Principiul echivalenţei actelor juridice procesuale. Inaplicabilitate în cazul obligaţiei de comunicare a deciziei sau dispoziţiei emise în baza Legii nr.10/2001.

Desemnând calitatea unor acte de procedură sau împrejurări de a îndeplini – prin echivalare – funcţia şi efectele unui alt act de procedură pe care îl prescrie legea, echivalenţa actelor juridice se aplică numai în situaţiile de excepţie  prevăzute restrictiv de lege, care fiind de strictă interpretare, nu pot fi extinse şi la alte cazuri, pe care legea nu le are în vedere.

Legea nr.10/2001 prevede în  art.25 alin.3 că decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, iar în art.26 alin.3 că aceasta poate fi atacată la instanţa competentă în termen de 30 de zile de la comunicare, fără a cuprinde prevederi referitoare la împrejurări ce pot echivala cu comunicarea dispoziţiei către persoana îndreptăţită. Prin urmare, faţă de faptul că reclamanţilor în cauză nu le-a fost  comunicată dispoziţia emisă la 10.07.2002, contestarea acesteia la data de 16.04.2007 este formulată în termen.

La data de  19 septembrie 2006, reclamanţii N.D  şi N.M  au formulat  contestaţie împotriva  dispoziţiei 12709 din  22 august 2006  emisă  de Primarul  Municipiului  Craiova , solicitând  instanţei  ca prin sentinţa  ce  se va  pronunţa  să  se dispună admiterea  contestaţiei , modificarea  dispoziţiei şi restituirea în natură  a imobilului teren în suprafaţă de  698  m.p. situat în Craiova, str. I.P. Pavlov nr. 82 , judeţul Dolj .

În motivarea  contestaţiei, arată că  potrivit notificării nr.82/N/16  mai  2001  au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din Craiova, str. I.P.Pavlov nr. 82, măsuri ce  au fost  acordate numai pentru construcţiile demolate, prin dispoziţia  contestată fiind  respinsă cererea  de restituire  în natură a  terenului  de  698 m.p. curte ,  expropriat odată cu  locuinţa.

Exproprierea s-a făcut prin Decretul nr. 212/ 9  iulie  1980, fără ca  pentru terenul respectiv  să fie plătite despăgubiri  reclamanţilor.

Reclamanţii au arătat că imobilul  expropriat, teren şi construcţie  a  fost dobândit  în proprietate prin cumpărare de la numiţii Doană Constantin şi Doană Ioana , conform  contractului  autentificat  sub nr. 40414 din 25  iunie 1979 de  fostul Notariat de  Stat Dolj.

S-a mai susţinut  de  către  reclamanţi că  terenul  este  liber  şi neafectat de detalii de sistematizare.

Reclamanţii N.D  şi N.M  au depus  precizare la acţiunea  principală, solicitând instanţei  să ia act  că înţeleg  să  introducă  contestaţia şi  împotriva dispoziţiei  nr. 3705 din 19 iulie 2002 emisă de  Primarul Municipiului  Craiova , dispoziţie  ce  nu le-a  fost comunicată niciodată.

În motivare, au arătat că  prin notificarea  nr.82/N/ 2001 au  solicitat restituirea  în  natură a terenului în suprafaţă de  698 m.p. situat  în Craiova, str. I.P.Pavlov  nr.82  expropriat  împreună cu casa de locuit existentă la acea vreme pe teren; construcţiile au fost ulterior  demolate, iar pentru teren  nu  au  fost acordate despăgubiri, terenul fiind liber şi neocupat, neafectat de detalii de  sistematizare.

Reclamanţii au mai  arătat că Primăria  Municipiului  Craiova, nu le-a comunicat  dispoziţia  nr. 3705/ 17 iulie 2002, iar prin  adresa nr. 64665 din 10 octombrie  2005 le-a adus la cunoştinţă  că notificarea va fi soluţionată după publicarea normelor metodologice de aplicare  a Legii nr. 10/2001; pe de altă parte, Prefectura  Dolj cu adresa nr. 14729/ 2004 a comunicat faptul că  notificarea  a fost  transmisă  Primăriei  Municipiului Craiova, care urmează  să emită o  dispoziţie individuală motivată, privind  măsura  reparatorie  cuvenită.

