotărâre fiind dată pe excepţie, fără cercetarea fondului cauzei.

În atare situaţie, celelalte critici ale apelantului ce vizează aspecte legate de modalitatea de administrare a probatoriilor , dar şi de fondul litigiului, nu se impun a fi examinate.

Aşa fiind, apelul declarat de reclamant este nefondat şi în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.

4

Domenii speta

Spete similare