Concediere colectivă – condiţii.

 Suspendarea contractului de muncă pe motiv că activitatea ar fi fost întreruptă temporar, ca şi trimiterea salariaţilor în aşteptare şi concedierea eşalonată de câte cel mult 29 de salariaţi într-o perioadă de 30 zile calendaristice sunt măsuri vădit nelegale, fiind luate cu scopul eludării dispoziţiilor contractului colectiv, în sensul de a nu fi acordat ajutorul de concediere de 20 salarii medii pe unitate.

 Prin sentinţa civilă nr. 1657/15.09.2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosar nr. 1204/101/2008, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.D. împotriva pârâtei SC ALT UNIVERS  COMPANY 2002 SA  Bucureşti.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte în funcţia de casier ghişeu şi prin decizia din 7 ianuarie 2008 contractul de muncă a încetat în conformitate cu art. 65(1) CM, acordându-i-se şi drepturile salariale prevăzute de art 67 CM şi contractul colectiv de muncă.

 Concedierea reclamantei a fost determinată de desfiinţarea efectivă a postului pe care l-a ocupat.

Astfel, la data de 31.03.2007 a expirat actul adiţional la contractul comercial încheiat între pârâta SC ALT UNIVERS COMPANY 2002SA şi SC SDFEE Electrica Oltenia SA. În acest context Adunarea Generală a Acţionarilor, analizând situaţia financiară a societăţii SC ALT UNIVERS COMPANY  SA a luat unele măsuri de reorganizare a sucursalei Oltenia, hotărând menţinerea punctelor de lucru din sucursală, trimiterea în „ stare de aşteptare” a unei părţi din angajaţi, suspendarea contractelor individuale în condiţiile art. 52 – 53 CM şi declanşarea procedurii de disponibilizare a unor salariaţi, eşalonat pe parcursul anului 2007, ca urmare a restrângerii activităţii.

În acest sens, la data de 01.04.2007 contractul de muncă al reclamantei a fost suspendat în baza art. 52 lit. d CM cu plata a 75% din drepturile  salariale, ulterior, aşa cum s-a arătat, contractul de  muncă încetând în temeiul art. 65(1) CM.

Decizia de concediere a reclamantei în temeiul art. 65 (1) CM este legală şi temeinică.

Astfel, din totalul de 2193 de angajaţi ai societăţii, la data de 01.04.2007 au fost concediaţi 112 salariaţi din Sucursala Oltenia, concedieri care au operat succesiv, începând cu data de 28.04.2007 când au fost concediaţi 25 de salariaţi, apoi 29 de salariaţi la data de 09.06.2007, 29 salariaţi la data de 20.07.2007, 29 salariaţi la data de 29.08.2007, 27 salariaţi la data de 09.10.2007, 29 salariaţi la data de 20.11.2007, 23 salariaţi la data de 07.01.2008.

Reclamanta a susţinut că în realitate a avut loc o concediere colectivă, deoarece prin încetarea activităţii de încasare a energiei  electrice au fost desfiinţate posturile de casier ghişeu.

A susţinut că în mod nelegal pârâta a dispus suspendarea contractului de muncă în temeiul art. 52 lit. d CM, măsură nelegală şi lovită de nulitate, deoarece din moment ce activitatea a fost desfiinţată ea nu putea fi întreruptă temporar.

Chiar prin decizia 82/23.03.2007 prin care s-a dispus suspendarea contractelor de muncă a salariaţilor rămaşi fără activitate se recunoaşte desfiinţarea locurilor de muncă.

De altfel, modalitatea abordată de pârâtă, de concediere eşalonată a salariaţilor este nelegală, nefiind prevăzute nici în legislaţia muncii şi nici în contractul colectiv de muncă.

Apărările reclamantei nu pot fi primite deoarece măsurile de reorganizare a societăţii în zona Oltenia au fost stabilite de Adunarea Generală a acţionarilor a cărei hotărâre nu a fost contestată la instanţă şi de altfel, unitatea este în măsură să stabilească programul şi modalităţile de rentabilizare a  activităţii şi de reorganizare.

În ceea ce priveşte suspendarea contractului de muncă al reclamantei în temeiul art. 52 lit. d CM, nu se impune a fi analizate legalitatea şi temeinicia măsurii, instanţa nefiind învestită cu soluţionarea acestui petit.

Pentru a fi aplicate dispoziţiile art. 68 CM referitoare la concedierea colectivă trebuie ca unitatea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice să concedieze cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 salariaţi, cel puţin 10 % din salariaţi dacă are încadraţi cel puţin 100 salariaţi, dar mai puţin de 300 salariaţi, cel puţin 30 salariaţi, dacă sunt încadraţi cel puţin 300 salariaţi.

Or, aşa cum s-a arătat, nu sunt îndeplinite cerinţele imperative prevăzute de lege pentru a se constata că la nivelul societăţii a avut loc o concediere colectivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal şi motivat reclamanta C.D. , arătând în esenţă că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu nerespectarea dispoz.art.304 pct.9 c.pr.civ., în sensul că instanţa a făcut o interpretare şi aplicare total greşită a dispoziţiilor legale, care reglementează procedura de concediere colectivă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Nu au fost respectate nici dispoz.art.129 alin.4 şi 5 c.pr.civ., în sensul că judecătorii fondului nu au manifestat interes pentru înţelegerea situaţiei dedusă judecăţii şi nu au stăruit prin toate mijloacele pentru prevenirea oricărei greşeli în aflarea adevărului.

S-a mai arătat că nu au fost analizate probele administrate şi susţinerile invocate conform cărora, în cauză a avut loc o concediere colectivă, instanţa de fond reţinând în considerente formal, că dispoz.art.3 din decizia contestată sunt temeinice şi legale.

Instanţa de fond nu a înţeles că potrivit art.65 C.M., desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat atrage încetarea contractului individual de muncă pentru că este lipsit de unul din elementele sale esenţiale şi nicidecum, suspendarea contractului de muncă, aşa cum a dispus pârâta.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoz.art.3041 c.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele :

La data de 01 aprilie 2007 a încetat contractul de mandat comercial încheiat între intimata SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA şi SC ELECTRICA OLTENIA şi astfel a încetat şi activitatea intimatei de citire şi încasare a energiei electrice de la abonaţi, fiind desfiinţate astfel 422 locuri de muncă, din care 220 locuri de muncă aparţineau angajaţilor în funcţia de casier ghişeu, funcţie pe care o îndeplinea şi recurenta (filele 2002-2005 dosar fond), aşa cum reiese din procesul verbal al AGA SC ALT UNIVERS COMPANX 2002 SA.

Prin decizia nr.31 din 07.01.2008 emisă de intimată, s-a decis ca începând cu data de 07.01.2008, să înceteze contractul individual de muncă nr.3553/28.11.2002 al recurentei, angajată în funcţia de casier ghişeu, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentei i-au fost acordate drepturile salariale prev.la art.67 din C.Muncii, precum şi art.4.100 alin.1 din CCM al SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA.

Cercetarea naturii concedierii individuale sau colective trebuie să se raporteze la momentul de 01 aprilie 2007, şi nu la momentul datei concedierii recurentei.

Desfiinţarea unui număr de locuri de muncă impunea obligaţia legală a intimatei de a proceda la o concediere colectivă, întrucât erau îndeplinite cerinţele imperative prev.de art.68 şi urm.din C.Muncii, ale Directivei Consiliului 98/59/CE/din 20 iulie 1998, privind armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la concedierile colective, art.79 din CCM unic la nivel naţional şi art.4.100 alin.2 din CCM la nivelul unităţii.

La data de 01 aprilie 2007, erau îndeplinite condiţiile cerute de art.68 alin.1 lit.c C.Muncii şi art.4.98 din CCM pe unitate, astfel că pârâta trebuia să procedeze obligatoriu la o concediere colectivă, făcând printre altele şi aplicarea dispoz.art.4.100 (2) din acelaşi CCM, care stabilesc în favoarea salariaţilor dreptul la un ajutor de concediere între 4 şi 20 salarii medii pe unitate – 20 în cazul recurentei reclamante, aceasta având o vechime în muncă de peste 20 ani.

Potrivit art.243 C.M. şi art.30 din Legea nr.130/1996, privind contractul colectiv de muncă, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

În aceste condiţii, apărarea intimatei precum că adunarea generală a asociaţi a hotărât că salariaţii să fie trimişi în aşteptare şi să fie concediaţi eşalonat pe parcursul anului 2007, nu mai mult de 29 salariaţi într-o perioadă de 30 zile calendaristice, nu poate fi primită, întrucât o astfel de hotărâre nu poate modifica CCM care este legea părţilor, şi tocmai această eşalonare face dovada culpei pârâtei că a transformat o concediere colectivă într-o concediere individuală, prejudiciind salariaţii.

Hotărârea reprezintă în sine o măsură unilaterală a angajatorului, ea nu a fost adoptată de comun acord cu sindicatul reprezentativ şi nu a fost înregistrată la Direcţia Muncii ca act modificator al CCM, deci nu poate fi opusă aplicării şi executării Contractului Colectiv de Muncă.

Potrivit art.31 din Lg.130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru, deci un contract colectiv de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor contractante.

Suspendarea contractului de muncă pe motiv că activitatea ar fi fost întreruptă temporar, ca şi trimiterea salariaţilor în aşteptare şi concedierea eşalonată de câte cel mult 29 salariaţi între-o perioadă de 30 zile calendaristice sunt măsuri vădit nelegale, fiind luate cu scopul eludării dispoziţiilor contractului colectiv, în sensul de a nu fi acordat ajutorul de concediere de 20 salarii medii pe unitate.

Potrivit art.65 din C.Muncii, desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat atrage încetarea contractului individual de muncă, pentru că este lipsit de unul din elementele sale esenţiale, nefiind vorba de suspendarea contractului de muncă.

Aşa cum reiese din dispoz.art.2 din Decizia nr.82/23.03.2007 a SC ALT UNIVERS COMPANY 2002 SA (fila 241 dosar fond), salariaţilor din Sucursala Oltenia rămaşi fără activitate li s-a suspendat contractul individual de muncă conform art.52 alin.1 lit.d din Lg.53/2003.

Întreruperea temporară dispusă de intimată nu a existat în fapt, întrucât în primul rând nu a fost determinată de o cauză reală, şi în al doilea rând, nu a fost urmată de reluarea în fapt a activităţii, cum ar fi fost legal, intrându-se direct în perioada de preaviz, urmată de încetarea contractului, aşa cum este cazul recurentei.

În ceea ce priveşte trimiterea în aşteptare a recurentei în vederea unei concedieri viitoare eşalonate, de câte cel mult 29 salariaţi, se reţine că legislaţia muncii nu cunoaşte o asemenea etapă în procedura de concediere.

Curtea reţine că în speţă au fost îndeplinite cerinţele legale pentru efectuarea unei concedieri colective, şi că intimata pârâtă este în culpă, întrucât a dispus în mod neîntemeiat concedierea individuală a recurentei, prejudiciind-o material conform art.269 C.M.

 Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, se reţine că recursul este fondat, astfel că în baza art.312 c.pr.civ. îl va admite, va modifica sentinţa în sensul că va admite acţiunea şi va modifica articolul 3 al deciziei nr. 31/07.01.2008, emisă de intimata pârâtă, în sensul că obligă pe aceasta la acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 4.100 al.2 din CCM 2002.

 În baza art.274 c.pr.civ. va obliga intimata să plătească recurentei suma de 950 lei cheltuieli de judecată.

1

Domenii speta

Spete similare