Prin precizarea de acţiune reclamanţii au solicitat  admiterea contestaţiei, anularea  dispoziţiei şi să se  dispună restituirea în natură a  terenului, în principal, iar în subsidiar să se acorde măsuri reparatorii  sub forma  despăgubirilor  băneşti la nivelul stabilit de preţul pieţei.

Prin sentinţa civilă nr.592 din 17 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1343/63/2006, s-a respins contestaţia  formulată de  reclamanţii N.D şi N.M domiciliaţi în Craiova, Cartier Craioviţa Nouă, Aleea 3 Castanilor, bl.4, sc.1, et.12, ap.7, judeţul Dolj,împotriva dispoziţiei nr.12709 din 22 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova  în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova.

S-a reţinut că reclamanţii, prin contractul de vânzare cumpărare nr.4014/25.06.1979 au dobândit în proprietate o casă cu 2 camere, anexe şi dependinţe, situată în Craiova, str. I.P.Pavlov nr.82,  terenul aferent de 698 mp. fiind proprietatea statului, conform contractului nr.8370/1977.

Prin Decretul nr.212/1980 construcţiile au fost expropriate, iar ulterior demolate.

Instanţa a concluzionat că reclamanţii nu au făcut dovada preluării  din patrimoniul lor, a terenului  ce face obiectul acţiunii, astfel încât condiţiile art.10 din Legea  nr.10/2001 nu sunt îndeplinite, pentru a se dispune restituirea bunului în natură.

Referitor la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr.3505/2002, s-a constatat că entitatea deţinătoare nu a respectat obligaţia comunicării ei către persoana interesată, situaţie în care termenul de 30 de zile prevăzut de art.24 alin.6 ( 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată) curge de la data când reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa ei.

Întrucât prin dispoziţia  nr.12709/2006 s-a făcut menţiunea încetării efectelor dispoziţiei nr.3505/2002, s-a considerat că reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa primei dispoziţii la data comunicării celei de-a doua, astfel că precizarea de acţiune din 19.09.2006 s-a formulat tardiv.

În baza art.282 Cod pr.civilă împotriva sentinţei reclamanţii au declarat apel, susţinând că dispoziţia nr.3705/2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova nu le-a fost comunicată niciodată şi deci, precizarea la acţiune s-a formulat în termen.

Greşit instanţa a considerat că terenul a aparţinut în proprietate statului în baza Legii nr.58/1974, deşi doctrina şi jurisprudenţa în materie au statuat în privinţa retrocedării către proprietarii construcţiilor, a terenurilor preluate de stat în baza  unei legi abuzive, abrogată în decembrie 1989, cum este Legea nr.58/1974.

Dispoziţiile Legii nr.18/1991 nu sunt incidente cu privire la teren, care este situat în intravilanul municipiului, fiindu-i aplicabile  prevederile art.1 şi 10 din Legea nr.10/2001, în temeiul cărora, ţinând seama şi de constatările expertizei conform cărora terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, se impunea restituirea în natură.

Apelul nu este fondat.

Prin notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc B.T, înregistrată sub nr.82/N/16.05.2001, reclamantul N.D a solicitat, în baza Legii nr.10/2001, în principal restituirea în natură şi în subsidiar prin echivalent, a imobilului compus din construcţii şi teren de 698 mp. situat în Craiova, str.I.P.Pavlov nr.82, preluat abuziv de stat.

Prin dispoziţia nr.3705/10.07.2002 emisă de primarul Municipiului Craiova cererea de restituire în natură a terenului a fost respinsă, cu motivarea că acesta este afectat de lucrări de investiţii publice. S-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, la valoarea estimată de petent şi s-a înaintat dosarul Prefecturii Judeţului Dolj.

Dispoziţia nu a fost comunicată petentului conform prevederilor art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, dar după adoptarea Legii nr.247/2005, s-a emis o nouă dispoziţie, cu nr.12709/22.08.2006, prin care cererea privind restituirea terenului a fost respinsă în baza HG nr.498/2004 pct.1.4 lit.C, reţinându-se că  nu face obiectul Legii nr.10/2001, şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru construcţia demolată, în suprafaţă de 73,54 mp.

La art.4 din dispoziţie s-a prevăzut că la data emiterii ei, îşi încetează efectele  dispoziţia nr.3705/10.07.2002.

Ulterior promovării de către reclamanţi a contestaţiei împotriva dispoziţiei nr.12709/22.08/2006, respectiv la 15 decembrie 2006, Primăria Municipiului Craiova a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii acesteia, între care şi dispoziţia nr.3705/10.07.2002, pe care reclamanţii au înţeles să o conteste  prin precizarea de acţiune formulată şi depusă la dosar la fila 96, motivând că actul nu le-a fost comunicat conform prevederilor Legii nr.10/2001.

Se constată însă, din conţinutul cererii  introductive şi cel al precizării de acţiune că finalitatea contestării ambelor acte este aceeaşi, reclamanţii urmărind să obţină restituirea în natură a terenului aferent construcţiilor expropriate prin Decretul nr.212/1980 şi ulterior demolate.

Principiul echivalenţei  actelor juridice procesuale, aplicat de prima instanţă cu privire la contestaţia împotriva dispoziţiei nr.3705/2002 nu are aplicabilitate în speţă.

Desemnând calitatea unor acte de procedură sau împrejurări de a îndeplini – prin echivalare – funcţia şi efectele unui alt act de procedură pe care îl prescrie legea, echivalenţa actelor juridice se aplică numai în situaţiile de excepţie prevăzute restrictiv de  lege, care fiind de strictă interpretare, nu pot fi extinse şi la alte cazuri, pe care legea nu le are în vedere.

Legea nr.10/2001 prevede în art.25 alin.3 că decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se comunică persoanei  îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării, iar în art.26 alin.3 că aceasta poate fi atacată la instanţa competentă în termen de 30 de zile de la comunicare,  fără a cuprinde prevederi  referitoare la împrejurări ce pot echivala cu comunicarea dispoziţiei către persoana îndreptăţită.

Prin urmare, faţă de faptul că reclamanţilor în cauză nu le-a fost comunicată dispoziţia nr.3705/2002, contestarea acesteia la data de 16.04.2007, este formulată în termen.

De altfel, prin ambele dispoziţii  cererea de restituire în natură a terenului  a fost respinsă, aşa încât prin constatarea  tardivităţii precizării de acţiune reclamanţii nu au fost prejudiciaţi, dată fiind identitatea de soluţii, sub aspectul menţionat.

Examinând pe fond cererea reclamanţilor, se reţine că  aceştia nu au făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituirea terenului,  conform cerinţei impusă de  art.3 din Legea nr.10/2001.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr.4014/25.06.1979 (fila 8) reclamanţii au dobândit numai  proprietatea asupra construcţiilor existente pe terenul din Craiova str. I.P.Pavlov nr.82, pe care vânzătorii le deţineau în baza  contractului nr.8370/1977.

Terenul aferent, în suprafaţă de 698 mp. nu a făcut obiectul transmiterii dreptului de proprietate  de la vânzători la cumpărători, acesta fiind dobândit de stat anterior conform art.30 din Legea nr.58/1974, respectiv la încheierea contractului nr.8370/1977, prin care construcţiile au fost cumpărate de soţii Doană.

Prin urmare, la data  exproprierii construcţiilor terenul nu se afla în patrimoniul reclamanţilor pentru a putea face obiectul preluării abuzive de către stat.

Potrivit art.1.4 lit.C din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, în ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi apoi demolată, acesta din urmă nu are vocaţia  de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent construcţiei demolate, regimul juridic al  acestei categorii de terenuri rămânând supus incidenţei legii în favoarea persoanei îndreptăţite – proprietarul terenului la data trecerii lui în proprietatea statului.

Rezultă, în raport de prevederile menţionate că pentru terenul în litigiu, are calitate de persoană îndreptăţită, potrivit art.3 din Legea nr.10/2001, persoana care a vândut imobilul către soţii D., aceştia având dreptul de a solicita măsurile prevăzute  de art.10 din lege.

Pentru considerentele arătate, apelul este nefondat şi va fi respins conform art.296 Cod pr.civilă.

5

Domenii speta

Spete similare