Stabilire paternitate. Imprescriptibilitatea dreptului la acţiune aparţinând copilului, în timpul vieţii acestuia.

Potrivit dispoziţiilor  art. 60 alin. 1 codul familiei, acţiunea pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, în cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an curge de la încetarea convieţuirii, ori a întreţinerii.

Art. 60 codul familiei  a fost completat, prin legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea legii 4/1953( codul familiei),  introducându-se alineatul 4, în cadrul căruia se menţionează expres că, acţiunea în stabilirea paternităţii  aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.

Când copilul a cărui paternitate se solicită a fi stabilită nu are capacitate deplină de exerciţiu, o asemenea acţiune este pornită de mamă sau de reprezentantul legal al copilului, în numele acestuia.

Introducerea acţiunii în numele copilului se poate deduce din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului  nefiind obligatorie folosirea unor formule anume stabilite ori să se arate în mod expres acest lucru.

Judecătoria Tr. Severin prin sentinţa civilă nr.1658/16.04.2007 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în stabilirea paternităţii formulată de reclamanta P.L.Z.împotriva pârâtului L. V. – C., cu consecinţa respingerii acesteia .

Instanţa de fond a  reţinut că dreptul la acţiune în stabilirea  paternităţii este prescris întrucât aceasta a fost introdusă la 13.03.2007, după expirarea  termenului de 1 an prevăzut de lege, minorul fiind născut în anul 2004, părţile nu au convieţuit  după naşterea  lui, iar pretinsul tată nu a acordat întreţinere copilului.

Tribunalul, prin decizia civilă nr. 4/A/11 ian. 2008 ,a respins ca nefondat apelul  declarat de reclamantă  având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit art. 60 alin. 1 şi 3 codul familiei, termenul pentru promovarea acţiunii în stabilirea  paternităţii din afara căsătoriei este  de 1 an de la naşterea copilului, iar în cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată şi dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul respectiv curge de la data încetării convieţuirii sau a întreţinerii.

In speţă, apelanta a formulat acţiune în stabilirea  paternităţii pentru copilul P. N. C., ( născut la 7  martie 2004), la data de 13.03.2007 susţinând că  intimatul pârât i-a acordat întreţinere acestuia.

Ori, din probele administrate în cauză, respectiv depoziţiile martorilor , a reieşit că pârâtul, în primele luni de la naşterea copilului, la sărbătorile de Paşti şi Crăciun, i-a dus acestuia fructe, dulciuri şi îmbrăcăminte, respectiv costum de blugi şi botoşei, relatările acestora coroborându-se  cu declaraţia dată de  apelantă la data de  16.04.2007 din care a reieşit că, de aproximativ 2  ani pârâtul nu l-a  mai vizitat şi nici nu i-a mai  acordat  întreţinere copilului.

Cum întreţinerea  trebuie să fie voluntară, substanţială şi să aibă caracter de continuitate, susţinerea apelantei potrivit căreia pârâtul i-a acordat întreţinere copilului, manifestând atenţie faţă de acesta prin cadouri aduse la sărbătorile legale, este irelevantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate invocând ca motiv de modificare dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă deoarece, hotărârea instanţei de apel şi, implicit, a instanţei de fond, a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 60 codul  familiei.

La data soluţionării cauzei de către Tribunalul Mehedinţi, dispoziţiile art. 60 alin.4 din codul familiei erau aplicabile, situaţie faţă de care, a fost în mod eronat menţinută hotărârea primei instanţe prin care s-a respins ca prescrisă acţiunea, cu încălcarea dreptul minorului la identitate şi la viaţa de familie.

Curtea a constatat a fi fondat recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.59 alin.1 codul familiei, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său, de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul său legal, în numele său.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor  art. 60 alin. 1 codul familiei , acţiunea pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului, iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, în cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată, ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an curge de la încetarea convieţuirii, ori a întreţinerii.

Art. 60 codul familiei  a fost însă completat, prin legea nr. 288/2007 introducându-se alineatul  4, în cadrul căruia se menţionează expres că, acţiunea aparţinând copilului nu se prescrie în timpul vieţii acestuia.

Când copilul a cărui paternitate se solicită a fi stabilită nu are capacitate deplină de exerciţiu, o asemenea acţiune este pornită de mamă sau de reprezentantul legal al copilului, în numele acestuia.

Introducerea acţiunii în numele copilului se poate deduce din conţinutul dosarului,  nefiind obligatorie folosirea unor formule anume stabilite ori să se arate în mod expres acest lucru.

Reclamanta a formulat prezenta acţiune în numele copilului şi nu în nume propriu şi, în atare situaţie, acţiunea pentru stabilirea paternităţii cu care a fost investită prima instanţă aparţine copilului, în speţă fiind vorba de minorul P. N. C.

În raport de dispoziţiile alin. 4 care au completat dispoziţiile  art. 60 din codul familiei, acţiunea de faţă este imprescriptibilă.

Prima instanţă a soluţionat în mod greşit acţiunea pentru stabilire paternitate introdusă de recurenta reclamantă P. L. Z. în numele  copilului prin prisma excepţiei prescripţiei potrivit dispoziţiilor art. 137 alin.1 cod procedură civilă iar instanţa de apel  a pronunţat o decizie nelegală menţinând această hotărârea.

Curtea a constatat astfel că instanţa de apel a făcut o aplicare şi interpretare greşită a dispoz. art. 60 codul familiei, decizia recurată fiind supusă modificării potrivit dispoziţiei art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

Drept consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.2 teza I, alin. 3 teza I cod procedură civilă a fost admis recursul declarat de reclamantă şi s-a modificat hotărârea instanţei de apel în sensul admiterii apelului declarat de către aceasta împotriva sentinţei civile nr.1658/16.04.2007.

Cum prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în raport de dispoziţiile art. 297 alin.1 cod pr.civ. s-a desfiinţat această sentinţă şi s-a trimis cauza pentru rejudecare pe fond a acţiunii pentru stabilire paternitate promovată de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare